ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2319/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2319/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 970 din 23 noiembrie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

soluționată acțiunea penală privind pe inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.F.,

trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 297/D/P/2008 din 19 februarie 2009

emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T., după cum urmează:

I. în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa

de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului prevenția de la 12 februarie 2009 la zi. În temeiul art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

II. în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.B. la pedeapsa

de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 23 ianuarie 2009 la zi. În

temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

III. în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a), 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000

a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului prevenția de la 23 ianuarie 2009 la zi.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

IV. în baza art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 74 lit. c) a fost condamnat inculpatul N.F. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea faptei de

deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prin schimbarea

de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 408/2004 a Judecătoriei sector

3 București și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantităților de heroină rămase în urma efectuării analizelor de

laborator.

Au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 C.

proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 martie

2008, Biroul de Combatere a Criminalității Organizate București a sesizat

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la faptul

că existau informații că anumite persoane se ocupă cu traficul de droguri de

mare risc pe raza Municipiului București, comercializând importante cantități

de heroină procurate din Turcia.

În urma

investigațiilor efectuate de organele de poliție a rezultat implicarea mai

multor persoane în activitatea de punere în circulație a drogurilor, între care

și inculpații din prezenta cauză, precum și faptul că respectiva rețea de

narcotraficanți era coordonată de C.L., iar distribuirea de droguri nu se făcea

decât către persoane de încredere.

În aceste condiții,

pentru stabilirea și probarea activității infracționale și identificarea

tuturor persoanelor implicate a fost necesară introducerea în cauză a unor

investigatori și colaboratori sub acoperire.

Prin Ordonanța nr.

104/D/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T., a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire D.D.

și a colaboratorului cu nume de cod I.V. în vederea procurării cantității de

200 grame heroină de la numiții C.L., G.F., M.L., M.Ș.C., D.I.D. și inculpații

D.M.B. și I.C., autorizație valabilă pentru 30 zile, în perioada 12 martie 2008

- 10 aprilie 2008.

Ulterior, prin

ordonanța emisă de același parchet a fost autorizată introducerea în cauză și a

investigatorului sub acoperire G.S. și a colaboratorului cu nume de cod I.D. în

vederea procurării de la același persoane a cantității de 100 grame heroină, în

intervalul 10 aprilie 2008 - 9 mai 2008.

Totodată, a fost

autorizată folosirea în cauză și a investigatorului sub acoperire I.S. și a

colaboratorului F.S. pentru perioada 16 aprilie 2008 - 15 mai 2008.

De asemenea, unele

dintre activitățile desfășurate de persoanele cercetate în cauză au fost

interceptate și înregistrate audio-video în mediu ambiental, operațiuni

autorizate de instanța Tribunalului București, în intervalul 17 martie 2008 -

15 iulie 2008.

Pe parcursul

cercetărilor efectuate a fost stabilită identitatea mai multor distribuitori și

persoane care acționau ca intermediari între distribuitori și consumatorii de

droguri, precum și modalitatea concretă în care avea loc traficul de droguri.

A rezultat că numitul

C.L. era cel care punea la dispoziție heroina principalilor distribuitori,

între care și inculpatul P.M., persoane de la care se aprovizionau

subdistribuitorii de droguri care, după porționare, vindeau heroina către alți

distribuitori stradali sau direct către consumatori.

Sumele de bani

rezultate din traficul de droguri ajungeau la C.L., după ce, în prealabil,

fiecare distribuitor și intermediar își reținea comisionul cuvenit operațiunii

efectuate.

Activitatea

desfășurată de membrii rețelei de narcotraficanți a fost cercetată în Dosarul

penal nr. 104/D/P/2008, finalizat prin trimiterea în judecată a numiților C.L.,

M.C., M.L., D.I.D., S.B., B.M.Ș., G.E.C., M.F.R., M.Ș.C., D.N. și G.I.

Prin rechizitoriul

sus-menționat, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de

inculpații din prezenta cauză, formându-se Dosarul penal nr. 297/D/P/2008.

Pe baza probelor

administrate, prima instanță a reținut că activitatea infracțională privind pe

inculpații cauzei s-a desfășurat cronologic, după cum urmează:

I. La data de 21

martie 2008, în jurul orelor 20,30, colaboratorul cu nume de cod I.V. l-a

informat pe investigatorul sub acoperire D.D. că urmează să cumpere heroină de

la B.Ș.M., persoană de la care achiziționase droguri și în alte ocazii.

