ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3326/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1.046 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul A.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit a teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 712 din 04 decembrie 2000 a Tribunalului București și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1172 zile cu fiecare din pedepsele aplicate, contopirea cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, făcându-se ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale. În baza art. 33, 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În fapt s-a reținut că la datele de 18 februarie 2009, 20 februarie 2009, 24 februarie 2009, 09 martie 2009, inculpatul a vândut colaboratorului C.V.

8 doze de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol contra sumei de 400 RON, iar la data de 10 martie 2009 a mai vândut martorei denunțătoare S.G.R. 2 doze de heroină, contra sumei de 100 RON. La toate aceste date inculpatul s-a deplasat la locul tranzacției cu autoturismul, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A.N. și Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Inculpatul a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor sale personale favorabile, cu consecința reducerii pedepsei. Parchetul a criticat nepronunțarea instanței de fond cu privire la faptele de trafic de droguri de mare risc din data de 10 martie 2009, cu care a fost învestită prin rechizitoriul nr. 202/D/P/2009 și greșita aplicare a dispozițiilor art. 195 C. proc.

pen., arătând că revocarea liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară nu se poate face prin îndreptare de eroare materială. Instanța de apel a apreciat ca fiind fondat apelul declarat de parchet și ca nefondat apelul inculpatului, reținând următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București din data de 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 202/D/P/2009 inculpatul A.N. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 10 martie 2009, inculpatul a vândut numitei S.R.G.

două punguțe ce cântăreau 0,33 grame substanță ce conține heroină contra sumei de 100 RON. Acest rechizitoriu a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 26 martie 2009 sub nr. 12544/3/2009. Prin Încheierea din data de 20 august 2009 a acestei instanțe s-a dispus conexarea Dosarului nr. 20533/3/2009 al Tribunalului București, secția I penală, format ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București din data de 14 mai 2009, dat în Dosarul nr. 131/D/P/2009. Prin acest din urmă rechizitoriu, inculpatul A.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-au reținut următoarele: 1. La data de 18 februarie 2009 inculpatul a vândut patru doze cu heroină colaboratorului C.V. contra sumei de 200 RON. 2. La data de 20 februarie 2009 inculpatul a comercializat cantitatea de 0,38 grame heroină în schimbul sumei de 100 RON. 4. La data de 9 martie 2009 inculpatul a comercializat cantitatea de 0,17 grame heroină în schimbul sumei de 100 RON. Totodată, s-a mai reținut că la datele de 18 februarie, 20 februarie, 24 februarie și 9 martie 2009 inculpatul A.N. a condus pe drumurile publice un autoturism, deși nu poseda permis de conducere.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatându-se că punguța predată de către inculpat la data de 24 februarie 2009 colaboratorului C.V. nu conține substanțe stupefiante ori psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu). Sub un prim aspect, Curtea a reținut că prima instanță a avut în vedere la reținerea situației de fapt (dar și în drept), în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, și actul material din 24 februarie 2009, reținut la pct. 3 din rechizitoriul nr. 131/D/P/2009, pentru care însă se dispusese neînceperea urmăririi penale, cum s-a arătat mai sus.

Tot astfel, Curtea a mai constatat că instanța de fond a reținut în drept că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis la toate datele la care a traficat droguri, inclusiv la data de 10 martie 2009, ceea ce nu corespunde actelor de sesizare, astfel cum au fost mai sus reținute. Apoi, Curtea a constatat că, deși instanța de fond a avut în vedere la condamnarea inculpatului A.N. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și situația de fapt cu care era sesizată ca urmare a conexării Dosarului nr. 20533/3/2009 al Tribunalului București, secția I penală, (în pofida susținerilor contrare ale Ministerul Public), nu a procedat în mod corespunzător la schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc.

pen., dintr-o infracțiune prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (ce făcuse obiectul dosarului inițial) și o infracțiune prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (ce făcuse obiectul dosarului conexat), într-o singură infracțiune de droguri de mare risc într-o formă continuată, care să cuprindă toate actele materiale reținute în cele două rechizitorii, ci a dispus direct condamnarea inculpatului pentru o infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. Curtea a mai constatat că, în limitele mențiunilor anterior făcute, situația de fapt reținută de prima instanță, precum și încadrarea juridică dată acesteia, sunt susținute de materialul probator administrat în cauză, inclusiv de declarațiile constante ale inculpatului, în care acesta recunoștea comiterea faptelor, nefiind, de altfel, contestate în apel nici de către Ministerul Public, dar nici de către inculpat.

Cât privește starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului, aceasta are la bază condamnarea anterioară a inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare prin Sentința penală nr. 792 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 4928 din 15 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la 11 decembrie 2007, cu un rest neexecutat de 1172 de zile.

Cum faptele deduse judecății au fost comise mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., privind revocarea beneficiului liberării condiționate, cu privire la restul neexecutat, cu singura mențiune că aplicarea acestor dispoziții trebuia să intervină pe lângă fiecare dintre cele două tipuri de infracțiuni deduse judecății, omisiunea primei instanțe de a dispune în acest sens în legătură cu infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 neputând fi complinită pe calea îndreptării erorii materiale, căci nu se regăsește printre situațiile limitativ prevăzute de art. 195 C. proc. pen. Un alt aspect criticabil în hotărârea primei instanțe privește dispoziția de confiscare a sumelor de bani obținute de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Astfel, din activitatea infracțională desfășurată (cu precizările de mai sus) inculpatul a obținut suma totală de 450 RON, compusă din 100 RON (fapta de la 10 martie 2010), 200 RON (fapta din 18 februarie 2009), 100 RON (fapta din 20 februarie 2009) și 50 RON (fapta din 09 martie 2009), iar nu 400 RON, cum a reținut instanța de fond, care nu a motivat, de altfel, cum a ajuns la această sumă. În baza acestor considerente, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 73/A din 1 martie 201 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 1046 din 16 decembrie 2009 și a Încheierii din data de 25 ianuarie 2010, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat în parte hotărârea apelată și în totalitate încheierea și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul A.N. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București nr. 202D/P/2009) și infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București nr. 131D/P/2009) în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. 1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul A.N. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată de care inculpatul a beneficiat cu privire la restul neexecutat de 1172 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 792/2000 a Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 2. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice. În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată de care inculpatul a beneficiat cu privire la restul neexecutat de 1172 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 792/2000 a Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1172 zile închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse, astfel că în final inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul a executat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 450 RON provenită din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.N. împotriva aceleiași sentințe penale. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus prevenția, de la 10 martie 2009 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON a reprezentat onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.N., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând decizia penală recurată, atât prin prisma motivului de recurs formulat de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Reducerea pedepsei sub cuantumul de 6 (șase) ani închisoare, astfel cum solicită inculpatul, nu se justifică având în vedere toate criteriile prevăzute de lege, respectiv art. 72 C. pen.

Deja în cauză au fost valorificate aspectele favorabile ce țin de persoana inculpatului, atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului, cooperarea cu organele de anchetă, astfel că s-a ajuns la un cuantum către minim, dar gradul ridicat de pericol social al faptelor și perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen., fac ca cererea sa de reducere a pedepsei să nu poată fi primită. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În conformitate cu disp. art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

Se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva Deciziei penale nr. 73/A din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 martie 2009 la 24 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2010.