ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3237/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3237/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

305 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei A.L.S., din infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215

1

alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art.

76 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat inculpata la: - 4 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 289 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 C. pen., a condamnat

pe inculpată la: - 5 luni închisoare.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c), art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la: - 2 luni

închisoare.

În baza art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c), art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la: - 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 și art.

34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen., în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 71 și 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa de mai sus reținerea din data de 5 februarie 2005,

precum și arestul preventiv de la 6 februarie 2005 la 25 iulie 2005.

A menținut măsura

obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpată prin

d.p.460/R/2005 a Curții de Apel Oradea.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului T.D.V., din

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul

la: - 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., cu art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei

de mai sus precum și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 și 64 lit. a)

teza a II-a lit. a) și b) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

stabilit conform art. 82 C. pen.

A atras atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 346 C.

proc. pen., a obligat în solidar inculpații să plătească în favoarea părții

civile M.F.P. – Trezoreria Oradea, suma de 238.557,52 RON despăgubiri civile,

din care 201.200 RON valoarea nominală a certificatelor despăgubite și

37.357,52 RON, dobânda la zi plătită despăgubiților, reprezentând paguba creată

de inculpați prin faptele comise, cu majorările de întârziere calculate de la

data despăgubirii fiecărui titular de certificat până la data plății efective

pentru suma despăgubită.

A dispus anularea

precum și confiscarea specială a Certificatelor de Trezorerie și a Notelor de

Fundamentare Internă falsificate de inculpată și folosite de aceasta în vederea

răscumpărării în fals a certificatelor, înscrisuri atașate la dosarul cauzei.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpații la câte 2500 RON fiecare cheltuieli judiciare

către stat.

A dispus virarea din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de 40 RON,

onorariu ap. of. B.R., conf. del. 2412/2005.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În vederea retragerii

de fonduri de la populație necesare dezvoltării și modernizării unor activități

deosebit de importante pentru buna funcționare a statului, M.F.P. a emis în

repetate rânduri certificate de trezorerie în baza cărora persoanele interesate

aveau o alternativă de a-și învesti economiile în afara depozitelor bancare,

certificate ce beneficiau de o dobândă mai mare decât cea oferită de bănci și

în plus sumele de bani învestite erau garantate de către stat.

Pentru ca cetățenii

să poată accesa aceste certificate de trezorerie, s-a dispus distribuirea lor

prin administrațiile finanțelor publice din teritoriu, sens în care și A.F.P. din

Oradea a fost însărcinată să efectueze operațiuni de emitere a certificatelor

de trezorerie către populație și de răscumpărare a acestora la scadență, moment

în care titularilor urmau să le fie remise sumele investite și dobânzile

aferente.

Având în vedere cele

expuse mai sus și credibilitatea deosebită de care s-au bucurat emisiunile de

certificate de trezorerie emise de M.F.P., foarte mulți cetățeni inclusiv de pe

raza mun. Oradea au ales această formă de învestire a economiilor, astfel

încât, activitatea inculpatei și a învinuiților a fost în măsură să inducă

opiniei publice un sentiment de nedere în instituțiile descentralizate ale

autorităților publice, împrejurare ce mărește gradul de pericol social al

faptelor acestora.

În 4 februarie 2005,

urmare a unei plângeri depusă la organele de cercetare penală ale poliției

judiciare din cadrul I.P.J. Bihor, depusă la A.F.P. a municipiului Oradea, s-a

sesizat activitatea infracțională a inculpatei A.L.S. desfășurată de aceasta în

intervalul 11 iulie 2002 - 3 noiembrie 2004, urmare căreia inculpata a creat un

prejudiciu total de 6.593.111.125 lei, reparat parțial, părțile vătămate se

constituie părți civile cu o sumă de 2.149.111.126 lei.

Din cercetările

efectuate s-a constatat că inculpata în perioada indicată mai sus, a fost

angajată în funcția de inspector asistent cu atribuții de casieră în cadrul S.C.T.V.G.T.S.

din A.F.P. a municipiului Oradea și la inițiativa inculpatului T.V.D., cu care

până în momentul arestării sale a avut o relație intimă de lungă durată, în

care inculpata s-a implicat emoțional, aceasta a observat că poate să-și

însușească sume mari de bani, pe care cei doi să-i folosească în interes

propriu, cu risc minim ca activitatea lor infracțională să fie descoperită, cu

atât mai mult cu cât, inculpata se bucura de încredere din partea colegilor de

serviciu.

În realizarea acestei

rezoluții infracționale, inculpata, beneficiind de faptul că o parte din

cetățenii ce înțelegeau să-și învestească economiile prin cumpărarea unor

certificate de trezorerie o cunoșteau, precum și de împrejurarea că de multe

ori cetățenii doritori de a face astfel de învestiții erau în număr mare la

sediul A.F.P. a municipiului Oradea, îi induceau pe aceștia în eroare pentru

a-i fi remise sumele de bani ce urmau să fie învestite, promițându-le că atunci

când va fi mai liberă va efectua operațiunile de cumpărare a certificatelor de

trezorerie, iar în ziua următoare le va remite acest înscris doveditor al

investiției.

Mai apoi, inculpata A.L.S.,

emitea certificatele de trezorerie și încasa sumele de bani aferente, însă

înainte de predarea înscrisurilor către titulari, profitând de încrederea pe

care colegele o aveau în inculpată, le-a rugat pe învinuitele B.L., P.R.G., M.A.,

B.M., B.V., referenți (inspectori de specialitate) în cadrul aceluiași

serviciu, să întocmească note de fundamentare internă pentru răscumpărarea unor

certificate pe care ea le prezenta acestora gata semnate la rubrica „titular”.

Aceste semnături la

rubrica „titular” de pe certificatele de trezorerie erau executate în fals, în

locul titularilor, de către inculpata A.L.S., înainte de a le prezenta

referentelor (inspectori de specialitate).

Pentru a le întări

convingerea colegelor sale, inculpata A.L.S. le comunica că, titularii

certificatelor pe care ea le prezenta, ar fi în incinta Trezoreriei și că ar

dori să-i servească cu întâietate întrucât, îi sunt cunoștință.

