ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2319/2010

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 970 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.F., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 297/D/P/2008 din 19 februarie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., după cum urmează: I. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 12 februarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. II. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.B. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 23 ianuarie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. III. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a), 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 23 ianuarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

IV. în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) a fost condamnat inculpatul N.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea faptei de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 408/2004 a Judecătoriei sector 3 București și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de heroină rămase în urma efectuării analizelor de laborator. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 12 martie 2008, Biroul de Combatere a Criminalității Organizate București a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la faptul că existau informații că anumite persoane se ocupă cu traficul de droguri de mare risc pe raza Municipiului București, comercializând importante cantități de heroină procurate din Turcia.

În urma investigațiilor efectuate de organele de poliție a rezultat implicarea mai multor persoane în activitatea de punere în circulație a drogurilor, între care și inculpații din prezenta cauză, precum și faptul că respectiva rețea de narcotraficanți era coordonată de C.L., iar distribuirea de droguri nu se făcea decât către persoane de încredere. În aceste condiții, pentru stabilirea și probarea activității infracționale și identificarea tuturor persoanelor implicate a fost necesară introducerea în cauză a unor investigatori și colaboratori sub acoperire. Prin Ordonanța nr. 104/D/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire D.D.

și a colaboratorului cu nume de cod I.V. în vederea procurării cantității de 200 grame heroină de la numiții C.L., G.F., M.L., M.Ș.C., D.I.D. și inculpații D.M.B. și I.C., autorizație valabilă pentru 30 zile, în perioada 12 martie 2008 - 10 aprilie 2008. Ulterior, prin ordonanța emisă de același parchet a fost autorizată introducerea în cauză și a investigatorului sub acoperire G.S. și a colaboratorului cu nume de cod I.D. în vederea procurării de la același persoane a cantității de 100 grame heroină, în intervalul 10 aprilie 2008 - 9 mai 2008. Totodată, a fost autorizată folosirea în cauză și a investigatorului sub acoperire I.S. și a colaboratorului F.S.

pentru perioada 16 aprilie 2008 - 15 mai 2008. De asemenea, unele dintre activitățile desfășurate de persoanele cercetate în cauză au fost interceptate și înregistrate audio-video în mediu ambiental, operațiuni autorizate de instanța Tribunalului București, în intervalul 17 martie 2008 - 15 iulie 2008. Pe parcursul cercetărilor efectuate a fost stabilită identitatea mai multor distribuitori și persoane care acționau ca intermediari între distribuitori și consumatorii de droguri, precum și modalitatea concretă în care avea loc traficul de droguri. A rezultat că numitul C.L. era cel care punea la dispoziție heroina principalilor distribuitori, între care și inculpatul P.M., persoane de la care se aprovizionau subdistribuitorii de droguri care, după porționare, vindeau heroina către alți distribuitori stradali sau direct către consumatori.

Sumele de bani rezultate din traficul de droguri ajungeau la C.L., după ce, în prealabil, fiecare distribuitor și intermediar își reținea comisionul cuvenit operațiunii efectuate. Activitatea desfășurată de membrii rețelei de narcotraficanți a fost cercetată în Dosarul penal nr. 104/D/P/2008, finalizat prin trimiterea în judecată a numiților C.L., M.C., M.L., D.I.D., S.B., B.M.Ș., G.E.C., M.F.R., M.Ș.C., D.N. și G.I. Prin rechizitoriul sus-menționat, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de inculpații din prezenta cauză, formându-se Dosarul penal nr. 297/D/P/2008. Pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că activitatea infracțională privind pe inculpații cauzei s-a desfășurat cronologic, după cum urmează: I. La data de 21 martie 2008, în jurul orelor 20,30, colaboratorul cu nume de cod I.V.

l-a informat pe investigatorul sub acoperire D.D. că urmează să cumpere heroină de la B.Ș.M., persoană de la care achiziționase droguri și în alte ocazii. După ce a primit suma de 200 RON de la investigatorul sub acoperire, colaboratorul poliției s-a deplasat la locuința lui B.Ș.M. unde se afla și inculpatul I.C. împreună cu concubina sa, G.E.C. Întrucât B.Ș.M. nu deținea droguri în locuință, cei patru s-au deplasat împreună pe str. C. situată în zona Delea Veche din București. Aici, din autoturismul taxi cu care s-a efectuat deplasarea nu a coborât decât G.E. care a intrat singură în imobil și a revenit cu 4 doze de droguri. În locuința lui B.Ș., colaboratorul a primit de la G.E. 2 doze de drog, celelalte 2 doze fiind reținute de aceasta și inculpatul l.C.

