ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1391/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă în data de 19.01.2018, sub nr. x/2018, contestatorul A. a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite de către intimatul BEJ B., anularea titlului executoriu reprezentat de încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești în data de 03.01.2018, în dosarul nr. x/2017, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, precum și obligarea intimatului la plata unor despăgubiri, reprezentând daune morale pentru demararea, cu rea-credință, a procedurii de executare silită.

Prin sentința nr. 4344/26.06.2019, Judecătoriei Pitești, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJ B., în ceea ce privește capătul de cerere privind contestația la executare, și a respins capătul de cerere privind contestația la executare, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea intimatului BEJ B. la plata de despăgubiri în beneficiul contestatorului.

Prin decizia nr. 1225/10.07.2020, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul contestatorului, a anulat în parte sentința apelată, în ceea ce privește soluția asupra contestației la executare, a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanțe, sub aspectul contestației la executare și a menținut în rest sentința apelată.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/2018*.

Prin sentința nr. 7899/10.12.2021, Judecătoria Pitești, secția civilă a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere vizând suspendarea executării silite; a respins, ca nefondată, contestația la executare și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea BEJ B. la plata de despăgubiri în beneficiul contestatorului.

Prin decizia nr. 3389/19.10.2022, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 7899/10.12.2021 a Judecătoriei Pitești.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă în data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3389/19.10.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2018.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) din același cod.

Prin decizia nr. 558/2023 din 17.02.2023, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3389/19.10.2022.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul A..

Cu prilejul cercetării judecătorești în calea de atac a recursului, în data de 30.10.2023, recurentul-contestator a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și a dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, fiind invocate, în ceea ce privește Legea nr. 317/2004, dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, iar în ceea ce privește prevederile art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, fiind invocată atât încălcarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din legea fundamentală, cât și a principiului de drept nemo judex in propria causa.

Prin încheierea din 4 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A..

Recurentul a arătat, în esență, că reținerea curții de apel, în sensul că actul normativ care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea recursului, este contrară situației de fapt deoarece, în recursul supus judecății acestei instanțe, a invocat drept unic argument faptul că decizia recurată a fost pronunțată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii, precum și că procesul-verbal din data de 26.01.2023 (emis în baza art. 109 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 3243/22.12.2022), care a stat la baza înlocuirii unui membru al completului de judecată, nu există din punct de vedere legal.

De asemenea, a mai susținut și că instanța de contencios european a constatat în numeroase cazuri că în România instituțiile statului beneficiază de o protecție incompatibilă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.

În drept, a arătat că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv pe cele art. 1 alin. (5), art. 20 și art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție, precum și pe dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză a formulat întâmpinare SPARL C., în calitate de reprezentant convențional atât al intimatei D., în prezent radiată, cât și al societății E., în calitate de actual creditor cesionar, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că în mod corect a dispus curtea de apel respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru neîndeplinirea condiției referitoare la existența unei legături între norma juridică pretins neconstituțională și soluționarea cauzei.

Susține că autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare și de aplicare, de către organele judiciare, a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și a art. 2 alin. (3) și a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, însă eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, apreciază că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție si prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Așadar, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstitutionalitate se referă la nelegala compunere a completului de judecată.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la condiția de admisibilitate a legăturii dispozițiilor criticate cu cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, această condiție presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecații, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, criterii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstitutionalitate în desfășurarea procesului (sens în care face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).

De asemnea, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale atunci când se invocă neconstituționalitatea dispozițiilor care nu au legătură cu soluționarea cauzei pendinte, deoarece normele de drept indicate nu fac referire la motivele pentru care poate fi promovată calea de atac sau la modul în care se interpretează prevederile art. 483 C. proc. civ.

Astfel cum a constatat și instanța, recurentul a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile Legii nr. 317/2004 într-o cauză ce a avut ca obiect contestație la executare, respectiv în calea de atac a recursului formulat împotriva deciziei nr. 558/2023 a Tribunalului Argeș, pronunțată într-un dosar având ca obiect contestație la executare.

