ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2010

HOTĂRÂRE
23.02.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 10538 din 13

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

Vl-a comercială, în dosarul nr. 24787/3/2007 a fost respinsă ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active,

fiind respinsă ca neîntemeiată și acțiunea formulată

de către reclamanta SC O. SA, luându-se act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ce

privește excepția lipsei calității procesuale active,

aceasta nu operează întrucât există identitate între reclamantă

și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății,

reclamanta justificând interesul în sensul valorificării dreptului de

creanță.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că motivul de nulitate absolută invocat de societatea

reclamantă și anume frauda la lege și cauza imorală pentru

contractul de ipotecă autentificat din 22 august 2003 este inexistent. Din

contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se solicită

s-a constata în opinia primei instanțe s-a apreciat că în cuprinsul

acestuia este menționată atât suma pentru care se garantează,

cât și situația imobilului, iar pe de altă parte față

de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de

ipotecă mai sus-menționat, în ce privește nulitatea

absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința

comercială nr. 9094 din 2008.

Instanța de fond a mai

reținut că în speță nu a fost nerespectat principiul dublei

specializări potrivit art. 1774 și art. 1776 C. civ.

Examinând apelurile

declarate de către pârâta SC K.N.E. SRL și reclamanta SC O. SA, în

raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului,

cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu prevederile art. 294

și art. 295 C. proc. civ., Curtea a apreciat că acestea sunt

nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl

reprezintă doar petitul 2 al cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC O. SA, înregistrată pe rolul Tribunalul

București, secția a VI a comercială, din 4 iulie 2006, prin care

s-a solicitat să se constate doar nulitatea absolută a contractului

de ipotecă autentificat din 22 august 2003 al BNP M.G.O. pentru

fraudă la lege și cauză imorală.

Astfel, s-a considerat

că motivele de apel invocate de către reclamanta SC O. SA sunt nefondate,

întrucât instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă din 22

august 2003 pentru cauză imorală și fraudă la lege,

așa cum s-a invocat în petitul doi, argumentând și dezvoltând în

considerente motivele respingerii pentru toate aspectele invocate chiar de

către reclamantă în petitul doi al cererii introductive mai

sus-menționate.

În ce privește

principiul dublei specializări în materie de ipotecă, așa cum

corect a reținut și instanța de fond, nu s-au încălcat

dispozițiile art. 1774 și art. 1776 C. civ.

Potrivit acestui principiul,

ipoteca trebuie să fie determinată sub dublu aspect, atât asupra

imobilului afectat de garanție (articolul 1774 C. civ.), cât și

asupra valorii creanței garantate (articolul 1776 C. civ.). În

speță, s-a apreciat că aceste două condiții sunt

satisfăcute, fiind determinat atât imobilul afectat garanției,

precizându-se pe lângă istoricul proprietății, locația,

suprafața și vecinătățile acestuia, dar și

creanța garantată.

S-a constatat că

instanța de fond a reținut corect și faptul că

față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra

contractului de ipotecă, în ce privește nulitatea absolută a

contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr. 9094/2008,

iar incidența principiului „resoluto iure dantis" cu aplicația

particulară constând în principiul „accesorium sequitur principale"

se justifică doar în cazul desființării actului juridic

principal pe cale judiciară.

Față de obiectul

petitului doi al cererii de chemare în judecată, cu care instanța a

fost investită, respectiv nulitatea absolută a contractului de

ipotecă din 22 august 2003 pentru fraudă la lege și cauză

imorală (cauza) invocarea direct în apel a nulității

contractului pentru o altă cauză, respectiv pretinsa incapacitate a

reprezentantul legal al SC A.U. SRL de a încheia contractul de ipotecă nu

este posibilă, în caz contrar încălcându-se și dreptul la

apărare al părților potrivnice ce ar fi private de un grad de

jurisdicție. Pe cale de consecință și acest motiv de apel

este găsit ca fiind nefondat.

