ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2019

HOTĂRÂRE

26.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 26 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Pitești, secția Civilă sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâții B. și C., suspendarea executării sentinței civile nr. 523 din 20 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2014, până la soluționarea recursului declarat în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 992 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5678 din 17 septembrie 2018, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial sesizată a dat eficiență dispozițiilor art. 450 alin. (1)-(3) C. proc. civ., notând că cererea de suspendare a executării sentinței atacate se judecă de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac declarate împotriva acesteia, iar nu de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

În considerarea acestor argumente, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Argeș, instanța învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 523 din 20 ianuarie 2017 a Judecătoriei Pitești, secția Civilă.

La 25 septembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 4592/2018 din 31 octombrie 2018, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a decide în acest sens, tribunalul a dat eficiență acelorași norme legale, respectiv art. 450 alin. (1)-(3) C. proc. civ., constatând că apelul declarat împotriva sentinței a cărei suspendare provizorie a executării se solicită a fost soluționat prin decizia civilă nr. 2680 din 12 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, precum și că împotriva acestei din urmă hotărâri a fost exercitată calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, a reținut că, în speță, competența de soluționare a cererii de suspendare aparține instanței de recurs.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a avut în vedere limitele învestirii instanței inițial sesizate și principiul disponibilității, în condițiile în care reclamanta a solicitat suspendarea provizorie a executării unei sentințe civile în temeiul dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., care reglementează procedura ordonanței președințiale.

Astfel, în considerarea acestor argumente a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, instanța inițial sesizată cu soluționarea pricinii, a suspendat judecata și a trimis dosarul instanței supreme pentru soluționarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 februarie 2019.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit între cele trei instanțe, care se declară succesiv necompetente în a judeca aceeași pricină și dintre care ultima instanță învestită a declinat competența în favoarea primei instanțe învestite, Înalta Curte apreciază întrunite premisele conflictului negativ de competență în condițiile art. 133 pct. 2 teza a II-a și, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială presupune o delimitare pe verticală, pe linie ierarhică, între instanțe de grad diferit, sau între instanțe de drept comun și instanțe speciale. Normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, natura sau valoarea cauzelor).

Competența materială este reglementată de norme imperative și deci părțile nu pot conveni, nici chiar cu încuviințarea instanței, să deroge de la aceste norme.

În speță, verificarea actelor dosarului relevă faptul că reclamanta a învestit Judecătoria Pitești la 7 septembrie 2018 cu o cerere formulată pe calea ordonanței președințiale, prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță de Judecătoria Pitești.

În drept, autoarea cererii a invocat o normă specială de competență materială, respectiv dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Astfel, voința părții cu privire la calea procesuală aleasă este neechivocă, fiind expresia principiului disponibilității, în baza căruia instanța statuează în limitele obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut, astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Acest principiu vizează dreptul părților de a dispune de soarta procesului prin sesizarea instanței de judecată, prin stabilirea cadrului procesual, atât în privința părților, cât și în privința obiectului și a temeiurilor de drept, prin dreptul reclamantului de a renunța la acțiune sau la dreptul subiectiv pretins, prin dreptul pârâtului de a achiesa la pretențiile formulate de către reclamant, prin dreptul părților de a încheia o tranzacție, de a exercita calea de atac ori de a achiesa la hotărârea pronunțată.

Or, în speță, reclamanta nu a lăsat niciun dubiu asupra intenției sale, în contextul în care a sesizat Judecătoria Pitești și a motivat în fapt și în drept cererea, subliniind că înțelege ca acesta să se judece în procedura ordonanței președințiale.

În susținerea acestui raționament este de remarcat și faptul că, la data învestirii judecătoriei cu cererea evocată - 7 septembrie 2018, apelul declarat împotriva sentinței a cărei suspendare provizorie a executării s-a solicitat fusese soluționat prin decizia civilă nr. 2680 din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2014, ceea ce înlătură orice echivoc referitor la eventuala intenție a autoarei de a solicita suspendarea executării silite a hotărârii primei instanțe în calea de atac a apelului sau a recursului.

Către aceeași concluzie converg și cele statuate de prevederile art. 484 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de recurs poate dispune suspendarea hotărârii atacate, astfel că în această cale procesuală obiectul suspendării îl poate constitui doar hotărârea recurată, respectiv decizia dată de instanța de apel.

Or, în speță, reclamanta nu a solicitat suspendarea executării deciziei date în apel, ce făcea obiectul căii extraordinare de atac, ci a sentinței civile nr. 523 din 20 ianuarie 2017, pronunțate de Judecătoria Pitești, secția Civilă.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 998 C. proc. civ., care prevăd că ordonanța președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, având în vedere că reclamanta solicită suspendarea executării silite a unei hotărâri pronunțate de judecătorie în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.