După ce a primit suma

de 200 RON de la investigatorul sub acoperire, colaboratorul poliției s-a

deplasat la locuința lui B.Ș.M. unde se afla și inculpatul I.C. împreună cu

concubina sa, G.E.C.

Întrucât B.Ș.M. nu

deținea droguri în locuință, cei patru s-au deplasat împreună pe str. C.

situată în zona Delea Veche din București.

Aici, din

autoturismul taxi cu care s-a efectuat deplasarea nu a coborât decât G.E. care

a intrat singură în imobil și a revenit cu 4 doze de droguri.

În locuința lui B.Ș.,

colaboratorul a primit de la G.E. 2 doze de drog, celelalte 2 doze fiind

reținute de aceasta și inculpatul l.C. drept comision pentru operațiunea

efectuată.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 21 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. -

Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a

stabilit că cele 2 doze de drog vândute colaboratorului cu nume de cod I.V.

cântăreau 0,43 grame și conțineau heroină - drog de mare risc.

II. Distinct de

această activitate, a rezultat că inculpatul l.C. a intermediat procurarea de

heroină către același colaborator cu nume de cod I.V. și la data de 28 martie

2008, apelând în acest sens la inculpatul P.M.

La data

sus-menționată, conform înțelegerii stabilite de comun acord, colaboratorul

poliției s-a deplasat la locuința inculpatului l.C. din str. A.P.

După primirea sumei

de 200 RON predată colaboratorului de investigatorul sub acoperire D.D.,

inculpatul s-a deplasat singur la locuința inculpatului P.M., situată în

imediata apropiere, de unde a revenit cu o punguță din material plastic de

culoare albă, pe care a predat-o colaboratorului.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 31 martie 2008 întocmit de I.G.P.R. -

Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, proba

expertizată conținea cantitatea de 0,33 grame heroină.

III. La data de 10

aprilie 2008, în jurul orelor 10,00, inculpatul D.M.B. - față de care

cercetările au stabilit, ca și în cazul inculpatului l.C., că acționa ca

subdistribuitor de droguri pentru inculpatul P.M., s-a întâlnit cu

colaboratorul cu nume de cod I.D., spunându-i că are heroină de vânzare.

Colaboratorul cu

identitate protejată i-a comunicat inculpatului că dorește să achiziționeze

heroină și că îl va contacta în orele următoare, după ce va procura sumele de

bani necesare.

După ce a primit suma

de 60 RON de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul s-a deplasat

la locuința inculpatului D.M.B. din str. A.P.

În locuință,

inculpatul a scos dintr-o țiplă de plastic a unui pachet de țigări o doză de

heroină, pe care a predat-o colaboratorului I.D., primind în schimb suma de 60

RON.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 21 aprilie 2008 întocmit de I.G.P.R. -

Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a

constatat că doza vândută de inculpat conținea cantitatea de 0,12 grame

heroină.

IV. În aceeași zi,

inculpatul D.M.B. a mai vândut colaboratorului cu nume de cod I.D. și

cantitatea de 0,29 grame heroină, remisă în acest scop de inculpatul P.M.

A rezultat că ziua de

10 aprilie 2008, în jurul orelor 18,00, având asupra suma sa suma de 170 RON

primită de la investigatorul sub acoperire G.S., colaboratorul a revenit la

locuința inculpatului D.M.B., pentru a cumpăra o cantitate mai mare de heroină,

așa cum se stabilise în cadrul tranzacției anterior efectuate.

După predarea sumei

de bani, colaboratorul a rămas în locuința inculpatului D.M.B. circa 10 - 15

minute până când în imobil a sosit și inculpatul P.M.

Inculpatul D.M.B. a

primit de la inculpatul P.M. cantitatea de 1 gram de heroină, acesta din urmă

predând colaboratorului respectiva cantitate de heroină ambalată într-o țiplă

de plastic.

Felul și cantitatea

drogului traficat de inculpați a fost stabilită prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 18 aprilie 2008.

V. Activitatea

infracțională a inculpatului P.M. a fost reținută și în legătură cu vânzarea

cantității de 0,02 grame heroină către colaboratorul cu nume de cod F.S.,

intermediată de D.I.D.

Astfel, la data de 23

aprilie 2008, colaboratorul sus-menționat a comunicat investigatorului sub

acoperire că fusese anunțat de D.I.D. că îi poate oferi heroină spre vânzare,

așa cum procedaseră și cu alte ocazii.