drept comision pentru operațiunea efectuată. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 21 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a stabilit că cele 2 doze de drog vândute colaboratorului cu nume de cod I.V. cântăreau 0,43 grame și conțineau heroină - drog de mare risc. II. Distinct de această activitate, a rezultat că inculpatul l.C. a intermediat procurarea de heroină către același colaborator cu nume de cod I.V. și la data de 28 martie 2008, apelând în acest sens la inculpatul P.M. La data sus-menționată, conform înțelegerii stabilite de comun acord, colaboratorul poliției s-a deplasat la locuința inculpatului l.C.

din str. A.P. După primirea sumei de 200 RON predată colaboratorului de investigatorul sub acoperire D.D., inculpatul s-a deplasat singur la locuința inculpatului P.M., situată în imediata apropiere, de unde a revenit cu o punguță din material plastic de culoare albă, pe care a predat-o colaboratorului. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 31 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, proba expertizată conținea cantitatea de 0,33 grame heroină. III. La data de 10 aprilie 2008, în jurul orelor 10,00, inculpatul D.M.B. - față de care cercetările au stabilit, ca și în cazul inculpatului l.C., că acționa ca subdistribuitor de droguri pentru inculpatul P.M., s-a întâlnit cu colaboratorul cu nume de cod I.D., spunându-i că are heroină de vânzare.

Colaboratorul cu identitate protejată i-a comunicat inculpatului că dorește să achiziționeze heroină și că îl va contacta în orele următoare, după ce va procura sumele de bani necesare. După ce a primit suma de 60 RON de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul s-a deplasat la locuința inculpatului D.M.B. din str. A.P. În locuință, inculpatul a scos dintr-o țiplă de plastic a unui pachet de țigări o doză de heroină, pe care a predat-o colaboratorului I.D., primind în schimb suma de 60 RON. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 21 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că doza vândută de inculpat conținea cantitatea de 0,12 grame heroină.

IV. În aceeași zi, inculpatul D.M.B. a mai vândut colaboratorului cu nume de cod I.D. și cantitatea de 0,29 grame heroină, remisă în acest scop de inculpatul P.M. A rezultat că ziua de 10 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, având asupra suma sa suma de 170 RON primită de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul a revenit la locuința inculpatului D.M.B., pentru a cumpăra o cantitate mai mare de heroină, așa cum se stabilise în cadrul tranzacției anterior efectuate. După predarea sumei de bani, colaboratorul a rămas în locuința inculpatului D.M.B. circa 10 - 15 minute până când în imobil a sosit și inculpatul P.M. Inculpatul D.M.B. a primit de la inculpatul P.M. cantitatea de 1 gram de heroină, acesta din urmă predând colaboratorului respectiva cantitate de heroină ambalată într-o țiplă de plastic.

Felul și cantitatea drogului traficat de inculpați a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică din 18 aprilie 2008. V. Activitatea infracțională a inculpatului P.M. a fost reținută și în legătură cu vânzarea cantității de 0,02 grame heroină către colaboratorul cu nume de cod F.S., intermediată de D.I.D. Astfel, la data de 23 aprilie 2008, colaboratorul sus-menționat a comunicat investigatorului sub acoperire că fusese anunțat de D.I.D. că îi poate oferi heroină spre vânzare, așa cum procedaseră și cu alte ocazii. După ce a primit suma de 200 RON de la investigatorul sub acoperire I.S., colaboratorul s-a deplasat la locuința intermediarului D.I.D., situată pe str. A.P. Aici, colaboratorul a fost invitat să aștepte câteva minute, răstimp în care intermediarul a plecat din locuință și a revenit însoțit de inculpatul P.M.