Așadar, arată că este corectă soluția curții de apel, în sensul că actul normativ care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În evaluarea recursului de față, se constată că recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și a prevederilor art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În motivarea excepției, recurentul a arătat, în esență, că dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât decizia recurată "a fost pronunțată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii".

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținându-se, în considerente, că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, atât timp cât, în speță, nu este îndeplinită condiția existenței unei legături a normei juridice criticate ca fiind neconstituțională cu soluționarea cauzei, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost formulată într-o cauză ce a avut ca obiect contestație la executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, apreciind, în esență, ca fiind întrunite toate condițiile de admisibilitate, conform prevederilor legale, inclusiv legătura normelor vizate cu soluționarea cauzei, întrucât "singurul argument invocat", prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 558/17.02.2023 a Tribunalului Argeș, secția civilă, a fost acela că decizia atacată "a fost pronunțată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii", Consiliul Superior al Magistraturii (emitent al Hotărârii nr. 3243/22.12.2022, care a constituit temeiul juridic al procesului-verbal de înlocuire a unui membru al completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare formulate de recurent împotriva deciziei nr. 3389/19.10.2022 a Tribunalului Argeș, secția civilă) "neexistând din punct de vedere legal".

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi înlăturate de instanța de recurs.

În speță, se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanțe judecătorești de a respinge o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional cu o excepție de neconstituționalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, respectiv: i. excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; ii. calitatea titularului cererii, de parte sau de procuror care participă în proces; iii. excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; iv. prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; v. legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu referire la condiția de admisibilitate vizând legătura cu soluționarea cauzei, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 4/18.01.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305/04.04.2018, par. 33), s-a reținut că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituțională în privința acestei condiții de admisibilitate, examenul legăturii cu cauza trebuie făcut în concret, în raport cu interesul specific al celui care a invocat excepția și cu înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță, adică în legătură cu pretenția dedusă judecății în litigiul principal de către titularul cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Cu alte cuvinte, verificarea pertinenței excepției în raport cu procesul în care a fost ridicată presupune, în mod necesar, ca o eventuală decizie a Curții Constituționale să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Prin urmare, cerința relevanței excepției presupune însăși utilitatea pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Date fiind aceste considerații, analizând legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, s-a dispus de către Curtea de Apel Pitești respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de învestire a jurisdicției constituționale cu excepția formulată, în circumstanțele în care nu este îndeplinită condiția referitoare la existența legăturii acesteia cu soluționarea cauzei.

Astfel, se observă că obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate este reprezentat de recursul formulat de către contestator împotriva deciziei nr. 558/17.02.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă într-o pricină având ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3389/19.10.2022, pronunțată de aceeași instanță în soluționarea apelului într-o pricină având ca obiect contestație la executare.

În acest context, în acord cu reținerile curții de apel, dată fiind natura juridică de incident procedural a cererii de sesizare a Curții Constituționale, aceasta se află într-o strânsă legătură cu procesul principal în care a fost formulată, urmând a fi analizată prin prisma beneficiului adus părții în litigiul principal ca efect al admiterii excepției.

Cum obiectul pricinii care a declanșat litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate s-a mărginit la cercetarea legalității procedurii execuționale desfășurate împotriva contestatorului, rezultă că pertinența prezentului incident nu poate fi examinată decât în raport cu aceste limite procesuale, singurul cadru menit să confere, în mod efectiv, un folos practic titularului cererii de sesizare, ținând cont, totodată, de regimul juridic al acestei căi de atac specifice fazei de executare silită, precum și de etapa procesuală în care a fost invocat.

Astfel fiind, cum textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită nu conțin prevederi menite să îi asigure contestatorului un beneficiu real în legătură cu soluția dată asupra contestației la executare formulate, se reține că nu este îndeplinită condiția referitoare la legătura cu soluționarea cauzei a normelor pretins a fi neconstituționale.