După ce a primit suma

de 200 RON de la investigatorul sub acoperire I.S., colaboratorul s-a deplasat

la locuința intermediarului D.I.D., situată pe str. A.P.

Aici, colaboratorul a

fost invitat să aștepte câteva minute, răstimp în care intermediarul a plecat

din locuință și a revenit însoțit de inculpatul P.M.

Inculpatul P.M. a

predat intermediarului punguța cu heroină, iar acesta la rândul său a înmânat-o

colaboratorului F.S.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 6 mai 2008 întocmit de I.G.P.R. -

Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor, precursori, s-a

constatat că doza procurată de inculpatul P.M. conținea 0,02 grame heroină.

VI. La data de 18

septembrie 2008, la locuința inculpatului N.I.F. din București, str. A.P.,

sector 3, a fost efectuată o percheziție domiciliară de către organele de

poliție judiciară.

În șifonierul din

camera folosită exclusiv de inculpat au fost găsite 3 doze de drog, cu privire

la care s-a susținut că aparțin inculpatului și erau destinate consumului

propriu.

Prin raportul de

constatare tehnico-științifică din 18 septembrie 2008 efectuat în cauză s-a

stabilit că drogurile ridicate din locuința inculpatului N.I.F. conțineau

heroină, în cantitate de 0,32 grame.

S-a reținut de către

instanță că actele efectuate în cadrul activităților de supraveghere, înregistrările

convorbirilor telefonice și audio-video în mediul ambiental, declarațiile

investigatorilor sub acoperire și ale colaboratorilor acestora, precum și

declarațiile martorilor cu identitate protejată N.G., C.G. și M.P., inclusiv

ale martorilor asistenți coroborate cu declarațiile inculpaților formulate pe

parcursul întregului proces penal, probează participarea acestora la

activitatea infracțională desfășurată în perioada 21 martie 2008 - 23 aprilie

2008.

Pe baza situației de

fapt expuse, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților după cum urmează:

Pentru inculpatul

P.M. activitatea infracțională a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținându-se că traficul de droguri s-a săvârșit în formă continuată, având în

vedere vânzările repetat efectuate în baza același rezoluții infracționale la

data de 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 și 23 aprilie 2008, prin intermediul

inculpaților I.C. și D.M.B. și a numitului D.I.D.

Pentru inculpatul

I.C. încadrarea juridică a faptelor săvârșite în dispozițiile art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen. a avut în vedere vânzările repetate de heroină efectuate la 21 martie

2008 și 28 martie 2008, precum și faptul că la actul material privind

operațiunea de punere în circulație a drogurilor din 21 martie 2008

participaseră și numitele B.M.Ș. și G.E.C.

Pentru inculpatul

D.M.B. a fost reținută incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., forma continuată de

infracțiune fiind dată de actul material al vânzării de heroină din 10 aprilie

2008 și de intermedierea vânzării din aceeași dată efectuată de inculpatul P.M.

Pentru inculpatul

N.I.F., în privința căruia se reținuse deținerea cantității de 0,32 grame

heroină în vederea consumului propriu, fără drept, a fost reținută incidența

prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., starea de recidivă postcondamnatorie fiind atrasă de

comiterea faptei în interiorul termenului de încercare al suspendării

condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 408/2004 a Judecătoriei București.

Ca urmare, făcându-se

aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea

juridică din rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în aceeași

infracțiune, dar cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

La stabilirea

pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, natura,

gravitatea și caracterul repetat al faptelor săvârșite, cantitatea de drog

traficată, consecințele produse prin punerea în circulație a drogurilor,

cauzele de agravare a pedepsei și situația personală a inculpaților.

Pentru inculpații

P.M., I.C. ȘI D.M.B. s-a reținut că au avut o bună conduită înainte de

comiterea faptelor - comportare generală corespunzătoare în societate și

absența antecedentelor penale.

Pentru inculpații

I.C. și D.M.B. s-a reținut și comportarea corespunzătoare din timpul procesului

penal, inculpatul I.C. colaborând cu organele judiciare în vederea

identificării altui traficant de droguri, fiind incidente astfel prevederile

art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Aceste împrejurări au

fost calificate de instanță drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și au determinat aplicarea unor pedepse sub

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Și pentru inculpatul

N.I.F. a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74

lit. c) C. pen., având în vedere conduita sinceră și cooperantă manifestată în

cursul procesului penal

Împotriva sentinței

penale au declarat apel inculpații P.M., I.C., D.M.B. și N.I.F.

