ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2061/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 927 din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 834 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea mai sus menționată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) din C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 80 cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consumul propriu.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 834 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 834 de zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse și s-a aplicat inculpatului A.I. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) din C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 21 ianuarie 2009, la zi.

S-a constatat că probele - heroină în amestec cu cafeina cantitatea de 0,20 gr. și 0,10 gr. - au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

S-a luat act că suma de 150 lei folosită în cauză a fost pusă la dispoziție din fondul special constituit la nivelul D.G.P.M.B.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca N. de culoare gri, cu acumulator, cartelă telefonică - dovadă din 10 februarie 2009 eliberată de I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

La data de 19 ianuarie 2009, lucrători din cadrul B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat din oficiu, în conformitate cu disp.art. 221 alin. (1) C. proc. pen, cu privire la faptul că în zona Bd. T.P., sunt efectuate activități ilicite de comercializare de droguri de către o persoană cunoscută sub apelativul de M.

La aceeași dată, s-a realizat identificarea numitului M., constatându-se că se numește A.I.

Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul Ț.F.C., la data de 19 ianuarie 2009, a formulat un denunț împotriva numitului M., persoană despre care a precizat că se ocupă cu vânzarea de heroină în zona stației de metrou.

La data de 19 ianuarie 2009, la Biroul Teritorial București s-a înregistrat denunțul formulat de martora cu identitate protejată D.I., persoană care și-a exprimat consimțământul de a participa la acțiunea de prindere în flagrant a numitului M., în condițiile atribuirii unei alte identități sub care să apară în fața organelor judiciare. În cuprinsul denunțului martorei cu identitate protejată, redat în formă integrală în procesul verbal încheiat la data de 20 ianuarie 2009, s-a precizat că numitul M. comercializează doza de heroină cu suma de 50 lei și este posesorul posturilor telefonice, posturi telefonice la care este apelat de diferiți consumatori care doresc să-și procure heroină de la acesta.

La data de 21 septembrie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul Sectorului 3 au efectuat activitățile premergătoare organizării acțiunii de prindere în flagrant, constând în consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 150 lei, destinată achiziționării a 3 doze de heroină de la inculpatul A.I. de către martora denunțătoare. Anterior remiterii sumei de bani mai sus menționate către D.I., s-a procedat la efectuarea unei percheziții corporale asupra martorei denunțătoare, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa sume de bani, obiecte sau substanțe interzise de lege la deținere.

Ulterior remiterii către martora denunțătoare a sumei de 150 lei, aceasta, însoțită de organele de poliție, s-a deplasat la intersecția Bd. T.P. cu str. O., locație în care l-a contactat telefonic pe inculpatul A.I. și a stabilit cu acesta o întâlnire în apropierea stației de metrou. În această locație, inculpatul A.I. a primit de la martora denunțătoare suma de 150 lei și i-a înmânat 3 punguțe, ce conțineau o substanță pulverulentă, despre care martora denunțătoare a precizat în momentul predării acestor obiecte către organele de poliție, că reprezintă heroină.

Imobilizarea inculpatului A.I. s-a realizat la locul de domiciliu al acestuia. Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra inculpatului, în prezența martorului asistent N.A., s-a găsit suma de 150 lei compusă din bancnote cu serii corespunzătoare celor enumerate în cuprinsul procesului verbal încheiat de organele de poliție. Suma de 150 lei a revenit în fondurile M.I.R.A., întrucât au fost puse la dispoziție de acesta instituție pentru realizarea flagrantului.

La solicitarea organelor de poliție de a preciza dacă deține în locuință substanțe interzise la deținere, inculpatul A.I. a indicat lucrătorilor de poliție o comodă în care se aflau 3 doze de heroină, despre care a precizat că sunt destinate consumului propriu. Cele 3 punguțe conținând o substanță pulverulentă au fost ridicate de organele de poliție, sigilate și predate spre expertizare. în bucătăria imobilului au fost găsite 2 seringi hipodermice, o fiolă și un capac din plastic, ce prezentau urme de materie, obiecte care au fost sigilate și predate spre expertizare. Din imobil a mai fost ridicat un telefon mobil marca N. și o cartelă C. Telefonul a fost depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 10 februarie 2009.

Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 23 ianuarie 2009, s-a stabilit că cele 3 punguțe comercializate de inculpatul A.I. la data de 20 ianuarie 2009 sunt constituite din cantitatea de 0,18 grame heroină în amestec cu cofeină.

Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 21 ianuarie 2009, s-a stabilit că cele 3 punguțe ridicate din locuința inculpatului A.I. sunt constituite din cantitatea de 0,20 grame heroină în amestec cu cofeină.

Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 21 ianuarie 2009, s-a stabilit că în fiola și capacul de seringă ridicate din locuința inculpatului A.I. s-a pus în evidență heroină.