Inculpatul P.M. a predat intermediarului punguța cu heroină, iar acesta la rândul său a înmânat-o colaboratorului F.S. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 6 mai 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că doza procurată de inculpatul P.M. conținea 0,02 grame heroină. VI. La data de 18 septembrie 2008, la locuința inculpatului N.I.F. din București, str. A.P., sector 3, a fost efectuată o percheziție domiciliară de către organele de poliție judiciară. În șifonierul din camera folosită exclusiv de inculpat au fost găsite 3 doze de drog, cu privire la care s-a susținut că aparțin inculpatului și erau destinate consumului propriu.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie 2008 efectuat în cauză s-a stabilit că drogurile ridicate din locuința inculpatului N.I.F. conțineau heroină, în cantitate de 0,32 grame. S-a reținut de către instanță că actele efectuate în cadrul activităților de supraveghere, înregistrările convorbirilor telefonice și audio-video în mediul ambiental, declarațiile investigatorilor sub acoperire și ale colaboratorilor acestora, precum și declarațiile martorilor cu identitate protejată N.G., C.G. și M.P., inclusiv ale martorilor asistenți coroborate cu declarațiile inculpaților formulate pe parcursul întregului proces penal, probează participarea acestora la activitatea infracțională desfășurată în perioada 21 martie 2008 - 23 aprilie 2008. Pe baza situației de fapt expuse, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților după cum urmează: Pentru inculpatul P.M.

activitatea infracțională a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că traficul de droguri s-a săvârșit în formă continuată, având în vedere vânzările repetat efectuate în baza același rezoluții infracționale la data de 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 și 23 aprilie 2008, prin intermediul inculpaților I.C. și D.M.B. și a numitului D.I.D. Pentru inculpatul I.C. încadrarea juridică a faptelor săvârșite în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a avut în vedere vânzările repetate de heroină efectuate la 21 martie 2008 și 28 martie 2008, precum și faptul că la actul material privind operațiunea de punere în circulație a drogurilor din 21 martie 2008 participaseră și numitele B.M.Ș.

și G.E.C. Pentru inculpatul D.M.B. a fost reținută incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., forma continuată de infracțiune fiind dată de actul material al vânzării de heroină din 10 aprilie 2008 și de intermedierea vânzării din aceeași dată efectuată de inculpatul P.M. Pentru inculpatul N.I.F., în privința căruia se reținuse deținerea cantității de 0,32 grame heroină în vederea consumului propriu, fără drept, a fost reținută incidența prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., starea de recidivă postcondamnatorie fiind atrasă de comiterea faptei în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 408/2004 a Judecătoriei București.

Ca urmare, făcându-se aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în aceeași infracțiune, dar cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura, gravitatea și caracterul repetat al faptelor săvârșite, cantitatea de drog traficată, consecințele produse prin punerea în circulație a drogurilor, cauzele de agravare a pedepsei și situația personală a inculpaților. Pentru inculpații P.M., I.C.

ȘI D.M.B. s-a reținut că au avut o bună conduită înainte de comiterea faptelor - comportare generală corespunzătoare în societate și absența antecedentelor penale. Pentru inculpații I.C. și D.M.B. s-a reținut și comportarea corespunzătoare din timpul procesului penal, inculpatul I.C. colaborând cu organele judiciare în vederea identificării altui traficant de droguri, fiind incidente astfel prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Aceste împrejurări au fost calificate de instanță drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. a) și c) C. pen. și au determinat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite. Și pentru inculpatul N.I.F.

a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere conduita sinceră și cooperantă manifestată în cursul procesului penal Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații P.M., I.C., D.M.B. și N.I.F. Apelurile formulate în cauză au vizat greșita individualizare în cuantum și ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților, susținându-se că acestea nu au fost corespunzător stabilite în raport cu periculozitatea socială a inculpaților și situația lor personală. În acest sens, inculpatul N.I.F. a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră din cursul procesului penal, dar și faptul că la 12 noiembrie 2009 formulase un denunț față de numita H.C., pe baza căruia se dispusese trimiterea acesteia în judecată, sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri.

Și inculpatul D.M.B. a solicitat reducerea pedepsei, invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale și buna conduită avută în cursul procesului penal, în care a recunoscut săvârșirea faptelor de care a fost acuzat. La rândul său, inculpatul I.C. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere temeiurile care au determinat stabilirea pedepsei sub minimul special și îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 81 C. pen. Solicitarea de reducere a pedepsei și de schimbare a modalității de executare a fost formulată și de inculpatul P.M., invocându-se în acest sens comportarea corespunzătoare în familie și societate și faptul că avea în întreținere 4 copii, dintre care unul cu grave probleme de sănătate.