Apelurile formulate

în cauză au vizat greșita individualizare în cuantum și ca modalitate de

executare a pedepselor aplicate inculpaților, susținându-se că acestea nu au

fost corespunzător stabilite în raport cu periculozitatea socială a

inculpaților și situația lor personală.

În acest sens,

inculpatul N.I.F. a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanței

prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră din

cursul procesului penal, dar și faptul că la 12 noiembrie 2009 formulase un

denunț față de numita H.C., pe baza căruia se dispusese trimiterea acesteia în

judecată, sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri.

Și inculpatul D.M.B.

a solicitat reducerea pedepsei, invocând în acest sens lipsa antecedentelor

penale și buna conduită avută în cursul procesului penal, în care a recunoscut

săvârșirea faptelor de care a fost acuzat.

La rândul său,

inculpatul I.C. a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei,

având în vedere temeiurile care au determinat stabilirea pedepsei sub minimul

special și îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 81 C. pen.

Solicitarea de

reducere a pedepsei și de schimbare a modalității de executare a fost formulată

și de inculpatul P.M., invocându-se în acest sens comportarea corespunzătoare

în familie și societate și faptul că avea în întreținere 4 copii, dintre care

unul cu grave probleme de sănătate.

Suplimentar, s-a

criticat și greșita încadrare juridică dată faptelor menționate în

rechizitoriu, susținându-se că probele administrate în cauză nu confirmă

acuzația de trafic de droguri, fiind aplicabile prevederile art. 4 din Legea

nr. 143/2000 privitoare la deținerea de droguri fără drept în vederea

consumului propriu.

Prin Decizia penală

nr. 82 din 13 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, au fost admise apelurile declarate în cauză de inculpații P.M., D.M.B.

și N.I.F., desființată în parte sentința primei instanțe și, în fond, după

rejudecare:

I. În baza art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în privința faptelor

reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.M., din infracțiunea de

trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 3 acte materiale săvârșite

la 28 martie 2008, 10 aprilie 2008 și 23 aprilie 2008), în infracțiunile de trafic

de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 2 acte materiale săvârșite la

28 martie 2008 și 10 aprilie 2008) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 (pentru actul material din 23 aprilie 2008).

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 (vânzarea din 23 aprilie 2008), pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

(actele materiale din 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008).

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi.

II. A fost redusă

pedeapsa de 6 ani închisoare la 5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.B.

și menținute pedeapsa complimentară și pedeapsa accesorie stabilite de prima

instanță.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi.

III. În baza art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art.

74 lit. c) și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I.F. la pedeapsa de

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare

risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 408 din 10 martie 2004 a

Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 din 14

iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și executarea

acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca

inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost înlăturată

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. dispusă în privința acestui inculpat prin

hotărârea primei instanțe.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpați în vederea distrugerii a cantităților de 0,37 grame heroină, 0,26

grame, 0,20 grame, 0,05 grame și 0,26 grame heroină, rămase în urma analizelor

de laborator.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins apelul

declarat în cauză de inculpatul I.C., ca nefondat, și menținută starea de arest

a inculpatului, cu deducerea prevenției la zi.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra

existenței faptelor și vinovăției inculpaților I.C., D.M. și N.I.F. au fost

corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate

a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a

constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost

corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost

condamnați

Aceeași concluzie a

fost exprimată în cazul inculpatului P.M., reținându-se că probatoriul

administrat confirma acuzația de trafic în ceea ce privește vânzările de

heroină din datele de 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008.

Au fost reținute în

acest sens declarațiile inculpatului I.C. din cursul urmăririi penale, în care

îl indica pe inculpat ca sursă a procurării drogurilor vândute colaboratorului

cu nume de cod I.V., declarațiile colaboratorului în cauză și conținutul

convorbirilor înregistrate în mediul ambiental purtate de colaborator cu alte

persoane, în care se aducea în discuție posibilitatea procurării drogurilor

direct de la inculpat și faptul că acesta nu accepta efectuarea tranzacțiilor

cu orice cumpărător.

