ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 633/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 3 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de amanet nr. x din 1 august 2017, solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., din circumscripția Judecătoriei Brezoi, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8199 din 17 decembrie 2018, Judecătoria Pitești, secția civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, privind încuviințarea executării silite. A respins contestația la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., ca neîntemeiată, obligându-l pe contestator la plata către intimată a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 4134 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția de necompetență materială procesuală și a declinat competența de soluționare a apelului declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin decizia nr. 364 din 20 decembrie 2019, Tribunalul Specializat Argeș a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Prin sentința nr. 41/F- C. civ. din 11 februarie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/2018*.

Prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2018. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, contestația la executare. A restrâns executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2018 al BEJ C. la urmărirea silită a bunurilor mobile enumerate în procesul-verbal de sechestru nr. x din 27 martie 2018, a anulat, în parte, somația de plată nr. x din 19 martie 2018 și a înlăturat dispoziția privind plata de cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 2000 RON. A menținut, în rest, actele de executare silită. A menținut sentința apelată sub aspectul soluției asupra excepției autorității de lucru judecat, obligând-o pe intimată la plata către apelant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.450 RON, din care 150 RON reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului executare, 500 RON, constând în taxă de timbru în apel și 1.800 RON, reprezentând onorariu de avocat, redus în apel.

La 11 decembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2018.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea secției I civile prin încheierea din 10 februarie 2021.

Prin decizia civilă nr. 1323 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a susținut că, în mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 ale acestui act normativ în ceea ce privește cererea de revizuire soluționată prin decizia recurată.

A arătat că, deși prin decizia recurată s-a reținut existența hotărârilor potrivnice, pronunțate în dosare diferite, precum și existența triplei identități de părți, obiect și cauză, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția potrivit căreia în cel de-al doilea dosar, dosarul nr. x/2018-5194/280/2018*, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat.

Recurentul a afirmat că instanța de revizuire a ignorat faptul că acesta a invocat ca hotărâri potrivnice decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 3022/2020 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, care sunt hotărâri definitive în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

A solicitat să se observe că în dosarul nr. x/2018, instanțele de judecată nu au analizat autoritatea de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeș, dată în dosarul nr. x/2017, aspect ce s-a consemnat în considerentele deciziei atacate, prin care s-a reținut că revizuentul, prin contestația la executare, a invocat excepția autorității de lucru judecat a încheierii pronunțate la 29 noiembrie 2017 de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins încuviințarea executării silite formulate de creditoarea B. S.R.L..

A apreciat că aspectul invocat prin cererea de revizuire, respectiv existența a două hotărâri definitive potrivnice - decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2018 și decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017 - constituie o chestiune distinctă de motivul invocat în contestația la executare cu privire la încheierea pronunțată la 29 noiembrie 2017 de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2017, ce a avut ca obiect încuviințare executare silită.

Reținând că părțile nu au posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a fost soluționată cauza, pentru că s-ar ignora caracterul definitiv al deciziei civile, instanța de revizuire a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituție și a omis faptul că cererea de încuviințare a executării silite, formulată de B. S.R.L., a fost soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 327 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017, fiind încălcate dispozițiile art. 138 alin. (1), art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 C. proc. civ.

A susținut că BEJ C. a încălcat dispozițiile art. 54 și art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 și ale art. 666 alin. (7) C. proc. civ., învederând că, până la momentul formulării prezentului recurs, BEJ C. nu a radiat din cartea funciară notarea abuzivă și ilegală a urmăririi silite imobiliare a imobilului supus executării.

A arătat că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectă normele procesuale civile prevăzute de legile în vigoare, fiind reglementată de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., contrar celor reținute de instanța de revizuire în motivarea soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii.

Recurentul a învederat că în decizia atacată nu s-a motivat ce reprezintă susținerile instanței cu privire la alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală și încălcarea principiului legalității.

În ceea ce privește susținerile orale ale reprezentantului său convențional din ședința publică de la 25 martie 2021, a menționat că acestea nu au fost reținute și consemnate în decizia atacată, instanța încălcând dispozițiile legilor în vigoare.

În continuarea memoriului de recurs, recurentul a criticat decizia civilă nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, care a făcut obiectul cererii de revizuire. În acest sens, a arătat că hotărârea a fost pronunțată de un complet nelegal constituit având în vedere că, în timpul ședinței publice din 6 noiembrie 2020, compunerea completului de judecată a fost modificată nejustificat, nemotivat, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 și art. 12 C. proc. civ., art. 4, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 304/2004 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

A mai arătat că societatea creditoare a formulat două cereri de încuviințare a executării silite cu același obiect, cauză și părți, fiind încălcate dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și art. 138 alin. (1) din același act normativ. A apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată, formulată de B. S.R.L., s-a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 30/2018 al BEJ C. pentru aceleași contracte de amanet ca și în dosarul de executare nr. 275/2017 al aceluiași birou de executori judecătorești, cererea din acest ultim dosar de executare fiind soluționată definitiv prin decizia nr. 327din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeș.