Suplimentar, s-a criticat și greșita încadrare juridică dată faptelor menționate în rechizitoriu, susținându-se că probele administrate în cauză nu confirmă acuzația de trafic de droguri, fiind aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privitoare la deținerea de droguri fără drept în vederea consumului propriu. Prin Decizia penală nr. 82 din 13 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate în cauză de inculpații P.M., D.M.B. și N.I.F., desființată în parte sentința primei instanțe și, în fond, după rejudecare: I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în privința faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.M., din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(compusă din 3 acte materiale săvârșite la 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 și 23 aprilie 2008), în infracțiunile de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 2 acte materiale săvârșite la 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (pentru actul material din 23 aprilie 2008). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (vânzarea din 23 aprilie 2008), pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (actele materiale din 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008). În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi. II. A fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare la 5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.B. și menținute pedeapsa complimentară și pedeapsa accesorie stabilite de prima instanță.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi. III. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 408 din 10 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 din 14 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost înlăturată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. dispusă în privința acestui inculpat prin hotărârea primei instanțe. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați în vederea distrugerii a cantităților de 0,37 grame heroină, 0,26 grame, 0,20 grame, 0,05 grame și 0,26 grame heroină, rămase în urma analizelor de laborator. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins apelul declarat în cauză de inculpatul I.C., ca nefondat, și menținută starea de arest a inculpatului, cu deducerea prevenției la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și vinovăției inculpaților I.C., D.M. și N.I.F. au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați Aceeași concluzie a fost exprimată în cazul inculpatului P.M., reținându-se că probatoriul administrat confirma acuzația de trafic în ceea ce privește vânzările de heroină din datele de 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008. Au fost reținute în acest sens declarațiile inculpatului I.C.

din cursul urmăririi penale, în care îl indica pe inculpat ca sursă a procurării drogurilor vândute colaboratorului cu nume de cod I.V., declarațiile colaboratorului în cauză și conținutul convorbirilor înregistrate în mediul ambiental purtate de colaborator cu alte persoane, în care se aducea în discuție posibilitatea procurării drogurilor direct de la inculpat și faptul că acesta nu accepta efectuarea tranzacțiilor cu orice cumpărător. Și pentru actul material al vânzării din 10 aprilie 2008, au fost reținute declarațiile colaboratorului cu nume de cod I.D., declarații care se coroborau cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție, din care rezulta că martorul îl indicase pe inculpat ca fiind persoana de la care cumpărase heroina, precum și cu transcrierea convorbirilor înregistrate în mediu ambiental.

S-a constatat astfel că declarațiile inculpatului D.M.B. formulate în sensul neimplicării inculpatului P.M. în săvârșirea faptei erau nesincere și făcute în scopul de a obține evitarea răspunderii penale a acestuia. În schimb, pentru actul material al vânzării din 23 aprilie 2008 care s-ar fi săvârșit în participație cu numitul D.I.D., instanța de apel a constatat că probele propuse în acuzare nu dovedeau neechivoc implicarea inculpatului în comiterea faptei. S-a reținut că verdictul de vinovăție pronunțat de prima instanță se întemeiase în mod hotărâtor pe declarația colaboratorului cu nume de cod F.S. și înregistrarea convorbirilor purtate între colaborator și intermediarul D.I.D. Pe baza actelor din dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că declarația martorului F.S.

cuprindea relatarea generală privind faptul că inculpatul P.M. cunoscut sub numele de M. se ocupa cu traficul de heroină. Respectiva declarație depusă în copie la dosar era datată 22 aprilie 2008, anterioară deci comiterii presupusei fapte din 23 aprilie 2008. De asemenea, s-a constatat că declarația aceluiași martor cu identitate protejată nu conținea nicio referire cu privire la inculpatul P.M., relatările făcute vizând alte persoane, trimise în judecată într-o cauză separată. S-a mai constatat și că din procesul-verbal de recunoaștere din planșa foto efectuată de martorul în caz nu rezulta furnizarea unor elemente concrete referitoare la data și modalitatea de derulare a vreuneia dintre tranzacțiile de droguri presupus efectuate de inculpatul P.M.