Instanța de fond a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul A.I. la data de 21 ianuarie 2009 a fost confirmată de întregul material probator administrat în cauză.

Astfel, în declarația martorului cu identitate protejată D.I. se face referire la împrejurarea că, în ziua de 21 ianuarie 2009, în jurul orei 10.00 - 10.30, s-a întâlnit cu inculpatul A.I., cunoscut sub porecla de M., în zona stației de metrou O., locație în care a primit de la acesta cantitatea de 3 doze de heroină, pentru care a plătit suma de 150 lei.

Cu referire la faptele reținute în sarcina sa, inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății împrejurarea că i-a înmânat martorei cu identitate protejată D.I. trei doze de heroină și a primit de la acesta suma de 150 lei, însă a apreciat că nu este un traficant de droguri, în sensul real al cuvântului, întrucât a săvârșit fapta fără a avea vreun profil, la rugămintea martorei. A recunoscut, de asemenea, și deținerea de heroină în vederea consumului propriu, dar a negat că ar mai fi vândut droguri și altor persoane.

Existența faptelor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 și vinovăția inculpatului a rezultat fără putință de tăgadă din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: declarația inculpatului, a martorilor, procesele-verbale întocmite în cursul urmăririi penale.

Astfel, perchezițiile corporale efectuate asupra martorei denunțătoare anterior și ulterior acțiunii de prindere în flagrant, precum și predarea de către martoră a drogurilor de mare risc cumpărate de la inculpat A.I., s-a realizat în prezența martorei Ț.C., care prin depozițiile sale a confirmat situația de fapt expusă.

Martorul asistent l.A. a participat la consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 150 lei, la remiterea către martora denunțătoare a acestei sume de bani, la imobilizarea inculpatului A.I. și găsirea asupra acestuia a sumei de 150 lei, compusă din bancnote ale căror serii corespundeau cu cele consemnate anterior într-un proces-verbal, precum și la efectuarea percheziției domiciliare la apartament, soldată cu identificarea a 3 punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă, două seringi și o fiolă spartă.

Declarațiile martorului asistent confirmă în totalitate mențiunile din cuprinsul proceselor verbale, încheiate de lucrătorii de poliție cu privire la rezultatul activităților efectuate în prezența martorului asistent.

Din declarația martorei C.C.G., persoană ce se afla în locuința inculpatului la data efectuării percheziției domiciliare, a rezultat că a fost prezentă în momentul în care inculpatul A.I. a indicat organelor de poliție locul unde se aflau 3 punguțe ce conțineau un praf, precum și la activitatea de găsire în bucătăria imobilului a 2 seringi, o fiolă și un capac, despre care inculpatul a declarat că Ie-a folosit pentru consumul de heroină.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A.I. a precizat că începând cu luna februarie - martie 2008 a reînceput să consume droguri de mare risc, pe care și Ie-a procurat de la numitul Ț. până la momentul arestării acestuia și ulterior de la numitul A. Potrivit declarațiilor inculpatului, în ziua de 21 ianuarie 2009, a comercializat cantitatea de 3 doze de heroină unei persoane de sex feminin cu suma de 150 lei, declarând că și în zilele anterioare, respectiv 19 ianuarie 2009 și 20 ianuarie 2009, a vândut către aceeași persoană două doze de heroină, în schimbul sumei de 100 lei.

În legătură cu proveniența drogurilor de mare risc comercializate, inculpatul a declarat că, în ziua de 20 ianuarie 2009, a cumpărat 6 doze de heroină cu suma de 300 lei, din care 3 doze Ie-a consumat, iar restul de 3 doze rămase Ie-a reporționat, rezultând alte 6 doze din care 3 au fost vândute către martora denunțătoare și 3 au fost găsite în locuința sa. Despre cele 3 doze ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, inculpatului A.I. a precizat că erau destinate consumului propriu.

Din declarațiile inculpatului a reieșit că acesta nu prestează nicio activitate producătoare de venituri, iar finanțarea pentru consumul de droguri o primește de la frații săi și mama sa.

Inculpatul A.I. a declarat, în aceleași împrejurări, că achiziționează și consumă pe zi între 10-15 doze de heroină.

A concluzionat instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului A.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic, art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., constând în aceea că, la data de 21 ianuarie 2009, a comercializat cantitatea de 0,18 grame heroină în schimbul sumei de 150 lei și a fost depistat deținând cantitatea de 0,20 grame heroină, precum și obiecte în care s-a pus în evidență heroină, destinate/utilizate consumului propriu de heroină.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru faptele din prezenta cauză, prima instanță a aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la stabilirea și individualizarea fiecăreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la efectul reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv a stării de recidivă postcondamnatorie, precum și a dispozițiilor ce reglementează concursul dintre stările de agravare și circumstanțele atenuante, la dispozițiile ce reglementează revocarea liberării condiționate, la modalitatea de executare a pedepselor, dispozițiile părți speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății.

