ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1187/2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 257 C. pen., cu referire la art. 258 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F., la 30 de pedepse de câte 4 luni închisoare. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare și s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., a fost condamnată inculpata T.M., cetățean român, studii 12 clase, administrator la SC C. I. SRL Oradea, necăsătorită, 1 copil minor, la 25 de pedepse de câte 4 ani închisoare. În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen, au declarat apel inculpații R.F. și T.M.

Prin decizia penală nr. 139/A din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile penale declarate de inculpații R.F. și T.M. împotriva sentinței penale nr. 151/P din 22 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.F. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 C. pen. și art. 34 C. pen., ca urmare a decesului acestuia, la data de 22 martie 2004.

În

baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis apelul penal declarat de inculpata T.M. împotriva sentinței penale nr. 152/P/2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o și s-a dispus rejudecarea cauzei cu privire la această inculpată de către aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata T.M.

La termenul din 17 aprilie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că hotărârea recurată a fost pronunțată înainte de modificarea C. proc. pen. prin legea 356/2006, astfel că recursul a fost formulat împotriva unei decizii definitive.

Deliberând asupra excepției invocate Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385' alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în forma în vigoare la data pronunțării deciziei 139/A/ din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, puteau fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Având în vedere că prin decizia nr. 139/A/ din 28 iunie 2005 Curtea de Apel Oradea a admis apelul formulat de către inculpata T.M., a desființat sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, hotărârea, sub acest aspect, a rămas definitivă la data pronunțării ei.

Împrejurarea

că ulterior, prin Legea nr. 356/2006, dispozițiile art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen. au fost modificate, calea de atac a recursului fiind prevăzută pentru toate deciziile pronunțate de instanța de apel, indiferent de soluția dispusă, este lipsită de relevanță și nu conduce la admisibilitatea recursului, întrucât, conform principiului activității legii procesual penale, hotărârile sunt supuse căilor de atac stabilite de legea în vigoare la momentul pronunțării lor, iar noua lege de procedură nu poate retroactiva și nici nu poate aduce atingere caracterului definitiv al unei hotărâri judecătorești prin deschiderea unei noi căi de atac.

Ca atare, Înalta Curte constată că în prezenta cauză recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive, care, potrivit legii în vigoare la momentul pronunțării sale nu mai era supusă niciunei căi de atac, astfel că, îl va respinge ca inadmisibil.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata T.M. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 aprilie 2012.