Și pentru actul

material al vânzării din 10 aprilie 2008, au fost reținute declarațiile colaboratorului

cu nume de cod I.D., declarații care se coroborau cu procesele-verbale

întocmite de organele de poliție, din care rezulta că martorul îl indicase pe

inculpat ca fiind persoana de la care cumpărase heroina, precum și cu

transcrierea convorbirilor înregistrate în mediu ambiental.

S-a constatat astfel

că declarațiile inculpatului D.M.B. formulate în sensul neimplicării

inculpatului P.M. în săvârșirea faptei erau nesincere și făcute în scopul de a

obține evitarea răspunderii penale a acestuia.

În schimb, pentru

actul material al vânzării din 23 aprilie 2008 care s-ar fi săvârșit în

participație cu numitul D.I.D., instanța de apel a constatat că probele propuse

în acuzare nu dovedeau neechivoc implicarea inculpatului în comiterea faptei.

S-a reținut că

verdictul de vinovăție pronunțat de prima instanță se întemeiase în mod

hotărâtor pe declarația colaboratorului cu nume de cod F.S. și înregistrarea

convorbirilor purtate între colaborator și intermediarul D.I.D.

Pe baza actelor din

dosarul cauzei, instanța de apel a constatat că declarația martorului F.S.

cuprindea relatarea generală privind faptul că inculpatul P.M. cunoscut sub

numele de M. se ocupa cu traficul de heroină.

Respectiva declarație

depusă în copie la dosar era datată 22 aprilie 2008, anterioară deci comiterii

presupusei fapte din 23 aprilie 2008.

De asemenea, s-a

constatat că declarația aceluiași martor cu identitate protejată nu conținea

nicio referire cu privire la inculpatul P.M., relatările făcute vizând alte

persoane, trimise în judecată într-o cauză separată.

S-a mai constatat și

că din procesul-verbal de recunoaștere din planșa foto efectuată de martorul în

caz nu rezulta furnizarea unor elemente concrete referitoare la data și

modalitatea de derulare a vreuneia dintre tranzacțiile de droguri presupus

efectuate de inculpatul P.M.

În plus, s-a

constatat că înregistrarea convorbirilor purtate de colaborator la data de 22

aprilie 2008 s-au efectuat cu inculpatul N.I.F. și numitul D.I.D., fără a-l

implica în vreun fel pe inculpatul P., iar cea din 23 aprilie 2008 consemna

discuția dintre colaborator și numitul D.I.D.

Această ultimă

înregistrare consemna promisiunea făcută de D.I.D. colaboratorului sub

acoperire că se va deplasa la numitul M. pentru a procura heroină.

Or, în lipsa altor probe

și în special a declarației sub acoperire care să certifice faptul procurării

heroinei de la inculpatul P.M., instanța de apel a constatat că convorbirea

înregistrată rămânea o simplă discuție, neurmată de săvârșirea unui act

material.

De asemenea, s-a

arătat că în ciuda diligențelor depuse în apel nu a fost posibilă audierea

nemijlocită a colaboratorului cu nume de cod F.S. și nici a altor 3 martori cu

identitate protejată.

Prin urmare, reținând

că în cauză nu existau probe care să confirme că, la data de 23 aprilie 2008,

inculpatul P.M. vânduse heroină colaboratorului sub acoperire cu nume de cod

F.S., instanța de apel a dispus achitarea acestuia, pe temeiul prevederilor

art. 10 lit. c) C. proc. pen., procedând în prealabil la desfacerea unității de

infracțiune și repunând în individualitatea sa actul material din 23 aprilie

2008.

În consecință,

instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului P.M. pentru actele

materiale din 28 martie 2008 și 10 aprilie 2008, reținând că activitatea

infracțională desfășurată fusese corect încadrată juridic ca infracțiune de

trafic de droguri de mare risc comisă în formă continuată, având în vedere

vânzarea repetată de droguri realizată la datele sus-menționate.

A fost înlăturată

astfel cererea inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică prin

reținerea art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În raport de numărul

actelor materiale infracționale și circumstanțele favorabile ale inculpatului,

cu referire la buna conduită avută înainte de comiterea faptelor, instanța de

apel a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de

detenție este de natură a asigura prevenția specială, neexistând temeiuri care

să justifice aplicarea unei pedepsei mai reduse și înlocuirea modalității de

executare.