Învinuitele B.L., P.R.G.,

M.A., B.M., B.V., nu mai verificau dacă respectivele persoane erau sau nu în

incinta Trezoreriei Oradea chiar dacă, potrivit Normelor Metodologice emise de

M.F.P., învinuitele erau obligate să se convingă că titularii certificatelor

sunt cei care le prezintă spre răscumpărare, cu atât mai mult cu cât, aceste

certificate erau răscumpărate în aceeași zi sau cel mult a doua zi de la

emitere și neglijându-și atribuțiile de serviciu, întocmeau direct notele de

fundamentare internă, în fals, prin care certificau faptul că titularul

certificatului și-a arătat în mod expres dorința de a răscumpăra certificatele,

pentru certificatele de trezorerie pe care le prezenta inculpata A.L.S. și

operau în calculator respectivele răscumpărări.

În continuare,

inculpata își însușea sumele de bani reprezentând valoarea nominală a

certificatelor de trezorerie, în măsura în care titularii acestora nu aveau

nici un moment intenția de a le răscumpăra, iar titularilor le preda

certificatul de trezorerie pe care nu îl introducea în dosarul de răscumpărare

al zilei respective, menținându-oi pe titulari în eroare, prin încredințarea

acestora că li s-a remis un titlu de valoare valabil, care la scadență le va

permite restituirea investiției și a dobânzii aferente, cu toate că în acest

moment al predării certificatelor, ele figurau deja în evidențele

administrației financiare ca fiind răscumpărate.

La sfârșitul

programului, cu ocazia întâlnirilor intimate dintre inculpată și învinuitul T.V.D.,

aceasta îi preda învinuitului sumele de bani însușite, după o înțelegere

prealabilă respectiv în locurile în care se consuma relația dintre aceștia, ori

în autoturismul învinuitului, în așa fel încât la această operațiune să nu

existe martori și date privind sentimentele pe care inculpata le nutrea față de

învinuit, nu s-a pus niciodată problema întocmirii unor documente justificative

în acest sens.

La scadența

certificatelor deja răscumpărate în fals de către inculpată, așa cum am arătat

mai sus, inculpata răscumpăra în fals alte certificate de trezorerie prin

aceeași modalitate de mai sus, emise pentru alți titulari și din valoarea

acestora, preda titularilor primelor certificate, care se prezentau la ghișeu,

valoarea nominală și dobânda certificatelor pe care le răscumpărase în fals.

De remarcat este

faptul că, pentru a nu-i fi stopată activitatea infracțională, inculpata A.L.S.

nu lipsea de la serviciu nici măcar în concediul de odihnă ori de boală, pentru

a nu risca la data răscumpărării să se prezinte un titular al certificatelor de

trezorerie, și în măsura în care inculpata lipsea, să se constate că în

evidențele Administrației financiare, certificatul figura deja răscumpărate.

Activitatea

infracțională a inculpatei A.L.S., așa cum a fost arătată mai sus, a început la

data de 11 iulie 2002 și s-a desfășurat până la începutul lunii februarie a

anului 2005, când a lipsit de la serviciu, deoarece într-un acces de gelozie,

învinuitul T.V.D. care de altfel îi interzicea inculpatei să participe la

activități de socializare cu colegele, pentru a nu divulga activitatea lor

infracțională, i-a aplicat inculpatei mai multe lovituri cu pumnul în zona

feței, sens în care inculpata, în măsura în care prezenta vânătăi, nu s-a

prezentat la serviciu în cadrul Trezoreriei Oradea, iar la acea dată, unul din

titularii ai căror certificate fusese deja răscumpărat de către inculpată,

respectiv partea vătămată C.N., s-a prezentat la A.F. și i s-a comunicat că în

evidențele acestei instituții, figurează că și-a răscumpărat înainte de

scadență certificatul.

Potrivit probelor

administrate în cauză, învinuitul T.V.D. a investit o parte din banii primiși

de la inculpată în produse petroliere, pentru stația P. proprietatea SC D. SRL

Oradea la care învinuitul este administrator, și pe urma vânzării mărfii, a achiziționat

apartamentele situate în Oradea, străzile Petre Ispirescu și Mareșal I.

Antonescu.

În acest sens,

legătura dintre inculpată și învinuit și împrejurarea că din banii proveniți

din comiterea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați s-au făcut

investițiile arătate mai sus, este certificată de împrejurarea că, cei doi au

fost împreună în momentul în care s-a negociat cumpărarea apartamentului nr. 10

situat în Oradea, str. P. Ispirescu, cu suma de 23.000 euro, ocazie cu care s-a

încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare de către inculpata A.L.S., aspect

reliefat în declarațiile martorilor C.D.D. și C.A., vânzătorii imobilului.

Învinuitul T.V.D. nu

recunoaște comiterea faptei și declară că a achiziționat cele două imobile cu

banii primiți de la părinții săi și de la un văr, T.A., însă recunoaște că în

imobilul de pe str. Mareșal I. Antonescu se afla și în prezent mai multe

obiecte de mobilier proprietatea inculpatei A.L.S. ceea ce dovedește că cele

două apartamente au fost achiziționate de cei doi împreună, din sumele de bani

provenite din comiterea infracțiunilor.

Această apărare a

învinuitului T.V.D. nu poate fi reținută, urmând a fi înlăturată de instanța de

judecată deoarece:

După cum se observă

că din primele declarații ale inculpatei A.L.S. în care aceasta indică faptul

că, banii proveniți din activitatea sa infracțională au fost remiși în baza

relațiilor intime dintre ei, învinuitul T.V.D., inculpata a oferit numeroase

detalii despre modul în care învinuitul a folosit sumele de bani, detalii pe

care nu avea de unde să le cunoască dacă între ea și învinuit nu ar fi existat

o rezoluție infracțională prealabilă, iar informațiile furnizate de inculpată

cu ocazia audierii sale, s-au dovedit a fi extrem de exacte, chiar dacă

învinuitul a încercat să ascundă anumite împrejurări.

Potrivit

declarațiilor sale inițiale, învinuitul T.V.D. nu a recunoscut că ar fi

continuat relația intimă cu inculpata după luna septembrie 2004, declarație

asupra căreia a revenit ca urmare a confruntării sale cu inculpata, împrejurare

ce este în măsură să o dovedească caracterul nereal al susținerilor sale.

Inițial, învinuitul

nu a recunoscut faptul că inculpata s-ar fi implicat în vreun fel în

achiziționarea celor două apartamente, împrejurare înlăturată, pe de o parte

prin declarațiile martorilor ce au vândut unul din imobile și prin prezența în

celălalt apartament aparținând inculpatei, fiind cert că inculpata nu s-ar fi

implicat în achiziționarea acestora fără a avea vreun interes, respectiv acela

de a investi în proprietăți imobiliare sumele de bani cu care a indus în eroare

părțile vătămate.