A menționat că nu s-a procedat la verificarea existenței altor dosare care au ca obiect cereri formulate de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 304/2004 și ale Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 și nu a fost luată în considerare întâmpinarea însoțită de înscrisuri doveditoare, depusă în cel de-al doilea dosar de încuviințare a executării silite, dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Pitești. A susținut că BEJ C. a indus instanța în eroare, depunând autorizația nr. x emisă de ANPC la 11 septembrie 2006, eliberată în temeiul O.U.G. nr. 190/2002, susținând că ar fi fost eliberată de BNR în baza O.U.G. nr. 99 din 6 decembrie 2006.

A redat dispozițiile art. 20 și art. 124 alin. (2) din Constituția României, art. 6 alin. (1), art. 138 alin. (1), art. 431 alin. (1), art. 432, art. 434 și art. 634 C. proc. civ. și a arătat că, potrivit jurisprudenței CEDO, cu referire la cauza Amurăriței contra României, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, iar repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituie o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenție.

A arătat că instituțiile financiare nebancare organizate sub forma caselor de amanet sunt în subordinea directă a ANPC, conform O.U.G. nr. 52/2016, act normativ din cuprinsul căruia a invocat art. 95

1

, art. 38 alin. (8) și art. 55 alin. (3). A susținut că intimata este obligată să respecte Legea nr. 31/1990, Legea nr. 93/2009, O.U.G. nr. 28/2006, nr. 99/2006, nr. 42/2011, nr. 52/2016, Regulamentul BNR nr. 20/2009, Ordinul BNR nr. 6/2015, nr. 8/2019 și nr. 3/2020 și să dețină autorizație de funcționare emisă de BNR, aspect reținut prin decizia civilă nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeș.

A solicitat a se observa că intimata, în calitate de apelant în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Argeș, a invocat dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, aspect consemnat în considerentele deciziei civile nr. 327 din 26 ianuarie 2018, iar prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2018 s-a dispus restrângerea executării silite la urmărirea silită a bunurilor mobile enumerate în procesul-verbal de sechestru, întrucât caracterul executoriu al contractelor de amanet se limitează la valoarea bunurilor primite cu titlu de gaj, iar societatea creditoare nu va putea continua executarea silită în baza contractelor de amanet în cazul în care prețul obținut în urma vânzării silite a bunurilor amanetate nu ar acoperi integral valoarea creanței deținute împotriva debitoarei. A susținut că aspectele reținute în aceste două hotărâri sunt potrivnice.

A învederat că, prin introducerea celei de-a doua cereri de încuviințare a executării silite sunt încălcate grav legile în vigoare, fiind ilegale contractele de amanet ce au făcut obiectul executării silite, întreaga construcție a acestora bazându-se pe articole abrogate din Legea nr. 99/1999 și legi abrogate, precum C. civ. și C. proc. civ., conținând clauze abuzive, care se contrazic între ele, iar rubrici din anexele acestora sunt nesemnate și neștampilate de societatea B. S.R.L., încuviințarea executării silite fiind abuzivă și ilegală.

A arătat că persoana care a semnat cererea de executare și a solicitat notarea în cartea funciară a urmăririi silite imobiliare nu avea mandat de reprezentare din partea societății, iar demersul acestuia de solicita începerea urmăririi silite imobiliare în data de 14 martie 2019, înainte de valorificarea bunurilor în cadrul licitației din 22 martie 2019, a încălcat dispozițiile Legii nr. 93/2009 și dispozițiile O.U.G. nr. 52/2016.

Instanța de judecată, în dosarul nr. x/2018, a reținut, în mod greșit, că a fost complinită lipsa deținerii autorizației de funcționare emisă de BNR și a omis să ia în considerare că urmărirea silită imobiliară este abuzivă.

A susținut că au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 52/2016 și ale Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, instituțiile financiare nebancare fiind obligate să se adreseze entităților autorizate de ANPC în vederea recuperării creanțelor, iar executorul judecătoresc nu a radiat din cartea funciară notarea privind urmărirea silită imobiliară, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 și art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, art. 720 alin. (1), (4), (5) și 7 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și 6 și alin. (2) C. proc. civ. și de soluționarea primei cereri de încuviințare a executării silite.