În plus, s-a constatat că înregistrarea convorbirilor purtate de colaborator la data de 22 aprilie 2008 s-au efectuat cu inculpatul N.I.F. și numitul D.I.D., fără a-l implica în vreun fel pe inculpatul P., iar cea din 23 aprilie 2008 consemna discuția dintre colaborator și numitul D.I.D. Această ultimă înregistrare consemna promisiunea făcută de D.I.D. colaboratorului sub acoperire că se va deplasa la numitul M. pentru a procura heroină. Or, în lipsa altor probe și în special a declarației sub acoperire care să certifice faptul procurării heroinei de la inculpatul P.M., instanța de apel a constatat că convorbirea înregistrată rămânea o simplă discuție, neurmată de săvârșirea unui act material.

De asemenea, s-a arătat că în ciuda diligențelor depuse în apel nu a fost posibilă audierea nemijlocită a colaboratorului cu nume de cod F.S. și nici a altor 3 martori cu identitate protejată. Prin urmare, reținând că în cauză nu existau probe care să confirme că, la data de 23 aprilie 2008, inculpatul P.M. vânduse heroină colaboratorului sub acoperire cu nume de cod F.S., instanța de apel a dispus achitarea acestuia, pe temeiul prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., procedând în prealabil la desfacerea unității de infracțiune și repunând în individualitatea sa actul material din 23 aprilie 2008. În consecință, instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului P.M.

pentru actele materiale din 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008, reținând că activitatea infracțională desfășurată fusese corect încadrată juridic ca infracțiune de trafic de droguri de mare risc comisă în formă continuată, având în vedere vânzarea repetată de droguri realizată la datele sus-menționate. A fost înlăturată astfel cererea inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică prin reținerea art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În raport de numărul actelor materiale infracționale și circumstanțele favorabile ale inculpatului, cu referire la buna conduită avută înainte de comiterea faptelor, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție este de natură a asigura prevenția specială, neexistând temeiuri care să justifice aplicarea unei pedepsei mai reduse și înlocuirea modalității de executare.

Totodată, instanța de apel a constatat că reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. nu se justifica în cauză, având în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul procesului penal, însă nu a procedat la înlăturarea acesteia, pentru a nu agrava situația inculpatului, în propria cale de atac. În ceea ce privește pedeapsa pentru inculpatul D.M.B., instanța de apel a constatat că se impune reducerea acesteia la limita de 5 ani închisoare, ca și în cazul inculpatului P.M., având în vedere reținerea aceluiași număr de acte materiale infracționale și circumstanțe similare în ceea ce privește comiterea faptelor și caracterizarea personală. Instanța de apel a considerat că în cazul ambilor inculpați nu se justifică reducerea pedepsei sub limita menționată, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor, forma continuată de infracțiune și conduita inculpaților din timpul procesului penal.

Ca urmare, nu a fost primită solicitarea inculpatului D.M.B. de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acesteia. Instanța de apel a constatat că și pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F. a fost greșit stabilită în cuantum, cu ignorarea împrejurărilor relevante în aprecierea periculozității sociale a inculpatului. S-a menționat astfel că deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postcondamnatoriu, în procesul de față manifestase o conduită procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate termenele de judecată acordate în cauză și recunoscând de la început și în mod constant învinuirea adusă.

De asemenea, a fost subliniată atitudinea cooperantă a inculpatului care a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând un denunț ce a servit la depistarea și trimiterea în judecată a numitei H.C., sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri. Pe baza acestor elemente, instanța de apel a constatat că în caz se impunea recunoașterea efectului ușurător a circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. reținută în favoarea inculpatului, cu consecința stabilirii unei pedepse orientate spre minima prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Instanța de apel a constatat că în speță nu se justifica nici aplicarea pedepsei complimentare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere pe de o parte, caracterul facultativ al sancțiunii, iar pe de altă parte natura infracțiunii săvârșite care nu atrăgea o nedemnitate în exercitarea drepturilor civile.

Prin urmare, înlăturând pedeapsa complimentară și reducând pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 5 ani la 2 ani închisoare, instanța de apel a dat din nou eficiență regulilor prevăzute pentru stabilirea pedepsei în cazul recidivei după condamnare. Examinând în continuare hotărârea primei instanțe în raport de critica inculpatului I.C. referitoare la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauză, instanța de apel a constatat că împrejurările invocate în favoare nu justificau stabilirea unui regim sancționator mai blând, conform solicitării formulate. S-a reținut în acest sens că circumstanțele favorabile deduse din lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor constituiseră temeiuri de reducere a pedepsei la limita minimă prevăzută de lege, cu luarea în considerare și a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2003.