Din cercetările

efectuate, s-a stabilit că, familia învinuitului nu a deținut niciodată suma de

550.000.000 lei pe care i-ar fi remis acestuia pentru cumpărarea unui

apartament, deoarece potrivit declarațiilor părților, aceștia nu au vândut

proprietăți, nu au moștenit bunuri și valori în afara sumelor rezultate din

pensie și comercializarea produselor agricole provenite din gospodărie, nu au

avut alte surse de venit, sens în care nu se poate reține că din cele două sume

de venit, au avut posibilitatea să economisească o sumă atât de mare pe care

mai apoi să o predea învinuitului, care să-și cumpere un apartament în măsura

în care, deținea deja în proprietate mai multe imobile.

De altfel, după cum

rezultă din declarațiile vânzătorilor, prețul apartamentului a fost de

800.000.000 lei, sumă mult mai mare decât cea pe care învinuitul invocă că ar

fi primit-o de la părinți.

În ce privește

împrejurarea că pentru cel de-al doilea apartament învinuitul a primit suma

necesară de la verișorul său T.A., urmare a nunții cu dar pe care acesta a

avut-o în cursul anului 2004, aceasta apărare urmează a fi înlăturată deoarece,

pe de o parte, în prima sa declarație, învinuitul declară că în mod categoric

nu a cumpărat în 2004 vreun apartament în Oradea, str. M.I. Antonescu pentru ca

apoi, la reaudiere, să indice că a primit suma de 700.000.000 lei însă, dacă

verișorul său ar fi dorit să-și cumpere un imobil, împrejurarea că trebuie să

plece în Grecia, nu poate fi în măsură să-l împiedice să dobândească

respectivul imobil și chiar dacă s-ar fi luat în considerare faptul că înainte

de cumpărarea unui imobil activitatea de căutare a acestuia ar necesita un

interval mai mulg de timp, este de notorietate faptul că se poate cumpăra un

imobil printr-un mandat încredințat unei terțe persoane, împrejurare în care

persoana ce remite banii devine proprietarul imobilului cumpărat pentru el de o

altă persoană, ceea ce nu este cazul în ce privește apărarea învinuitului și

mai mult, este ilogic chiar și între rude să se predea o sumă atât de mare, de

700.000.000 lei, fără a întocmi un document în acest sens.

Astfel, apare

evidentă intenția numitului T.A. de a-și ajuta verișorul prin declarația dată,

declarație ce însă nu poate fi reținută,deoarece este evident tendențioasă și

plină de neconcordanțe, deoarece pe de o parte martorul insistă că în

intervalul 24 - 29 august 2004 cât a rămas în țară după nuntă, i-a remis din

banii câștigați cu prilejul acestui eveniment (nunta cu dar), suma de

700.000.000 lei pentru cumpărarea unui imobil, pentru ca mai apoi, să indice că

această sumă reprezintă bani economisiți de el din munca prestată în Grecia,

iar pe de altă parte, cu toate că martorul a fost prezent în țară în luna decembrie

2004, nu a făcut nici un demers pentru trecerea pe numele său al

apartamentului, deoarece avea încredere în învinuit, iar în momentul în care îi

poate furniza o apărare acestuia, să se prezinte în fața autorităților pentru a

fi audiat și pentru a trece pe numele său imobilul.

Nu în ultimul rând,

urmează a se corobora cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză,

raportat la învinuitul T.V.D. și concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, din care rezultă că, s-a

evidențiat comportamentul simulat al învinuitului pentru răspunsurile la

întrebările relevante ale cauzei, respectiv la următoarele întrebări: „D-ta ai

primit repetate sume bani de peste 50 de milioane lei de la A.L.S. în cursul

anilor 2003-2004?”; „D-ta ai primit de la A.L.S. bani proveniți din

răscumpărarea de certificate de trezorerie?”; „Ai spus adevărul la toate aceste

întrebări?” și „D-ta ai văzut certificate de trezorerie la locuința unde te

întâlneai cu A.L.S.?”, ceea ce denotă cu prisosință participația personală a

învinuitului și atitudinea sa nesinceră pe timpul cercetărilor.

Potrivit adresei nr. 17985

din 24 februarie 2005 a Trezoreriei Oradea au fost răscumpărate înainte de

termenul de scadență mai multe certificate de trezorerie ai căror titulari și

sume de bani sunt: P.N.F. – 173.123.520 lei; P.R.E. – 135.252.750 lei; C.M. –

358.409.405 lei; I.T. – 354.599.250 lei; B.D. – 302.650.800 lei; C.C. -57.456.187

lei; B.C. – 210.602.256 lei; I.S. – 113.712.500 lei; P.L. – 122.981.100 lei; H.D.G.

– 100.657.533 lei; T.E. – 37.532.328 lei; C.M. – 45.715.697 lei; P.I. –

21.550.000 lei; C.A. – 114.867.800 lei.

Părțile vătămate P.N.F.,

P.R.E. și C.M. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 615 mil. lei

potrivit plângerii și declarațiilor părții vătămate P.N.F.

Partea vătămată I.T. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 350 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate I.T.

Partea vătămată B.D. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 390 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate B.D.

Părțile vătămate C.A.

și C.C.F. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 150 mil. lei potrivit

plângerii și declarațiilor părții vătămate C.C.F.

Partea vătămată B.C. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 250 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate Buzdugan Constantin.

Partea vătămată I.S. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 120 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate I.S.C.

Partea vătămată P.L. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 100 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate P.L.

Părțile vătămate H.D.G.

și T.E. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 126 mil. lei potrivit

plângerii și declarațiilor părții vătămate H.D.G.

Partea vătămată C.M. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 41 mil. lei potrivit declarațiilor părții

vătămate C.M.

Partea vătămată P.I. se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 20 mil. lei potrivit declarațiilor

părții vătămate P.I.

Inculpata A.L.S. a

răscumpărat însă în cursul anilor 2002 – 2004 mult mai multe certificate emise

pe numele urmăritorilor titulari fără ca aceștia să aibă cunoștință de acest

lucru: G.V.; H.F.; O.A.D.; T.I.; T.A.; L.G.; L.F.; C.V.; C.N.; S.A.V.; M.E.; S.M.;

M.L.M.; S.F.; F.M.; U.R.; U.I.; U.F.A.; U.M.; G.E.

