ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 10538 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 24787/3/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, fiind respinsă ca neîntemeiată și acțiunea formulată de către reclamanta SC O. SA, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, aceasta nu operează întrucât există identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății, reclamanta justificând interesul în sensul valorificării dreptului de creanță.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că motivul de nulitate absolută invocat de societatea reclamantă și anume frauda la lege și cauza imorală pentru contractul de ipotecă autentificat din 22 august 2003 este inexistent. Din contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se solicită s-a constata în opinia primei instanțe s-a apreciat că în cuprinsul acestuia este menționată atât suma pentru care se garantează, cât și situația imobilului, iar pe de altă parte față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de ipotecă mai sus-menționat, în ce privește nulitatea absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr. 9094 din 2008. Instanța de fond a mai reținut că în speță nu a fost nerespectat principiul dublei specializări potrivit art. 1774 și art. 1776 C. civ.

Examinând apelurile declarate de către pârâta SC K.N.E. SRL și reclamanta SC O. SA, în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu prevederile art. 294 și art. 295 C. proc. civ., Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: Obiectul prezentei cauze îl reprezintă doar petitul 2 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC O. SA, înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI a comercială, din 4 iulie 2006, prin care s-a solicitat să se constate doar nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 22 august 2003 al BNP M.G.O. pentru fraudă la lege și cauză imorală.

Astfel, s-a considerat că motivele de apel invocate de către reclamanta SC O. SA sunt nefondate, întrucât instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă din 22 august 2003 pentru cauză imorală și fraudă la lege, așa cum s-a invocat în petitul doi, argumentând și dezvoltând în considerente motivele respingerii pentru toate aspectele invocate chiar de către reclamantă în petitul doi al cererii introductive mai sus-menționate. În ce privește principiul dublei specializări în materie de ipotecă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu s-au încălcat dispozițiile art. 1774 și art. 1776 C. civ. Potrivit acestui principiul, ipoteca trebuie să fie determinată sub dublu aspect, atât asupra imobilului afectat de garanție (articolul 1774 C. civ.), cât și asupra valorii creanței garantate (articolul 1776 C. civ.).

În speță, s-a apreciat că aceste două condiții sunt satisfăcute, fiind determinat atât imobilul afectat garanției, precizându-se pe lângă istoricul proprietății, locația, suprafața și vecinătățile acestuia, dar și creanța garantată. S-a constatat că instanța de fond a reținut corect și faptul că față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de ipotecă, în ce privește nulitatea absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr. 9094/2008, iar incidența principiului „resoluto iure dantis" cu aplicația particulară constând în principiul „accesorium sequitur principale" se justifică doar în cazul desființării actului juridic principal pe cale judiciară.

Față de obiectul petitului doi al cererii de chemare în judecată, cu care instanța a fost investită, respectiv nulitatea absolută a contractului de ipotecă din 22 august 2003 pentru fraudă la lege și cauză imorală (cauza) invocarea direct în apel a nulității contractului pentru o altă cauză, respectiv pretinsa incapacitate a reprezentantul legal al SC A.U. SRL de a încheia contractul de ipotecă nu este posibilă, în caz contrar încălcându-se și dreptul la apărare al părților potrivnice ce ar fi private de un grad de jurisdicție. Pe cale de consecință și acest motiv de apel este găsit ca fiind nefondat. De asemenea s-a considerat că este nefondat și motivul de apel invocat de către pârâta apelantă SC K.N.E.

SRL, care a criticat soluția primei instanțe doar asupra excepției, nu și asupra fondului, întrucât în cauză nu operează excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta având calitatea de creditoare a pârâtei SC A.U. SRL, justificând interesul în sensul valorificării dreptului de creanță, existând identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății, iar pe de altă parte, nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele: - În mod greșit s-a reținut de către instanța apelului că prin sentință s-ar fi analizat petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă atât sub aspectul cauzei invocate cât și din prisma cauzei de nulitate ce a vizat frauda la lege.

În realitate susține recurenta, cauza de nulitate a contractului pentru cauză imorală nu a fost analizată. - Greșit s-a reținut de către instanța de apel că pricina a fost soluționată în fond, în condițiile în care analizarea nulității absolute a contractului pentru frauda la lege s-a făcut într-o singură fază ceea ce echivalează și cu o nemotivare a acestui petit. - Decizia atacată este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1774 și art. 1776 C. civ. privind principiul dublei specializări în materie de ipotecă. - În mod nelegal nu a fost luat în considerare motivul de nulitate constând în incapacitatea reprezentantului legal al SC A.U. SRL București de a încheia contractul de ipotecă, motivat de faptul că ar fi fost invocat direct în apel în condițiile în care nulitatea absolută poate fi atacată atât pe cale de acțiune cât și pe cale de excepție.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța a fost sesizată cu o acțiune în nulitatea absolută a unui contract de ipotecă, invocându-se ca și cauze de nulitate absolută frauda la lege, cauza imorală și încălcarea principiului dublei specializări a ipotecii. Cu toate acestea, prima instanță a analizat actul dedus judecății numai prin prisma dispozițiilor art. 1774 și art. 1776 C. civ., fără a face referire și la celelalte cauze de nulitate. Deși, din faza procesuală a apelului s-a criticat această omisiune a primei instanțe, în mod eronat s-a reținut – în considerentele deciziei – că petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă a fost supus analizei instanței prin prisma ambelor cauze de nulitate.

Instanța de apel avea a constata că, cel puțin sub aspectul pretinsei cauze imorale a contractului de ipotecă pricina nu a fost examinată. Cum, motivele de nulitate au fost invocate în mod distinct și nu prin raportare la dispozițiile art. 1774 – art. 1776 C. civ. se constată că devin incidente prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., nefiind cercetat fondul pricinii, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul ca fondat și va casa ambele hotărâri cu consecința transmiterii cauzei spre soluționare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea împotriva deciziei nr. 314 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 10538 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre soluționare la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.