S-a reținut că, în cazul inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei se impune a se avea în vedere atât existența stării de recidivă, cât și circumstanțele atenuante - constând în atitudinea sinceră manifestată de inculpat, după săvârșirea infracțiunii și, prin raportare și la cantitatea de droguri traficată - aceea de 0,18 grame heroină, respectiv cea deținută în vederea consumului propriu de 0,20 grame, prima instanță a coborât pedepsele sub minimul special, însă într-un cuantum care, fără a ignora circumstanțele de ordin personal, să aibă în vedere și împrejurarea că infracțiunile au fost săvârșite în timpul liberării condiționate din pedeapsa anterioară.

De asemenea, instanța de fond a apreciat în raport de dispozițiile art. 80 C. pen., că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege este oportună din perspectiva dispozițiilor art. 52 C. pen. și pentru a nu rata șansele de reintegrare a inculpatului după executarea acestei pedepse, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a beneficiat de clemență cu ocazia săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1525 din 02 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, deși se afla la prima abatere.

În consecință, instanța a apreciat că rolul pedepsei în accepțiunea art. 52 C. pen., va putea fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea unei pedepse principale de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri, respectiv 1 an închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal (02 noiembrie 2009), a declarat apel inculpatul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând - în esență - reindividualizarea judiciară, prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, circumstanțele reale și personale, precum și gradul de vinovăție și participație.

Prin Decizia penală nr. 20 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinței penale nr. 927 din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, sentința apelată și, în fond, după descontopirea pedepsei rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 834 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a ll-a penală.

S-a contopit acest rest de pedeapsă de 834 zile cu pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), cu aplic. art. 80, cu referire la art. 76 alin. (1), pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri a mai fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 834 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 834 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse rezultante, de 7 ani închisoare și respectiv 834 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicațiunea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 21 ianuarie 2009, la zi, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, deși în mod corect, prima instanță a reținut incidența concursului între cauzele de agravare (starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.) și cele de atenuare (conduita bună după săvârșirea faptei - art. 74 lit. a) C. pen.), cu toate acestea pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este situată peste mediul prevăzut de lege iar aplicarea unei pedepse mai aspre decât s-ar impune nu poate să realizeze redarea către societate și către familie a persoanei condamnate și, astfel, scopul pedepsei nu poate fi atins.

Prin urmare, pentru a se putea asigura scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat că, în speță, se impune stabilirea unui cuantum situat sub mediul prevăzut de lege, reținând și împrejurarea că prin sentința anterioară de condamnare, inculpatul nu a beneficiat de clemența instanței, prin reținerea vreunei circumstanțe atenuante (deși se afla la prima abatere), dar și pe cele din speță, cum ar fi cantitatea mică traficată și deținută, precum și atitudinea procesuală sinceră manifestată în timpul procesului penal.

C. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei, arătând că aceasta este excesivă în raport cu atitudinea sa procesuală, întrucât a dat dovadă de sinceritate și regret, anterior săvârșirii faptei a lucrat la o societate comercială și are o mamă în vârstă de 73 ani, care este singură și grav bolnavă. A mai arătat că la percheziția domiciliară a predat de bună voie cele trei doze de heroină, nu a realizat venituri din traficul de droguri, ci doar a ajutat un alt consumator.

Examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că circumstanțele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa pe parcursul procesului penal, în sensul că a dat dovadă de sinceritate și regret, că anterior săvârșirii faptei a lucrat la o societate comercială și are o mamă în vârstă de 73 ani, care este singură și grav bolnavă, au fost deja avute în vedere de instanța de apel, care a orientat cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, o nouă reducere a acestor pedepse nefiind justificată în condițiile existenței unor stări de agravare a pedepsei (recidiva și concursul de infracțiuni), precum și față de pericolul social concret al activității infracționale. De altfel, în aprecierea Înaltei Curți, pedepsele aplicate de instanța de fond și cea de apel sunt chiar prea blânde în condițiile incidenței dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., care prevăd că în cazul concursului între circumstanțele agravante și cele atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie; or, în speță, instanța de apel a redus cu circa o treime din minimul special pedeapsa aplicată pentru infracțiunea mai gravă, deși inculpatul mai săvârșise anterior aceleași fapte, pentru care fusese condamnat la pedeapsa închisorii și a comis prezentele fapte când se afla încă în intervalul de timp de la liberarea condiționată până la împlinirea duratei pedepsei, ceea ce demonstrează că acesta nu a conștientizat consecințele faptelor sale, că nu s-a realizat reeducarea sa și că a fost redat prea devreme societății și familiei.

Cum ne aflăm însă în calea de atac promovată de inculpat, nu se poate pune problema unei agravări a pedepsei ci, pentru aceste considerente, recursul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

În consecință, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.l. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la 26 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2010.