Valoarea totală a

certificatelor de trezorerie găsite în locuința inculpatei A.L.S. și

răscumpărate de aceasta înainte de data scadenței, fără știrea titularilor,

este de 4.444.000.000 lei. O parte din această sumă de bani a fost folosită de

către inculpată și învinuit pentru intervale de timp de până la 6 luni de-a

lungul activității infracționale, după care au fost restituiți titularilor fie

în numerar, fie prin emiterea altor certificate. Însă, suma de 2.149.111.126

lei reprezentând valoarea nominală și dobânda certificatelor de trezorerie ale

titularilor răscumpărate înainte de termenul scadenței și însușită de inculpată

și învinuit, fără a mai fi restituită acestora datorită stopării activității

infracționale a inculpatei și învinuitului reprezintă un prejudiciu nerecuperat,

valoare cu care părțile vătămate se constituie părți civile.

Din cercetările

efectuate s-a constatat că învinuita N.D.D., care avea obligația de a o

verifica pe inculpata A.L.S., în calitatea sa de șef S.C.T.V.G.T.S. din cadrul

A.F.P.M. Oradea, în perioada 11 iulie 2002 – 03 noiembrie 2004, nu a organizat

corect activitatea de arhivare a certificatelor de trezorerie care erau

răscumpărare în cadrul serviciului pe care-l conducea și nu a efectuat zilnic

confruntarea jurnalului de casă cu certificatele de trezorerie răscumpărate,

sens în care și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând o

pagubă importantă părților civile.

Acest lucru este

dovedit și de faptul că în locuința inculpatei A.L.S. din Oradea, str. P. Ispirescu,

au fost găsite mai multe certificate de trezorerie în original, certificate

care trebuiau să fie îndosariate și păstrate în siguranță în arhiva Trezoreriei

Oradea.

O parte din aceste

certificate de trezorerie în original, au fost descoperite cu ocazia

percheziției efectuate în baza autorizației nr. 7 din 06 februarie 2005

eliberată de Tribunalul Bihor, în interiorul cuvei mașinii de spălat, iar o

altă parte, au fost predate organelor de urmărire penală de către fratele

inculpatei, martorul B.S., care declară că le-a ridicat din locuința inculpatei

s-a constatat că certificatele de trezorerie descoperite în locuința inculpatei

A.L.S. au fost răscumpărate de aceasta înainte de termen în cursul anilor 2002,

2003, 2004, ceea ce dovedește că activitatea infracțională are caracter de

continuitate.

În declarația de la

dosar I instanță, inculpata A.L.S. declară următoarele: „În perioada faptelor

care se rețin în rechizitoriu, m-am aflat în relații deosebit de apropiate cu

inculpatul T.V.D. Acesta era administrator al unei firme ce avea ca obiect de

activitate comercializarea de produse petroliere cu denumirea SC D.M. SRL și

știind unde lucrez și că prin funcția mea am acces la sume de bani, mi-a propus

să-l ajut să-și dezvolte afacerea. Întrucât eu personal nu am avut absolut nici

o posibilitate materială să îi finanțez afacerea cu petrol, dar pe de altă

parte relația dintre noi era foarte apropiată, eu fiind în acea perioadă amanta

lui, acesta a profitat de relația intimă dintre noi și mi-a solicitat în mod

repetat și insistent să îi remit sume de bani care să provină de la serviciul

meu.

La primele sume pe

care i le-am dat o perioadă de timp inculpatul mi le-a și restituit așa că a

fost posibil să acopăr faptele. La un moment dat însă a refuzat acest lucru și

atunci eu a fost nevoită ca permanent să procedez la răscumpărarea altor și

altor certificate pentru a acoperi datoriile anterioare.

Având în vedere că

permanent sume de bani s-au restituit în mod succesiv titularilor

certificatelor de trezorerie consider că, în total, suma de cca.1.800.000.000

lei a ajuns în modul mai sus arătat de mine în mâna inculpatului T.V.D. și de

întreaga sumă a beneficiat acesta, iar eu personal nu am folosit nimic din

banii proveniți din infracțiunea care se reține în sarcina mea.

În data de 4 februarie

2005, s-a descoperit fapta pentru că în toată acea săptămână am lipsit de la

serviciu ca urmare a faptului că am fost bătută de către inculpat. Chiar în

data de 4 februarie 2005 inculpatul a fost prezent în locuința mea împreună cu

șefa de atunci a serviciului la care lucram, care a venit personal la imediat

acasă imediat ce s-a descoperit fapta, așa încât sunt absolut lipsite de adevăr

susținerile inculpatului în sensul că nu a știut nimic despre certificatele de

trezorerie. Precizez că îmi mențin în întregime declarațiile date la parchet în

fața procurorului.

Fiind întrebată,

declar că am predat lui T.V.D. sume de bani importante întotdeauna la cererea

lui și în mod repetat fiecare tranșă de cca.300.000.000 lei acesta mi-a

restituit probabil primele două-trei tranșe, iar apoi a refuzat să-mi restituie

banii.

La începutul lui

februarie 2005 am solicitat în mod categoric inculpatului să îmi aducă întreaga

sumă care mai trebuia depusă la Trezorerie pentru că eram conștientă că nu mai

pot continua în acest mod, mai mult decât atât aveam studii superioare, doream

să fiu promovată sau să-mi găsesc un loc de muncă mai bun și am ținut neapărat

să se termine odată toată această mizerie. Din motivul acestei cereri

insistente din partea mea, inculpatul m-a bătut la începutul lunii februarie

așa încât nu m-am mai putut prezenta la serviciu. Din banii obținuți de mine,

inculpatul și-a cumpărat pe numele său două apartamente. În toată perioada la

care se referă prezentul dosar, datorită sentimentelor mele deosebite pentru T.V.D.

i-am predat tot timpul sumele de bani în mână fără să-i cer vreodată un act

doveditor. În afară de cele două apartamente inculpatul a cumpărat o garsonieră

pe str. Dobreștilor, dar aceasta pe numele meu și pe care a și vândut-o peste

nouă zile. Este adevărat că am cumpărat o garsonieră pe str. Petre Ispirescu,

dar pentru cumpărarea acesteia am contractat un credit bancar de la Banca V. Nu

am investit în renovarea acestei garsoniere decât gresia și faianța.”

