ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5814/2004

Asupra contestațiilor în anulare de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 3180 din 10 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3162/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații C.G., C.H.N., C.I., L.I., G.E., B.I. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. S-a mai dispus obligarea recurenților inculpați la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei, iar a recurentului P.M. la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri, au formulat contestație în anulare toți cei condamnați, invocând cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. și cele prevăzute de lit. b) și c) din același articol. În contestația scrisă s-a susținut că inculpații L.I. și B.I. nu ar fi fost încunoștințați legal, chiar dacă pentru ei s-a prezentat un apărător ales. S-a mai susținut că ar fi fost citați la o altă adresă decât la aceea unde efectiv locuiau. S-a mai invocat și imposibilitatea de prezentare și de încunoștințare a instanței a acelorași persoane. De asemenea, s-a susținut că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal (amnistia), cauză invocată și de parchet în recursul declarat împotriva aceleiași decizii. Ulterior, prin contestația înregistrată la 16 iunie 2004, s-a invocat numai lipsa de procedură cu partea vătămată Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și D.G.F.P.C.F.S.

– Caraș Severin, care nu au fost citate. În ședința din 8 noiembrie 2004, contestatorii nu au mai susținut, de asemenea, cazurile de contestație inițiale, ci au invocat, doar, neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și cu D.G.F.P.C.F.S. – Caraș Severin, depunând la dosar, în copie, decizia nr. 2539 din 11 mai 2004 A Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca precedent judiciar. Examinând contestația în anulare, astfel cum a fost modificată, în faza de admitere în principiu prevăzută de art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Rezultă că pentru a exista acest caz de contestație în anulare, trebuie să nu fi fost îndeplinită conform legii procedura de citare a părții, respectiv a celui care formulează contestația, iar nu procedura de citare a părților (care nu formulează contestația). S-au mai invocat și prevederile art. 387 alin. (1), în sprijinul ideii că oricare dintre părți poate face contestație în anulare, ignorându-se însă prevederile alin. (2) al aceluiași articol care se referă la cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) și c) C. proc.

pen. Din modul în care este formulat art. 386 lit. a), rezultă, fără dubii, că este necesar ca procedura de citare să nu fi fost legal îndeplinită cu partea care formulează contestația, iar nu cu alte părți. Textul art. 387 C. proc. pen., se referă, doar, la persoanele care pot formula contestație în anulare, fără a modifica dispozițiile art. 386 C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face contestație. Înalta Curte reține că, în raport cu argumentele mai sus menționate, contestația în anulare formulată de condamnați pentru motivul lipsei de procedură cu alte părți nu vizează cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., fiind, astfel, inadmisibilă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.I., B.I., C.G., C.H.N., C.I.G.E. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 3180 din 10 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3162/2003. Obligă pe fiecare contestator la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.