S-a reținut astfel că prima instanță acordase eficiență maximă împrejurărilor reținute în favoare și apreciase corespunzător cu privire la modalitatea privativă de executare a pedepsei aplicate. În baza propriei aprecieri făcute asupra circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei și cauzelor care agravează răspunderea penală, instanța de apel a constatat că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, reținând în acest sens natura și numărul actelor materiale infracționale, circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., constând în săvârșirea faptei de 3 persoane împreună, precum și faptul că prin declarațiile constant formulate, inculpatul încercase să asigure diminuarea răspunderii penale a coinculpatului P.M.

Ca urmare, a fost înlăturată critica formulată în apel de inculpatul I.C. În consecință, în limita considerentelor arătate, au fost admise numai apelurile declarate de inculpații P.M., D.M.B. și N.I.F. și desființată hotărârea primei instanțe. În cadrul controlului de legalitate exercitat din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că măsura de siguranță privind confiscarea drogurilor dispusă de prima instanță nu fusese suficient individualizată prin indicarea cantităților de heroină rămase în custodia organelor de urmărire de urmărire penală, omisiune ce putea genera dificultăți cu ocazia punerii în executare a hotărârii. Ca urmare, instanța de apel a îndreptat această neregularitate, precizând în dispozitivul deciziei pronunțate cantitățile de heroină supuse confiscării de la inculpați, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen.

Și împotriva acestei decizii și, în esență, pentru același motive, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.I.F. Recursurile declarate în cauză, pe temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., au fost motivate în raport de greșita individualizare a pedepselor aplicate de instanțele anterioare, criticându-se cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor în contextul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Apărarea inculpaților P.M. și D.M.B. a solicitat reducerea pedepselor în considerarea circumstanțelor reale ale săvârșirii faptelor și datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpaților, menționându-se în cazul inculpatului D.M.B.

și buna conduită manifestată în raporturile cu organele judiciare, de recunoaștere și regret a infracțiunii comise. Pentru inculpatul P.M. a fost menționată situația materială dificilă a familiei sale și faptul că este tatăl a 4 copii, din care unul cu grave probleme de sănătate. Suplimentar, în recursul inculpatului P.M., a fost invocată și incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. S-a arătat de către inculpat că probatoriul administrat în cauză nu confirma acuzația de trafic de droguri pentru care a fost condamnat, el fiind doar consumator de droguri, așa cum s-a declarat pe tot parcursul procesului penal. În consecință, s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii prevederilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Reducerea pedepsei ca efect a acordării unei mai largi eficiențe a circumstanțelor favorabile reținute de instanțele anterioare a fost solicitată și de inculpatul N.I.F., susținându-se că buna comportare avută în proces și faptul denunțării unei persoane cu privire la care cercetările au stabilit că era implicată în traficul de droguri, justifică aplicarea pedepsei sub limita stabilită prin decizia instanței de apel. La rândul său, inculpatul I.C. a susținut că temeiurile avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei justificau deopotrivă și alegerea unei modalități neprivative de libertate a executării pedepsei.

Examinând cauza în raport de motivele formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, inculpatul P.M. susține că materialul probator administrat în cauză nu confirmă acuzația de trafic de droguri formulată împotriva sa, el fiind consumator de droguri, fapt pe care l-a recunoscut și declarat pe tot parcursul procesului penal. Ca răspuns la critica formulată, Înalta Curte arată că trimiterea în judecată a inculpatului nu s-a făcut sub acuzația de deținere de droguri în vederea consumului propriu, ci pentru fapta de a fi participat împreună cu alte persoane la comercializarea unor cantități de heroină către colaboratorii cu identitate protejată I.V.