La rândul său,

inculpatul T.V.D., audiat fiind, declară următoarele: „Am cunoscut-o pe

inculpată în 21 aprilie 2003 în sediul Trezoreriei. Sunt neadevărate în

totalitate susținerile acesteia cu privire la faptul că în perioada 2002 - 2004

eu i-am solicitat banii pentru a-mi finanța activitatea firmei D.M. SRL, având

ca obiect comerțul cu produse petroliere. Nu am solicitat niciodată, nu am

primit niciodată, nu am avut niciodată nevoie de bani de la ea, dimpotrivă,

aceasta a acceptat să aibă o relație intimă cu mine fiind interesată să obțină

de la mine sume de bani și să mă despartă de concubina mea.

Ca urmare, consider

că dacă inculpata a început activitatea infracțională din anul 2002, nu eu am

putut să profit de sumele de bani și cu atât mai puțin aș fi putut să o inițiez

în comiterea infracțiunii în prezenta cauză.

Mențin toate

declarațiile în care am precizat exact ce imobile am achiziționat în perioada

în care m-am aflat în raporturi intime cu inculpata și de unde au provenit

sumele de bani.

În legătură cu data

de 4 februarie 2005, doresc să declar că am fost sunat de inculpată care mi-a

solicitat să mă deplasez de urgență la ea, am găsit-o plângând în casă și mi-a

solicitat să-i împrumut suma de 170.000.000 lei, eu am refuzat categoric pentru

că nu aveam o astfel de sumă de bani și am considerat că nu am vreo obligație

față de inculpată. I-am solicitat explicații cu privire la această cerere iar

inculpata mi-a relatat că este datoare numitei C.N. cu această sumă de bani

pentru că a investit în modernizarea garsonierei cumpărate pe str. P.

Ispirescu. Eu am luat numărul de telefon al numitei C.N. din telefonul

inculpatei și am sunat, am întrebat-o ce problemă s-a ivit încât este necesară

o astfel de sumă de bani, iar aceasta mi-a spus „E problema noastră și nu pot

să-ți spun despre ce este vorba.”Sunt necorespunzătoare susținerile inculpatei

că eu aș fi bătut-o la începutul lunii februarie 2005. Nu am locuit niciodată

împreună, probabil că ne întâlneam de 2-3 ori pe săptămână.”

Martora C.A., una

dintre cumpărătoarele certificatelor de trezorerie prin intermediul fiicei

acesteia C.N., audiată fiind, susține următoarele: „Am înțeles să cumpăr

certificate de trezorerie dar de această dată prin intermediul fiicei mele C.N.

căreia i-am predat banii și am trimis-o să se prezinte la A.F.P., iar aceasta a

cumpărat certificatele de trezorerie pe numele meu. După primul interval de 6

luni, am trimis-o din nou pe fiica mea să verifice care este situația

investiției mele, fiica mea a discutat cu inculpata A.L.S. care i-a spus că a

verificat evidența de calculator, investiția este „pe depozit”, certificatele

sunt valabile în continuare, chiar dacă nu voi cere restituirea sumei

investite, aceasta va fi în continuare producătoare de dobânzi.

În luna februarie,

îmi amintesc cu certitudine chiar în data de 4 februarie 2005, într-o zi de

vineri, am luat hotărârea să solicit restituirea sumelor pentru că am constatat

că dobânda oferită era în scădere și se împlinise un interval de timp care îmi

dădea dreptul să solicit răscumpărarea. În acest scop am trimis-o la A.F.P. tot

pe fiica mea.

La ghișeu nu a

găsit-o pe inculpata A.L.S. și atunci s-a prezentat la ghișeul alăturat, unde

se afla o altă funcționară, iar la solicitarea fiicei mele de răscumpărare, i

s-a răspuns că nu am nici un leu în cont pentru că sumele investite de mine au

fost răscumpărate cu foarte mult timp în urmă.

Prima măsură care s-a

luat pe loc a fost aceea că funcționara de la ghișeu împreună cu fiica mea au

sesizat neregula descoperită persoanei care deținea funcția ierarhic superioară

și anume d-nei N.D. Ulterior, fiica mea mi-a adus la cunoștință și mie despre

faptul că sumele investite de mine au fost răscumpărate la o dată mult

anterioară.

Mai doresc să declar

că în data de 8 martie 2006, mi-am ridicat de la A.F.P. respectiv de la Trezorerie

întreaga sumă de bani plus dobânzile calculate până în ziua despăgubirii,

respectiv până în ziua de 8 martie 2006.

Cunosc de la fiica

mea faptul că, prezentându-se la Trezorerie în scopul cumpărării certificatelor

și cunoscându-o pe inculpata A.L.S. din alte împrejurări, fiica mea i-a

solicitat ajutorul în sensul de a nu fi obligată să stea la rând, întrucât era

aglomerat, erau multe alte persoane în fața ei, iar inculpata a înțeles să-i

dea ajutorul în sensul că i-a solicitat să lase actele și să se întoarcă peste

două ore.”

La dosar a fost

audiată și martora N.D., șefa inculpatei, care relatează următoarele

împrejurări în legătură cu faptele inculpatei: „Începând cu luna august 2003 am

ocupat funcția de șef serviciu C.T.G. din cadrul A.F.P. Oradea, iar odată cu

numirea mea în funcție, modul de lucru privind vânzarea de certificate de

trezorerie și răscumpărarea sumelor de bani astfel investite s-a modificat în

sensul că de aceste operațiuni se ocupau trei referenți și trei casieri, toți

aflați în subordinea mea. Inculpata A.L.S. era una dintre casierii care

efectuau aceste operațiuni.

După câte îmi

amintesc pentru prima oară problema unor certificate care s-au identificat a fi

fost deja răscumpărate s-a ivit în jurul datei de 1 februarie 2005, într-o zi

de luni când subordonatele mele mi-au adus la cunoștință că două certificate de

trezorerie pe care se investiseră 70.000.000 lei s-au identificat în evidențele

noastre figurând ca răscumpărate, operațiune efectuată de casiera A.L.S., și

deși titularul s-a prezentat spre a solicitat răscumpărarea în acea zi, A.L.S. nu

era la serviciu la acea dată.