Nici susținerile referitoare la aspectul că partea ar fi invocat, drept critică împotriva deciziei recurate, că aceasta ar fi fost pronunțată de un complet de judecată a cărui compunere ar fi fost schimbată cu încălcarea legii nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie.

În acest sens, se impune a se menționa că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Or, în cauză, simpla nemulțumire a recurentului în raport cu procesul-verbal din data de 26.01.2023 (care a arătat modalitatea de compunere a completului de judecată care a soluționat contestația în anulare formulată de către recurent) și cu prevederile art. 109 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii (care au stat la baza întocmirii procesului-verbal), pentru motivul că acestea ar fi permis pronunțarea hotărârii "de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii", ci reprezintă, mai degrabă, aspecte ce privesc chestiuni de legalitate, a căror verificare juridică revine instanțelor judecătorești.

Mai mult, se constată că, în speță, nu poate fi reținută existența condiției legăturii cu soluționarea cauzei nici chiar din perspectiva tezei juridice a recurentului, referitoare la îndeplinirea acestei cerințe ca efect al simplei existențe a unor critici, în acest sens, în cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Argeș în soluționarea contestației în anulare (care, însă, face abstracție de ansamblul contextului procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, conform celor arătate în precedent).

Astfel, se constată, sub un prim aspect, că recurentul a înțeles să invoce neconstituționalitatea Legii nr. 317/2004, în ansamblul său, cu motivarea că acest act normativ constituie "fundamentul legal în baza căruia Consiliul Superior al Magistraturii poate emite documente juridice", referindu-se, în acest sens, pe întreg parcursul procesului, la Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

În schimb, contrar susținerilor recurentului, se observă că Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, act normativ care a abrogat, la data intrării sale în vigoare (16.12.2022), Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Așadar, actul normativ apreciat de către recurent ca fiind neconstituțional nu își găsea oricum aplicabilitatea în ceea ce privește aspectul invocat de recurent.

Aceeași este concluzia și în ceea ce privește restul prevederilor legale contestate, care, dat fiind conținutul normativ al acestora, nu reglementează aspecte ce privesc raporturile juridice deduse judecății în litigiul principal, ci doar elemente generale, ce țin de competența și de modalitatea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar conform art. 29 alin. (4) din același act normativ, "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în legătură cu această manieră de formulare a unei excepții de neconstituționalitate (Decizia nr. 766/15.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549/03.08.2011), următoarele:

"(...) Curtea ia în discuție problema regularității procedurii de ridicare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 și ale art. 31 din Legea nr. 47/1992, analizând dacă o asemenea excepție poate avea ca obiect exclusiv aceste prevederi, fără să fie criticate în același timp și dispozițiile de procedură sau de drept substanțial aplicabile în soluționarea de către instanța judecătorească sau de arbitraj comercial a cauzei cu care au fost învestite. Răspunsul nu poate fi decât negativ.

Prevederile Legii nr. 47/1992 pot forma însă obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau a instanțelor arbitrale cu condiția - prevăzută de art. 29 alin. (1) din lege - să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Aceasta întrucât legătură cu soluționarea cauzei au toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare."

Aceste dezlegări sunt aplicabile mutatis mutandis, pentru identitate de raționament juridic, și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere similaritatea cu ipoteza avută în vedere de Curte în cazul prevederilor art. 29 din același act normativ.

Prin urmare, date fiind considerentele arătate anterior, precum și dezlegările obligatorii ale instanței de contencios constituțional, se observă ca fiind lipsită de relevanță juridică, în prezentul cadru procesual, aplicabilitatea dispozițiilor a căror neconstituționalitate se invocă de către recurent.

Astfel fiind, se reține că nu este îndeplinită condiția referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, care trebuie să fie reală, exprimată prin însăși aplicarea și interpretarea efectivă de către instanță a normelor pretins a fi neconstituționale.

Așadar, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, din moment ce acestea nu sunt în măsură să producă un efect juridic concret asupra cursului litigiului și astfel, asupra situației juridice în proces a recurentului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 4 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 4 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.