Totodată, instanța de

apel a constatat că reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.

c) C. pen. nu se justifica în cauză, având în vedere atitudinea nesinceră a

inculpatului din timpul procesului penal, însă nu a procedat la înlăturarea

acesteia, pentru a nu agrava situația inculpatului, în propria cale de atac.

În ceea ce privește

pedeapsa pentru inculpatul D.M.B., instanța de apel a constatat că se impune

reducerea acesteia la limita de 5 ani închisoare, ca și în cazul inculpatului

P.M., având în vedere reținerea aceluiași număr de acte materiale infracționale

și circumstanțe similare în ceea ce privește comiterea faptelor și

caracterizarea personală.

Instanța de apel a

considerat că în cazul ambilor inculpați nu se justifică reducerea pedepsei sub

limita menționată, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor,

forma continuată de infracțiune și conduita inculpaților din timpul procesului

penal.

Ca urmare, nu a fost

primită solicitarea inculpatului D.M.B. de a se dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de

lege pentru acordarea acesteia.

Instanța de apel a

constatat că și pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F. a fost greșit stabilită

în cuantum, cu ignorarea împrejurărilor relevante în aprecierea periculozității

sociale a inculpatului.

S-a menționat astfel

că deși inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, fiind

recidivist postcondamnatoriu, în procesul de față manifestase o conduită

procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate termenele de judecată

acordate în cauză și recunoscând de la început și în mod constant învinuirea

adusă.

De asemenea, a fost

subliniată atitudinea cooperantă a inculpatului care a colaborat cu organele de

urmărire penală, formulând un denunț ce a servit la depistarea și trimiterea în

judecată a numitei H.C., sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de trafic de

droguri.

Pe baza acestor

elemente, instanța de apel a constatat că în caz se impunea recunoașterea

efectului ușurător a circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

reținută în favoarea inculpatului, cu consecința stabilirii unei pedepse

orientate spre minima prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Instanța de apel a

constatat că în speță nu se justifica nici aplicarea pedepsei complimentare

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere pe

de o parte, caracterul facultativ al sancțiunii, iar pe de altă parte natura

infracțiunii săvârșite care nu atrăgea o nedemnitate în exercitarea drepturilor

civile.

Prin urmare,

înlăturând pedeapsa complimentară și reducând pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 5 ani la 2 ani închisoare, instanța de apel a dat din nou

eficiență regulilor prevăzute pentru stabilirea pedepsei în cazul recidivei

după condamnare.

Examinând în

continuare hotărârea primei instanțe în raport de critica inculpatului I.C.

referitoare la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei de

3 ani închisoare aplicată în cauză, instanța de apel a constatat că

împrejurările invocate în favoare nu justificau stabilirea unui regim

sancționator mai blând, conform solicitării formulate.

S-a reținut în acest

sens că circumstanțele favorabile deduse din lipsa antecedentelor penale și

recunoașterea faptelor constituiseră temeiuri de reducere a pedepsei la limita

minimă prevăzută de lege, cu luarea în considerare și a cauzei de reducere a

pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2003.

S-a reținut astfel că

prima instanță acordase eficiență maximă împrejurărilor reținute în favoare și

apreciase corespunzător cu privire la modalitatea privativă de executare a

pedepsei aplicate.

În baza propriei

aprecieri făcute asupra circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei și cauzelor

care agravează răspunderea penală, instanța de apel a constatat că nu se impune

schimbarea modalității de executare a pedepsei, reținând în acest sens natura

și numărul actelor materiale infracționale, circumstanța agravantă prevăzută de

art. 75 lit. a) C. pen., constând în săvârșirea faptei de 3 persoane împreună,

precum și faptul că prin declarațiile constant formulate, inculpatul încercase

să asigure diminuarea răspunderii penale a coinculpatului P.M.

Ca urmare, a fost

înlăturată critica formulată în apel de inculpatul I.C.

În consecință, în

limita considerentelor arătate, au fost admise numai apelurile declarate de

inculpații P.M., D.M.B. și N.I.F. și desființată hotărârea primei instanțe.

În cadrul controlului

de legalitate exercitat din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

instanța de apel a constatat că măsura de siguranță privind confiscarea

drogurilor dispusă de prima instanță nu fusese suficient individualizată prin

indicarea cantităților de heroină rămase în custodia organelor de urmărire de

urmărire penală, omisiune ce putea genera dificultăți cu ocazia punerii în

executare a hotărârii.