Prima mea dispoziție

a fost aceea de a fi convocată de îndată la serviciu A.L.S., pentru a lămuri

situația împreună cu persoana titulară a certificatelor. Persoana care a

solicitat răscumpărarea a refuzat să se prezinte la mine în birou pentru a

lămuri situația certificatelor deși am convocat-o personal în acest scop, însă

pe coridorul instituției s-a întâlnit cu A.L.S. care se prezentase la

solicitarea mea, iar cele două au plecat împreună, fără ca subordonata mea să

se prezinte în biroul meu. Peste vreo două ore s-a întors, de asemenea fără să

se prezinte la mine, dar a adus certificatele de trezorerie emise pe numele

titularului, le-a arătat colegilor și le-a spus că titularul a uitat că

răscumpărarea a fost făcută de către soția lui care era împuternicită în acest

sens și avea acest drept.

A doua zi dimineața,

împreună cu referenta B.M. am luat adresa și numele titularului certificatelor

și ne-am prezentat la domiciliul acestuia întrucât și A.L.S. și persoana care

fusese cu o zi înainte la A.F.P. au refuzat să discute cu mine.

Am găsit-o acasă doar

pe soția titularului care ne-a spus că soțul ei este în oraș să schimbe banii

în valută de unde concluzia mea a fost că în intervalul de două ore despre care

am declarat mai sus, inculpata A.L.S. a predat banii reprezentând valoarea

investiției titularului certificatelor. Îmi amintesc că numele acestui titular

este G.

Am primit de la soția

acestei persoane numărul acestuia de mobil, l-am contactat telefonic și am

stabilit o întâlnire, iar apoi m-am întors la instituție și am adus la

cunoștința directorului toate amănuntele de mai sus. La ora stabilită pentru

întâlnire, am sunat din nou iar d-l G. mi-a răspuns că nu mai are nici o

legătură cu instituția noastră, că și-a primit toți banii și că nu dorește să

facă rău nimănui. De altfel, cunoșteam atunci că făceau un curs de masterat la

care participam și eu.

Imediat am fost

anunțată de referente despre o nouă situație identică.

Am sunat-o pe

inculpată, i-am cerut să dea explicații, aceasta a negat în primul moment, apoi

i-am dat-o la telefon pe C.N., iar în urma discuției direct purtată între cele

două, inculpata s-a obligat ca până la ora 14,00 să-i predea banii.

Întrucât inculpata

ezita să vină la serviciu și ne spunea la telefon tot felul de motive de

amânare, iar noi nu știam unde poate fi găsită, am luat hotărârea să-l sunăm pe

prietenul ei, respectiv pe inculpatul prezent azi în instanță, despre care A.L.S.

ne spune că au o legătură solidă și stabilă și că urmează să se căsătorească.

De îndată inculpatul T.V.D.

s-a prezentat la instituția noastră, iar pe mine m-a condus la ea acasă. Acolo

am găsit deja pe mama și pe fratele ei. În prezența acestor persoane am insistat

foarte mult timp și prin întrebări repetate am solicitat în mod insistent

explicații, dar inculpata nu a vrut să ne dea nici un fel de amănunte. La un

moment dat T.V.D. a făcut afirmația că a văzut în posesia inculpatei niște

certificate și a întrebat unde sunt. Inculpata a negat din nou și atunci am

căutat personal și am găsit sub o saltea un număr de două certificate de

trezorerie.

Precizez că în

locuință se afla un pat construit în așa mod încât avea sertare sub saltea, iar

salteaua a fost ridicată de fapt de către T.V.D. și la inițiativa acestuia, de

unde am tras concluzia că acesta văzuse anterior certificatele și știa că sunt

acolo. În aceste momente T.V.D. în discuțiile purtate cu mine mi-a spus că el

de mai multe ori a văzut astfel de înscrisuri în posesia inculpatei, a

întrebat-o ce reprezintă și ce caută în posesia ei, iar A.L.S. a refuzat să-i

dea vreo explicație.

Totodată, T.V.D. a

întrebat-o pe inculpată unde sunt banii, această întrebare fiindu-i adresată și

de mine, de mama și de fratele inculpatei. Singurele cuvinte pe care aceasta

le-a exprimat „Nu pot să spun, ne omoară pe toți”, nu am primit niciodată vreo

explicație cu privire la această afirmație. T.V.D. s-a adresat inculpatei și a

întrebat-o „Ai dat la cămătari?”, iar inculpata a făcut un semn afirmativ din

cap.

În momentul în care

am ajuns la sediul instituției mele se convocase o ședință cu directorii,

referenții și alte persoane implicate, inculpata a repetat plângând „Nimeni nu

este vinovat cu nimic, eu am făcut totul.” În aceeași zi, am făcut toate

cercetările necesare cu privire la evidențele noastre pentru a identifica

depuneri și retrageri suspecte, în principal de sume mari retrase în aceeași

zi, sau în ziua următoare, iar pe baza acestor cercetări s-a și formulat

plângerea penală.

Precizez că am fost

condusă de T.V.D. la o garsonieră situată în Oradea, pe str. P. Ispirescu

într-un bloc, despre care îmi amintesc că este foarte bine amenajată.

Fiind întrebată, mai

doresc să precizez că în ziua de luni 1 februarie 2005, am avut primele

discuții telefonice o dată cu identificarea primului titular de certificate pe

nume G., aceste discuții au rămas nefinalizate, iar ca urmare în seara de

marți, am sunat-o încă o dată pe inculpată la orele 21.00, iar aceasta mi-a

comunicat că nu se poate prezenta la serviciu întrucât a fost victima unei

tentative de viol comisă de doi bărbați necunoscuți, care ar fi avut loc în

Oradea într-o mașină, ca urmare este foarte bătută și nu poate ieși în lume în

acest mod. Este adevărat că la sfârșitul acelei săptămâni, în ziua de vineri,

când s-a întâlnit cu mine prezenta pe față urme de lovituri.”

În cauză a fost

audiată și colega inculpatei, martora B.L., în legătură cu faptele inculpatei,

susține următoarele: „În cadrul Serviciului C.T. am fost colegă cu inculpata A.L.S.,

de serviciu care realiza activitatea de V.G.C.T.S. Inculpata avea funcția de

casier. Titularul certificatului de trezorerie care avea intenția de răscumpărare

a unui astfel de titlu avea obligația să se prezinte în primul rând la persoana

care avea calitatea de referent împreună cu titlurile pe care le poseda și

actul de identitate.

