ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1703/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, M.M.

a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.Ș., suspendarea executării

sentinței civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă.

În motivarea cererii s-a arătat că pe rolul Curții de

Apel București se află recursul declarat de M.M. împotriva deciziei civile nr.

76/2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În cursul judecării

recursului a decedat M.I., tatăl lui M.M., ceea ce a dus la suspendarea

judecății conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ. După suspendarea judecății,

intimatul a învestit sentința civilă nr. 1110/2001 și a formulat o cerere de

executare silită prin care solicită predarea imobilului unde M.M. locuiește

efectiv.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2006, dată în

dosarul 6958/2/2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis cererea și a dispus suspendarea

executării sentinței civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, până la soluționarea recursului

împotriva deciziei civile nr. 76/2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în

aplicarea prevederilor art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., că tatăl

recurentei a ipotecat imobilul situat la adresa din București, în condițiile în

care nu avea calitatea de proprietar exclusiv, imobilul fiind deținut în

coproprietate cu M.M. În urma partajului succesoral, judecat prin sentința

civilă nr. 593/1999, imobilul a fost atribuit în deplină proprietate și posesie

recurentei.

Prin sentința civilă nr. 8640/1999 a Judecătoriei

sectorului 6 s-a desființat ipoteca instituită asupra apartamentului, cu care a

fost garantat împrumutul autentificat sub nr. 40410/1995. Obținerea ordonanței

de adjudecare în baza căreia intimatul a devenit proprietar, a avut la bază

tocmai ipoteca instituită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

intimatul critica vizând următoarele aspecte:

Susținerea conform căreia ordonanța de adjudecare ar

fi avut ca temei contractul de ipotecă desființat prin sentința civilă nr.

8640/1999 a Judecătoriei sectorului 6 este nereală. Temeiul în baza căruia s-a

pornit executarea silită și s-a emis ordonanța de adjudecare îl constituie

împrumutul nerestituit de contestatoare și care a născut dreptul recurentului

de a-și valorifica creanța prin vânzarea bunurilor debitoarei.

Față de cele statuate prin decizia nr. 76 din 25

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, analiza

făcută fondului de către instanța învestită cu suspendarea executării silite

este superficială, situația juridică și reală nefiind de fapt în măsură să

fundamenteze admiterea suspendării executării silite.

Cât privește situația personală a contestatoarei,

recurentul a depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că aceasta

obține venituri substanțiale din calitatea de asociat și din funcția de

administrator pe care o deține în cadrul unei societăți comerciale.

Aceasta nu locuiește în permanență în apartamentul

din care recurentul a solicitat evacuarea, dovadă fiind procesul-verbal

încheiat de executorul judecătoresc cu ocazia încercării de evacuare. M.M. nu a

făcut dovada cu privire la situația sa materială precară și nici cu privire la

starea de sănătate.

Recursul în dosarul de fond a fost suspendat din

motive imputabile exclusiv recurentei care, în calitate de moștenitoare a pârâtului

M.I. nu a înțeles să solicite și să obțină dezbaterea succesiunii și indicarea

moștenitorilor acestuia.

În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc.

civ. la dosarul cauzei a fost depus în copie procesul-verbal din 21 iulie 2006

întocmit de executorul judecătoresc.

Analizând încheierea atacată, în limitele criticii

formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate

înaintea instanței de suspendare, Înalta Curte a apreciat că recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere,

instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea

executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă

alin. (1).

Prin sentința civilă nr. 1110 din 11 octombrie 2001 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, a cărei suspendare s-a

solicitat, M.M. și M.I. au fost obligați să lase lui C.Ș. în deplină

proprietate posesie imobilul situat în București. Această soluție a fost

păstrată prin decizia nr. 76 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, și împotriva căreia M.M. a declarat recurs.

Din referatul întocmit de grefierul de la instanța de

recurs a rezultat că judecata recursului a fost suspendată în condițiile art.

243 pct. 1 C. proc. civ., la 15 mai 2006, ca urmare a decesului lui M.I. Din

datele existente la dosar rezultă că judecata nu a fost reluată nici la data

judecării recursului, susținerea avocatului intimatei în sensul că aceasta nu

dispune de mijloace materiale suficiente pentru obținerea certificatului de

moștenitor fiind infirmată de adresa Oficiului Registrului Comerțului din care

rezultă că, la 1 august 2006, M.M. avea calitatea de administrator al unei

societăți comerciale.

Pe de altă parte, împrejurarea că s-a desființat

ipoteca cu care a fost garantat împrumutul acordat de C.Ș. autorului intimatei

nu are drept consecință decât faptul că recurentul a devenit, dintr-un creditor

ipotecar care beneficia de această garanție reală imobiliară, un creditor

chirografar. Dacă ipoteca s-a stins pe cale principală, ca în speță, raportul

obligațional principal, întemeiat pe contractul de împrumut, rămâne în vigoare

(art. 1800 C. civ.). Titlul recurentului, în temeiul căruia a și pornit

executarea silită îl constituie ordonanța de adjudecare, care nu a fost

desființată întrucât nu era accesorie ipotecii, iar nu garanția reală care ar

fi conferit creditorului doar un drept de urmărire, conform art. 1790 C. civ.,

iar nu însuși dreptul pentru a cărui realizare a pornit executarea silită.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a

apreciat că măsura suspendării executării sentinței civile nr. 1110/2001 a fost

dispusă cu nesocotirea materialului probator administrat, situația juridică

concretă din speță, ca de altfel și situația personală a intimatei, neputând

constitui motive temeinice pentru suspendarea executării.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi admis și încheierea va fi casată, conform art. 304

1

C. proc. civ., cu consecința respingerii cererii de suspendare a executării

hotărârii recurate.

Urmează să ia act că nu se solicită cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul C.Ș.

împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006 dată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul

6958/2/2006 și în consecință:

Casează încheierea și respinge ca nefondată cererea

de suspendare a executării sentinței civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie

2007.