Ca urmare, instanța

de apel a îndreptat această neregularitate, precizând în dispozitivul deciziei

pronunțate cantitățile de heroină supuse confiscării de la inculpați, conform

art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen.

Și împotriva acestei

decizii și, în esență, pentru același motive, în termen legal, au declarat

recurs inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.I.F.

Recursurile declarate

în cauză, pe temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., au fost motivate în raport de greșita individualizare a

pedepselor aplicate de instanțele anterioare, criticându-se cuantumul și

modalitatea de executare a pedepselor în contextul reținerii de circumstanțe

atenuante în favoarea inculpaților.

Apărarea inculpaților

P.M. și D.M.B. a solicitat reducerea pedepselor în considerarea circumstanțelor

reale ale săvârșirii faptelor și datelor favorabile ce caracterizează persoana

inculpaților, menționându-se în cazul inculpatului D.M.B. și buna conduită

manifestată în raporturile cu organele judiciare, de recunoaștere și regret a

infracțiunii comise.

Pentru inculpatul

P.M. a fost menționată situația materială dificilă a familiei sale și faptul că

este tatăl a 4 copii, din care unul cu grave probleme de sănătate.

Suplimentar, în

recursul inculpatului P.M., a fost invocată și incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

S-a arătat de către

inculpat că probatoriul administrat în cauză nu confirma acuzația de trafic de

droguri pentru care a fost condamnat, el fiind doar consumator de droguri, așa

cum s-a declarat pe tot parcursul procesului penal.

În consecință, s-a solicitat schimbarea de încadrare

juridică în sensul reținerii prevederilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Reducerea pedepsei ca

efect a acordării unei mai largi eficiențe a circumstanțelor favorabile

reținute de instanțele anterioare a fost solicitată și de inculpatul N.I.F.,

susținându-se că buna comportare avută în proces și faptul denunțării unei

persoane cu privire la care cercetările au stabilit că era implicată în

traficul de droguri, justifică aplicarea pedepsei sub limita stabilită prin

decizia instanței de apel.

La rândul său,

inculpatul I.C. a susținut că temeiurile avute în vedere la stabilirea

cuantumului pedepsei justificau deopotrivă și alegerea unei modalități

neprivative de libertate a executării pedepsei.

Examinând cauza în

raport de motivele formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru

considerentele ce urmează:

Solicitând schimbarea

de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

aceeași lege, inculpatul P.M. susține că materialul probator administrat în

cauză nu confirmă acuzația de trafic de droguri formulată împotriva sa, el

fiind consumator de droguri, fapt pe care l-a recunoscut și declarat pe tot

parcursul procesului penal.

Ca răspuns la critica

formulată, Înalta Curte arată că trimiterea în judecată a inculpatului nu s-a

făcut sub acuzația de deținere de droguri în vederea consumului propriu, ci

pentru fapta de a fi participat împreună cu alte persoane la comercializarea

unor cantități de heroină către colaboratorii cu identitate protejată I.V. și

I.D.

Aceste acuzații, în

limita reținută de instanța de prim control judiciar, s-au dovedit a fi

întemeiate, din materialul probator administrat în cauză, cu referire la

declarațiile colaboratorilor cu nume de cod I.V. și I.D., procesele-verbale

întocmite de organele de poliție, transcrierea convorbirilor interceptate și

declarațiile inculpatului I.C. din cursul urmăririi penale, rezultând neechivoc

că inculpatul furnizase drogurile comercializate în cadrul vânzărilor

supravegheate efectuate de intermediarii D.I.D. și inculpatul I.C., la data de

28 martie 2008 și 10 aprilie 2008.

Cu această

argumentare, amplu expusă și în decizia instanței de apel, Înalta Curte

constată că instanțele anterioare au stabilit corect vinovăția inculpaților și

au dat o încadrare juridică corespunzătoare activității infracționale

desfășurate, raportat la obiectul acuzațiilor și probele administrate în cauză.

De altfel, sub aceste

aspecte, nu s-au formulat critici sau obiecții de către inculpații D.M.B., I.C.

și N.I.F.

Hotărârile pronunțate

în cauză au fost criticate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a

modalității de executare a pedepsei, în cazul inculpatului I.C.

Ca temeiuri de

aplicare a unui regim sancționator mai blând au fost invocate împrejurările

recunoscute de instanțe ca circumstanțe atenuante judiciare.

