ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5814/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5814/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestațiilor în anulare de
față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin decizia nr. 3180 din 10 iunie
2004, pronunțată în dosarul nr. 3162/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție
a respins, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara și de inculpații C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. și P.M.
împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel
Timișoara.
S-a mai dispus obligarea
recurenților inculpați la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte
1.200.000 lei, iar a recurentului P.M. la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Împotriva acestei hotărâri, au
formulat contestație în anulare toți cei condamnați, invocând cazul de
contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. și cele prevăzute de
lit. b) și c) din același articol.
În contestația scrisă s-a susținut
că inculpații L.I. și B.I. nu ar fi fost încunoștințați legal, chiar dacă
pentru ei s-a prezentat un apărător ales. S-a mai susținut că ar fi fost citați
la o altă adresă decât la aceea unde efectiv locuiau.
S-a mai invocat și imposibilitatea
de prezentare și de încunoștințare a instanței a acelorași persoane.
De asemenea, s-a susținut că
instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal
(amnistia), cauză invocată și de parchet în recursul declarat împotriva
aceleiași decizii.
Ulterior, prin contestația
înregistrată la 16 iunie 2004, s-a invocat numai lipsa de procedură cu partea
vătămată Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și D.G.F.P.C.F.S. –
Caraș Severin, care nu au fost citate.
În ședința din 8 noiembrie 2004,
contestatorii nu au mai susținut, de asemenea, cazurile de contestație
inițiale, ci au invocat, doar, neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și cu D.G.F.P.C.F.S. – Caraș
Severin, depunând la dosar, în copie, decizia nr. 2539 din 11 mai 2004 A
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca precedent judiciar.
Examinând contestația în anulare,
astfel cum a fost modificată, în faza de admitere în principiu prevăzută de
art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă,
pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.
pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în
anulare, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat
cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Rezultă că pentru a exista acest caz
de contestație în anulare, trebuie să nu fi fost îndeplinită conform legii
procedura de citare a părții, respectiv a celui care formulează contestația,
iar nu procedura de citare a părților (care nu formulează contestația).
S-au mai invocat și prevederile art.
387 alin. (1), în sprijinul ideii că oricare dintre părți poate face
contestație în anulare, ignorându-se însă prevederile alin. (2) al aceluiași
articol care se referă la cazurile de contestație pe care le poate invoca
contestatorul pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) și c) C. proc. pen.
Din modul în care este formulat art.
386 lit. a), rezultă, fără dubii, că este necesar ca procedura de citare să nu
fi fost legal îndeplinită cu partea care formulează contestația, iar nu cu alte
părți. Textul art. 387 C. proc. pen., se referă, doar, la persoanele care pot
formula contestație în anulare, fără a modifica dispozițiile art. 386 C. proc.
pen., referitoare la cazurile în care se poate face contestație.
Înalta Curte reține că, în raport cu
argumentele mai sus menționate, contestația în anulare formulată de condamnați
pentru motivul lipsei de procedură cu alte părți nu vizează cazul prevăzut de
art. 386 lit. a) C. proc. pen., fiind, astfel, inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către
stat, în sumă de câte 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile,
contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.I., B.I., C.G., C.H.N.,
C.I.G.E. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 3180 din 10 iunie 2004,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3162/2003.
Obligă pe fiecare contestator la
plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
noiembrie 2004.