Pe baza acestor

înscrisuri se verifica identitatea titularului, precum și existența

certificatelor în baza de date ale instituției, pe baza acestor verificări se

întocmea o notă de fundamentare, iar toate aceste înscrisuri, respectiv nota de

fundamentare, certificatul de trezorerie și actul de identitate se predau

casierului pentru efectuarea plății.

Nota de fundamentare

se preda prin circuit închis de către referent, casierului. Aceasta era semnată

de referent, iar casierul prin depunerea ștampilei și semnăturii atesta faptul

că s-a făcut plata certificatului.

În ce privește

procedura cumpărării certificatelor, aceasta presupunea că persoana fizică se

prezenta la ghișeu cu actul de identitate și suma de bani, se completau

certificatele de trezorerie de către referent, pe circuit închis, acestea erau

predate casierului care încasa suma aferentă, în același moment ștampila și

semna certificatul, iar apoi îl preda cumpărătorului.

Doresc să precizez că

erau doar trei ghișee de referenți și casieri, precum și existau perioade în

care pe holul instituției se aflau și 500 de persoane care intenționau să

cumpere certificate sau să facă operațiuni legate de acestea, iar datorită

aglomerației deosebite persoanele interesate în astfel de operațiuni își căutau

o cunoștință din instituție care să le scutească de statul la rând. Aceasta presupunea

ca un angajat al instituției să le primească banii și să le remită

certificatele în cazul cumpărării, sau să le primească certificatele și să le

remită banii în cazul răscumpărării.

Inculpata A.L.S. avea

un cerc de prieteni, cunoștințe și rude care apelau la ea în mod frecvent

pentru astfel de operațiuni spre a-i ajuta să evite aglomerația. În cursul

lunii ianuarie sau februarie 2005 am înțeles din instituție că într-o zi în

care inculpata nu era prezentă la serviciu, s-a prezentat un bărbat, pe nume G.

cu intenția de răscumpărare a unui astfel de certificat. Întrucât inculpata

lipsea, acesta s-a prezentat la un alt ghișeu, referentul a procedat la

verificările pe care le-am arătat anterior și a constatat că certificatul pe

numele acelei persoane figura în baza de date ca fiind deja răscumpărat, deși

înscrisul se afla în mâna titularului care solicita în acel moment

răscumpărarea certificatului. Acest lucru s-a întâmplat apoi cu privire la

numeroase alte persoane.

Fiind întrebată

asupra regulilor pe care le-a încălcat inculpata în decursul procedurii de mai

sus arăt următoarele: În cazul în care un cunoscut al acesteia i-a predat bani

pentru cumpărarea unui certificat, inculpata a completat certificatul cu

ștampilă și semnătură, l-a predat cumpărătorului, dar banii au trebuit depuși

obligatoriu în trezoreria instituției. Ulterior, a fost posibil pentru

inculpată să procedeze în următorul mod: spunând cumpărătorului să se prezinte

peste câteva zile pentru ridicarea certificatului, într-o perioadă de o zi,

două sau o săptămână cât avea asupra ei actul de identitate al cumpărătorului,

certificatul de trezorerie îndeplinea demersurile necesare pentru răscumpărarea

certificatului, ca și când aceasta ar fi fost voința titularului, uneori chiar

înainte de termen. După ce se întocmea nota de fundamentare despre care am

declarat anterior, inculpata ridica banii pe care și-i însușea. În paralel, în

momentul răscumpărării, nota de fundamentare pentru răscumpărare și

certificatul se depuneau într-un dosar în arhiva instituției, obligația de

depunere a acestor înscrisuri în dosar spre arhivare îi revenea chiar

inculpatei, ori în acest moment era posibil fie să preia certificatul înapoi,

fie chiar să nu îl depună, iar acest titlu care în evidența instituției apărarea

ca fiind deja răscumpărat, era predat de inculpată titularului, fără a fi

purtător de nici o valoare.

Fiind întrebată, mai

doresc să precizez că inculpata a venit la serviciu abia după o săptămână de la

momentul descoperirii răscumpărătorilor de certificate, a fost adusă de d-na N.

care de altfel a și căutat-o personal acasă, nu știu dacă a fost bătută, nici

nu am putut să îi observ trăsăturile feței pentru că stătea tot timpul cu capul

în jos și în discuțiile purtate cu noi a recunoscut că și-a însușit sumele de

bani și și-a cerut iertare de la colegi pentru că din cauza ei am fost

implicați și noi în acest incident.

În cadrul discuțiilor

care s-au purtat în prezența conducerii și a noastră, a tuturor colegilor,

inculpata a fost întrebată repetat pentru ce a avut nevoie de bani, ce a făcut

cu banii, cui i-a dat, iar aceasta a răspuns permanent că nu poate să spună

pentru că ar fi și alte persoane amenințate.”

Martorul C.D.,

vânzătorul apartamentului de pe str. P. Ispirescu, arată următoarele aspecte:

„Arăt că am vândut apartamentul proprietate personală situat pe str. P.

Ispirescu numitului T.V.D. și numitei A.L.S. dar la notar s-a prezentat doar

inculpatul. Arăt că nu apare inculpata ca fiind proprietară a apartamentului.

Când s-au prezentat în vederea cumpărării, inculpatul T.V.D. mi-a spus că el

intenționează să cumpere, actul autentic fiind încheiat între mine și inculpat.

Cred că antecontractul a fost încheiat și de către ea din câte îmi amintesc.

Din câte am observat, părea și inculpata interesată de cumpărarea

apartamentului. Mi-au creat impresia că cei doi sunt împreună în relații

apropiate, iar dânsa s-a prezentat ca fiind de la finanțe, iar inculpatul ca

fiind un om de afaceri prosper, ceea ce le-a conferit credibilitate.”

Probele administrate

în dosarul cauzei atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată

converg spre ideea că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea

infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Deși inculpata

recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina ei, are o atitudine

fluctuantă cu privire la motivele care au îndemnat-o la comiterea acestora.