Cu referire la jurisprudența CEDO, cauza Beian contra României, Pilot Service contra României, Zazanis și alții contra Greciei, Amurăriței contra României, a arătat că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești nu mai pot fi contestate, fiind interzisă redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

A solicitat să fie avute în vedere Hotărârea CJUE din 16 martie 2006, pronunțată în cauza Rosmarie Kapferer c. Schlank& Schick GmbH și Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, pronunțată în cauza Dragoș Constantin Tarsia c. Statul Român.

Prin întâmpinare, intimata B. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, susținând că recurentul nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate și nu a formulat critici care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului pendinte îl reprezintă decizia nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2018.

Criticile formulate în recurs de recurentul A. - exclusiv cele care se constituie în motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - sunt cele referitoare la greșita constatare a instanței de revizuire a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, condițiile referitoare la existența unor hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Fundamentul acestei reglementări este reprezentat de necesitatea înlăturării încălcării puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, astfel cum corect a constatat instanța de revizuire, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Examinând modalitatea de soluționare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că recurentul a învestit Judecătoria Pitești cu soluționarea unei contestații la executare formulate împotriva executării silite demarate de creditoarea B. S.R.L. în dosarul de executare nr. 30/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., contestație care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Prin concluziile scrise depuse la 17 decembrie 2018, contestatorul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de faptul că în dosarul nr. x/2018, executarea silită s-a efectuat în baza acelorași contracte, ca și în dosarul de executare nr. 275/2017 al aceluiași executor judecătoresc, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

În susținerea acestei excepții, recurentul a învederat că, prin încheierea 29 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Pitești a respins încuviințarea executării silite solicitate de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 30/2018, reținându-se, referitor la contractele de amanet încheiate de părți, că nu reprezintă titluri executorii. Încheierea a rămas definitivă prin decizia 327 din 26 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care a fost respins apelul declarat de intimată împotriva acesteia.

Prin sentința civilă nr. 8199 din 17 decembrie 2018, Judecătoria Pitești a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent și a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat, Judecătoria Pitești a arătat, astfel cum corect a constatat și Curtea de Apel Pitești, că, potrivit art. 535 C. proc. civ., încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât încheierea prin care a fost respinsă o cerere de încuviințare a executării silite nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat într-o cerere ulterioară de încuviințare, ale cărei lipsuri inițiale au fost complinite, cum este cazul în speța de față, în care, în cea de-a doua cerere de încuviințare a executării silite au fost depuse înscrisurile necesare.

Împotriva sentinței civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Pitești a declarat apel recurentul, reiterând în această cale de atac excepția autorității de lucru judecat.

Prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul declarat de recurent împotriva sentinței civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2018, a schimbat în parte hotărârea apelată, a restrâns executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 30/2018, a anulat în parte somația de plată nr. x din 19 martie 2018, a menținut în rest actele de executare silită și a menținut sentința apelată sub aspectul autorității de lucru judecat.

Se constată, astfel, că în litigiul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei retractare se solicită prin cererea de revizuire, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia instanța s-a pronunțat.

Or, una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Invocarea excepției autorității de lucru judecat presupune verificarea triplei identități de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

În ceea ce privește competența instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar a se arăta că aceasta nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii și nici nu apreciază care dintre acestea conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, care rezultă din prima hotărâre pronunțată, în caz afirmativ, procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de revizuire a pronunțat o hotărâre nelegală în raport de analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dimpotrivă, aceasta în mod corect a analizat excepția autorității de lucru judecat în raport de încheierea din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia 327 din 26 ianuarie 2018, întrucât însuși recurentul, în susținerea excepției, s-a referit la hotărârea menționată.

Cât privește criticile referitoare la faptul că hotărârea a fost pronunțată de un complet nelegal constituit pe motiv că, în ședința publică din 6 noiembrie 2020, compunerea completului de judecată a fost modificată nejustificat, prin încălcarea dispozițiilor art. 6 și art. 12 C. proc. civ., art. 4, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 304/2004 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și celelalte critici ce vizează chestiunile de executare silită, Înalta Curte constată că excedează motivelor ce privesc admisibilitatea revizuirii și care constituie, exclusiv, obiect de cenzură în prezentul recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constatând că instanța de revizuire nu a încălcat dispozițiile procedurale aplicabile în cauză pentru a fi incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, achitate de recurentul-revizuent A. conform chitanței seria x nr. x din 2 iunie 2021 emise de Comuna Bascov, jud. Argeș, constatându-se că acesta a achitat mai mult decât cuantumul legal prevăzut pentru soluționarea recursului pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, achitate de recurentul-revizuent A. conform chitanței seria x nr. x din 2 iunie 2021 emise de Comuna Bascov, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.