și I.D. Aceste acuzații, în limita reținută de instanța de prim control judiciar, s-au dovedit a fi întemeiate, din materialul probator administrat în cauză, cu referire la declarațiile colaboratorilor cu nume de cod I.V. și I.D., procesele-verbale întocmite de organele de poliție, transcrierea convorbirilor interceptate și declarațiile inculpatului I.C. din cursul urmăririi penale, rezultând neechivoc că inculpatul furnizase drogurile comercializate în cadrul vânzărilor supravegheate efectuate de intermediarii D.I.D. și inculpatul I.C., la data de 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008. Cu această argumentare, amplu expusă și în decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că instanțele anterioare au stabilit corect vinovăția inculpaților și au dat o încadrare juridică corespunzătoare activității infracționale desfășurate, raportat la obiectul acuzațiilor și probele administrate în cauză.

De altfel, sub aceste aspecte, nu s-au formulat critici sau obiecții de către inculpații D.M.B., I.C. și N.I.F. Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare a pedepsei, în cazul inculpatului I.C. Ca temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai blând au fost invocate împrejurările recunoscute de instanțe ca circumstanțe atenuante judiciare. Înalta Curte constată însă că aspectele învederate nu justifică coborârea pedepselor sub limita deja efectuată prin decizia instanței de apel și nici înlocuirea modalității de executare a pedepsei, în cazul inculpatului l.C. În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța de judecată este obligată să țină seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., între acestea regăsindu-se și pericolul social al faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Infracțiunea care a atras condamnarea inculpaților P.M., D.M.B. și l.C. se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și consecințele dezastruoase pe care le produce asupra sănătății publice. În speță, pe baza informațiilor deținute de lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - Biroul de Combatere a Criminalității Organizate București privind existența unei rețele de traficanți care acționa pe raza Municipiului București, în zona str. A.P., au fost identificați și inculpații din cauză, ca persoane care desfășurau activități privind comercializarea de droguri.

În lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, traficanții distribuitori, cazul inculpaților în speță, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanți susținând atât capii rețelelor de distribuție, prin punerea în circulație a drogurilor, cât și viciul în sine, prin recrutarea și/sau alimentarea consumatorilor. Ca urmare, gravitatea deosebită a faptelor este de necontestat. Natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și forma de participație și contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor au fost avute în vedere de instanța de apel la stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, criterii de importanță egală cu cele în raport de care se solicită în cauză reindividualizarea sancțiunilor.

Pe de altă parte, s-a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita avută înainte și după săvârșirea faptelor. În acest context, a fost evaluată conduita inculpaților în viața de familie și, în general, în societate, precum și atitudinea avută în fața organelor judiciare. Buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și atitudinea corespunzătoare în relațiile de familie, de muncă și în societate, au fost reținute ca elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpaților și de a indica o periculozitate socială mai redusă a acestora. Tot astfel, a fost subliniată și conduita inculpatului I.C. care în timpul urmăririi penale a formulat un denunț în vederea depistării altei persoane implicate în activități de trafic de droguri.

Și în opinia Înaltei Curți toate aceste elemente sunt relevante în aprecierea periculozității sociale pe care o prezintă inculpații și justifică valabil stabilirea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, se constată că pedepsele inculpaților au fost diferențiate, proporțional cu gravitatea și circumstanțele particulare în care a fost comisă fiecare infracțiune în parte, raportat și la conduita procesuală a fiecărui inculpat. Ca urmare, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice modificarea cuantumului pedepselor aplicate, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite în cauză. De asemenea, se constată că și executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o modalitate adecvată de individualizare a executării sancțiunilor penale, apreciindu-se, în acord cu instanțele anterioare, că reeducarea inculpaților și prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod.

Aceeași concluzie se impune și în privința inculpatului N.I.F., starea de recidivă constituind în element hotărâtor în formularea aprecierii că pedeapsa de 2 ani închisoare nu se justifică a fi redusă în cauză, fiind corespunzător individualizată în raport de toate împrejurările favorabile reținute ca atare în decizia instanței de apel. Prin urmare, se constată că toate aspectele de apărare au fost corect evaluate de instanța de apel, neexistând temeiuri care să impună reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților nici în cuantum, nici în ceea ce privește modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M. durata prevenției de la 12 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpații I.C. și D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul P.M. de la 12 februarie 2009 la 14 iunie 2010, durata arestării preventive pentru inculpatul D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la 14 iunie 2010 și durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul l.C. de la 23 ianuarie 2009 la 14 iunie 2010. Obligă recurenții inculpați P.M. și l.C. la plata sumelor de câte 475 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați D.M.B. și N.I.F. la plata sumelor de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2010.