Astfel, în declarația luată acesteia în 5 februarie 2005, după reținerea de

către organele de poliție, arată că și-a însușit și cheltuit singură sumele de

bani, declarând următoarele: „Declar pe proprie răspundere și fără a fi

constrânsă de nimeni că am răscumpărat în numele mai multor persoane

certificate de trezorerie și îmi asum toată răspunderea, mi-am însușit banii și

eu sunt singura vinovată de cele întâmplate”. Ulterior, s-a întocmit un

proces-verbal aflat la dosar din care rezultă că, în urma discuției purtate cu

apărătorul acesteia la sediul poliției, inculpata a spus că nu vrea să dea nici

o declarație decât în prezența tatălui apărătorului prezent, av. C.H., fără a

da vreo explicație asupra motivului pentru care s-a răzgândit, după ce,

anterior intenționase să dea o declarație referitoare la destinația reală a

banilor pe care și i-a însușit. De asemenea, în declarația luată în fața

judecătorului, inculpata nu a vrut să declare nimic în legătură cu modul de

folosire a sumelor sustrase. În data de 22 februarie 2005, în continuarea

declarației dată anterior, inculpata revine și arată că a săvârșit această

faptă la îndemnul inculpatului T.V.D. căruia i-a predat toți banii.

În faza de judecată,

aceeași inculpată vine cu aceeași precizare că, recunoaște fapte reținute în

sarcina ei, dar a comis aceste fapte îndemnată fiind de inculpatul de care era

legată prin sentimente puternice de afecțiune. Această declarație se află în

contradicție cu cele declarate de inculpată în faza de urmărire penală, precum

și cu întreaga stare de fapt, din care rezultă că, relațiile dintre cei doi

erau deosebit de apropiate și au fost împreună chiar la cumpărarea

apartamentului de pe str. P. Ispirescu. Această oscilație a inculpatei,

ezitarea ei inițială în a divulga destinația reală a sumelor însușite nu fac

altceva decât s-o autoincrimineze, scoțând în evidență caracterul disimulat al

celor susținute de aceasta.

De asemenea, dată

fiind procedura de cumpărare, respectiv de răscumpărare a certificatelor,

relatată și de colega inculpatei, martora B.L., rezultă că, după cum a precizat

chiar inculpata, aceasta a încercat să mușamalizeze situația predând banii

persoanelor care au cumpărat certificate de trezorerie, urmare a cererii

ulterioare a acestora formulată în momentul scadenței, deși certificatele au

fost răscumpărate cu mult timp în timp în urmă, urmare a manoperelor

frauduloase folosite de inculpată. Un exemplu concret îl constituie acela

privind pe numitul G., care, prezentându-se în vederea răscumpărării

certificatelor, întrucât inculpata pe care o cunoștea nu era prezentă, s-a

înfățișat la un alt ghișeu, de unde a aflat că certificatul lui a fost

răscumpărat. Numitul G. a vrut să aibă o discuție cu șefa inculpatei, fapt

despre care, aceasta a fost informată, însă, întrucât s-a întâlnit pe coridor

cu inculpata pe care o cunoștea, a „rezolvat” problema cu aceasta și nu s-a mai

prezentat. De asemenea, nu s-a prezentat în biroul martorei-numita N.D. (șefa

inculpatei), nici inculpata A.L.S., chemată special de aceasta să dea

declarații în legătură cu acest incident, astfel cum rezultă din declarația

martorei de la dosar. Ulterior, contactată fiind telefonic de către aceeași

martoră, inculpata i-a spus acesteia că a existat o problemă în sensul că

persoana respectivă a uitat că soția acestuia a răscumpărat certificatele

întrucât avea împuternicire, ceea ce nu este adevărat, atâta vreme cât, numitul

G. s-a prezentat la Trezorerie cu certificatele de trezorerie, care, dacă ar fi

fost deja răscumpărate pe căi legale, astfel cum susținea inculpata, acestea nu

mai trebuia să se afle în posesia acestuia. Aceeași martoră declară că, l-a

contactat telefonic și pe numitul G., întrucât i s-a părut suspect ceea ce s-a

întâmplat, iar acesta i-ar fi spus că nu vrea ca nimeni să aibă probleme, de

unde rezultă că și acesta este conștient de existența unei nelegalități în

privința răscumpărării certificatului, doar că, recuperându-și banii de la

inculpată după întâlnirea cu aceasta, nu a mai avut nici o pretenție. Această

încercare a inculpatei de mușamalizare a faptului că, în ciuda faptului că în

evidențe apărea că aceste certificate erau răscumpărate, le plătea

cumpărătorilor sumele de bani datorate, relevă vinovăția acesteia în comiterea

faptelor.

Așa cum reiese din

declarațiile ulterioare date de inculpată, aceasta a revenit asupra

afirmațiilor făcute la început cum că ar fi singura vinovată de comiterea

faptelor, susținând că ar fi fost determinată de inculpatul T.V.D. să

delapideze sumele de bani, profitând de relațiile intime cu inculpata. Instanța

apreciază că inculpata a făcut aceste afirmații pentru a-și justifica fapta

comisă, însă susținerile ulterioare ale acesteia sunt nefondate. În primul

rând, din probele de la dosar, inclusiv din afirmațiile inculpatei, rezultă că

părțile s-au cunoscut abia în cursul anului 2003, iar din rechizitoriul

întocmit în cauză reiese că inculpata și-a început activitatea infracțională în

cursul anului 2002, luna iulie, cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe

inculpat, astfel încât nu poate afirma că inculpatul este cel care a

determinat-o să le săvârșească. Oricum, inculpata fiind o persoană majoră,

având discernământul faptelor sale, nu poate să susțină că a fost determinată

sau influențată de inculpat în virtutea relațiilor intime. Mai mult, relatarea

făcută în cursul judecăți, cum că a fost bătută de inculpat pentru că i-a cerut

banii pentru a plăti persoanele care au solicitat răscumpărarea certificatelor

nu are nici o relevanță juridică și nici nu este în măsură s-o disculpe pe

aceasta. În realitate, fapta s-a comis cu mult timp înaintea acestui incident.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul T.V.D., nici afirmațiile făcute de acesta, cum că nu se face

vinovat de fapta reținută în sarcina sa, nu au acoperire faptică. Este adevărat

că, din probele de la dosar reiese că inculpata și-a început activitatea

infracțională cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe inculpat, ceea ce nu

exclude faptul că, după ce a cunoscut-o, a ajutat-o pe aceasta prin acte de

complicitate, însușindu-și la rândul său anumite sume de bani. Acest lucru

rezultă din atitudinea sa oscilantă chiar de la începutul urmăririi penale.

Astfel, în declarația de la dosar, inculpatul recunoaște că, în perioada cât a

avut relații intime cu inculpata, a achiziționat apartamentul de pe str. P.

Ispirescu nu și pe M. An