De asemenea s-a considerat

că este nefondat și motivul de apel invocat de către pârâta

apelantă SC K.N.E. SRL, care a criticat soluția primei instanțe

doar asupra excepției, nu și asupra fondului, întrucât în cauză

nu operează excepția lipsei calității procesuale active,

reclamanta având calitatea de creditoare a pârâtei SC A.U. SRL, justificând

interesul în sensul valorificării dreptului de creanță, existând

identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic

dedus judecății, iar pe de altă parte, nulitatea absolută

poate fi invocată de către orice persoană interesată.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea, care a invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

susținând următoarele:

- În mod greșit s-a

reținut de către instanța apelului că prin

sentință s-ar fi analizat petitul privind constatarea

nulității absolute a contractului de ipotecă atât sub aspectul

cauzei invocate cât și din prisma cauzei de nulitate ce a vizat frauda la

lege.

În realitate susține

recurenta, cauza de nulitate a contractului pentru cauză imorală nu a

fost analizată.

- Greșit s-a

reținut de către instanța de apel că pricina a fost

soluționată în fond, în condițiile în care analizarea

nulității absolute a contractului pentru frauda la lege s-a

făcut într-o singură fază ceea ce echivalează și cu o

nemotivare a acestui petit.

- Decizia atacată este

nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1774 și art.

1776 C. civ. privind principiul dublei specializări în materie de

ipotecă.

- În mod nelegal nu a fost

luat în considerare motivul de nulitate constând în incapacitatea

reprezentantului legal al SC A.U. SRL București de a încheia contractul de

ipotecă, motivat de faptul că ar fi fost invocat direct în apel în

condițiile în care nulitatea absolută poate fi atacată atât pe

cale de acțiune cât și pe cale de excepție.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta

Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Instanța a fost

sesizată cu o acțiune în nulitatea absolută a unui contract de

ipotecă, invocându-se ca și cauze de nulitate absolută frauda la

lege, cauza imorală și încălcarea principiului dublei

specializări a ipotecii.

Cu toate acestea, prima

instanță a analizat actul dedus judecății numai prin prisma

dispozițiilor art. 1774 și art. 1776 C. civ., fără a face

referire și la celelalte cauze de nulitate.

Deși, din faza

procesuală a apelului s-a criticat această omisiune a primei

instanțe, în mod eronat s-a reținut – în considerentele deciziei –

că petitul privind constatarea nulității absolute a contractului

de ipotecă a fost supus analizei instanței prin prisma ambelor cauze

de nulitate.

Instanța de apel avea a

constata că, cel puțin sub aspectul pretinsei cauze imorale a

contractului de ipotecă pricina nu a fost examinată.

Cum, motivele de nulitate au

fost invocate în mod distinct și nu prin raportare la dispozițiile art.

1774 – art. 1776 C. civ. se constată că devin incidente prevederile art.

312 alin. (3) C. proc. civ., nefiind cercetat fondul pricinii, motiv pentru

care Înalta Curte va admite recursul ca fondat și va casa ambele

hotărâri cu consecința transmiterii cauzei spre soluționare la

instanța de fond.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea împotriva deciziei nr. 314 din 18 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

casează decizia recurată și sentința nr. 10538 din 13

octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, și trimite cauza spre soluționare la instanța

de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2940/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1933 din 14 februarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC O. SA în con
ÎCCJ 2010-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 587/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SA, a chemat în judecată pe pârâtele SC K.N.E. SA Grecia, SC K.N.E.R. SRL și SC A.U. SRL, solicitând să se constate că valoarea creanței
ÎCCJ 2008-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2523/2008
instanța mulțumindu-se a arăta că art. 111 din același act normativ nu are incidență în cauză. - Hotărârea A.G.E.A. din 2 aprilie 2003 a SC A. SA este semnată doar de președintele Consiliului de Administrație, fără a fi semnată și de secret
ÎCCJ 2008-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3339/2008
motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv faptul că la încheierea contractului de ipotecă consimțământul i-a fost smuls prin dol, în sensul că nu cunoștea situația financiară a societății debitoare la data acordării creditului, as
ÎCCJ 2007-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2007
Ședința publică de la 20 februarie 2007 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 11 martie 1998, reclamanta SC C.G. SRL Iași a chemat în judecată B.A., sucursala Iași pentru ca prin ho
Sursă