Înalta Curte constată

însă că aspectele învederate nu justifică coborârea pedepselor sub limita deja

efectuată prin decizia instanței de apel și nici înlocuirea modalității de

executare a pedepsei, în cazul inculpatului l.C.

În operațiunea de

individualizare a pedepsei, instanța de judecată este obligată să țină seama de

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., între acestea regăsindu-se și

pericolul social al faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Infracțiunea care a

atras condamnarea inculpaților P.M., D.M.B. și l.C. se caracterizează printr-un

grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o

înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și consecințele dezastruoase

pe care le produce asupra sănătății publice.

În speță, pe baza

informațiilor deținute de lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - Biroul de

Combatere a Criminalității Organizate București privind existența unei rețele

de traficanți care acționa pe raza Municipiului București, în zona str. A.P.,

au fost identificați și inculpații din cauză, ca persoane care desfășurau activități

privind comercializarea de droguri.

În lanțul

infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, traficanții

distribuitori, cazul inculpaților în speță, reprezintă o verigă importantă,

activitatea acestui tip de traficanți susținând atât capii rețelelor de

distribuție, prin punerea în circulație a drogurilor, cât și viciul în sine,

prin recrutarea și/sau alimentarea consumatorilor.

Ca urmare, gravitatea

deosebită a faptelor este de necontestat.

Natura și importanța

valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite,

caracterul și gravitatea urmărilor, precum și forma de participație și

contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor au fost avute

în vedere de instanța de apel la stabilirea pedepselor aplicate inculpaților,

criterii de importanță egală cu cele în raport de care se solicită în cauză

reindividualizarea sancțiunilor.

Pe de altă parte, s-a

ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita avută

înainte și după săvârșirea faptelor.

În acest context, a

fost evaluată conduita inculpaților în viața de familie și, în general, în

societate, precum și atitudinea avută în fața organelor judiciare.

Buna conduită a

inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale

și atitudinea corespunzătoare în relațiile de familie, de muncă și în

societate, au fost reținute ca elemente de natură a caracteriza favorabil

persoana inculpaților și de a indica o periculozitate socială mai redusă a

acestora.

Tot astfel, a fost subliniată

și conduita inculpatului I.C. care în timpul urmăririi penale a formulat un

denunț în vederea depistării altei persoane implicate în activități de trafic

de droguri.

Și în opinia Înaltei

Curți toate aceste elemente sunt relevante în aprecierea periculozității

sociale pe care o prezintă inculpații și justifică valabil stabilirea

pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, se

constată că pedepsele inculpaților au fost diferențiate, proporțional cu

gravitatea și circumstanțele particulare în care a fost comisă fiecare

infracțiune în parte, raportat și la conduita procesuală a fiecărui inculpat.

Ca urmare, Înalta

Curte constată că nu există temeiuri care să justifice modificarea cuantumului

pedepselor aplicate, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate

prin limitele de pedeapsă stabilite în cauză.

De asemenea, se

constată că și executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o

modalitate adecvată de individualizare a executării sancțiunilor penale,

apreciindu-se, în acord cu instanțele anterioare, că reeducarea inculpaților și

prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod.

Aceeași concluzie se

impune și în privința inculpatului N.I.F., starea de recidivă constituind în

element hotărâtor în formularea aprecierii că pedeapsa de 2 ani închisoare nu

se justifică a fi redusă în cauză, fiind corespunzător individualizată în

raport de toate împrejurările favorabile reținute ca atare în decizia instanței

de apel.

Prin urmare, se

constată că toate aspectele de apărare au fost corect evaluate de instanța de

apel, neexistând temeiuri care să impună reindividualizarea pedepselor aplicate

inculpaților nici în cuantum, nici în ceea ce privește modalitatea de

executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpați și îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art.

383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului P.M. durata prevenției de la 12 februarie 2009 la zi, iar

pentru inculpații I.C. și D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.M., D.M.B., I.C. și N.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 13

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate, durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul P.M. de la

12 februarie 2009 la 14 iunie 2010, durata arestării preventive pentru

inculpatul D.M.B. de la 23 ianuarie 2009 la 14 iunie 2010 și durata reținerii

și arestării preventive pentru inculpatul l.C. de la 23 ianuarie 2009 la 14

iunie 2010.

Obligă recurenții

inculpați P.M. și l.C. la plata sumelor de câte 475 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați D.M.B. și N.I.F. la plata sumelor de câte 700 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2010.