ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10538 din 13
octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a
Vl-a comercială, în dosarul nr. 24787/3/2007 a fost respinsă ca
neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active,
fiind respinsă ca neîntemeiată și acțiunea formulată
de către reclamanta SC O. SA, luându-se act că nu s-au solicitat
cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ce
privește excepția lipsei calității procesuale active,
aceasta nu operează întrucât există identitate între reclamantă
și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății,
reclamanta justificând interesul în sensul valorificării dreptului de
creanță.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că motivul de nulitate absolută invocat de societatea
reclamantă și anume frauda la lege și cauza imorală pentru
contractul de ipotecă autentificat din 22 august 2003 este inexistent. Din
contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se solicită
s-a constata în opinia primei instanțe s-a apreciat că în cuprinsul
acestuia este menționată atât suma pentru care se garantează,
cât și situația imobilului, iar pe de altă parte față
de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de
ipotecă mai sus-menționat, în ce privește nulitatea
absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința
comercială nr. 9094 din 2008.
Instanța de fond a mai
reținut că în speță nu a fost nerespectat principiul dublei
specializări potrivit art. 1774 și art. 1776 C. civ.
Examinând apelurile
declarate de către pârâta SC K.N.E. SRL și reclamanta SC O. SA, în
raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului,
cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu prevederile art. 294
și art. 295 C. proc. civ., Curtea a apreciat că acestea sunt
nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl
reprezintă doar petitul 2 al cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanta SC O. SA, înregistrată pe rolul Tribunalul
București, secția a VI a comercială, din 4 iulie 2006, prin care
s-a solicitat să se constate doar nulitatea absolută a contractului
de ipotecă autentificat din 22 august 2003 al BNP M.G.O. pentru
fraudă la lege și cauză imorală.
Astfel, s-a considerat
că motivele de apel invocate de către reclamanta SC O. SA sunt nefondate,
întrucât instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind
constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă din 22
august 2003 pentru cauză imorală și fraudă la lege,
așa cum s-a invocat în petitul doi, argumentând și dezvoltând în
considerente motivele respingerii pentru toate aspectele invocate chiar de
către reclamantă în petitul doi al cererii introductive mai
sus-menționate.
În ce privește
principiul dublei specializări în materie de ipotecă, așa cum
corect a reținut și instanța de fond, nu s-au încălcat
dispozițiile art. 1774 și art. 1776 C. civ.
Potrivit acestui principiul,
ipoteca trebuie să fie determinată sub dublu aspect, atât asupra
imobilului afectat de garanție (articolul 1774 C. civ.), cât și
asupra valorii creanței garantate (articolul 1776 C. civ.). În
speță, s-a apreciat că aceste două condiții sunt
satisfăcute, fiind determinat atât imobilul afectat garanției,
precizându-se pe lângă istoricul proprietății, locația,
suprafața și vecinătățile acestuia, dar și
creanța garantată.
S-a constatat că
instanța de fond a reținut corect și faptul că
față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra
contractului de ipotecă, în ce privește nulitatea absolută a
contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr. 9094/2008,
iar incidența principiului „resoluto iure dantis" cu aplicația
particulară constând în principiul „accesorium sequitur principale"
se justifică doar în cazul desființării actului juridic
principal pe cale judiciară.
Față de obiectul
petitului doi al cererii de chemare în judecată, cu care instanța a
fost investită, respectiv nulitatea absolută a contractului de
ipotecă din 22 august 2003 pentru fraudă la lege și cauză
imorală (cauza) invocarea direct în apel a nulității
contractului pentru o altă cauză, respectiv pretinsa incapacitate a
reprezentantul legal al SC A.U. SRL de a încheia contractul de ipotecă nu
este posibilă, în caz contrar încălcându-se și dreptul la
apărare al părților potrivnice ce ar fi private de un grad de
jurisdicție. Pe cale de consecință și acest motiv de apel
este găsit ca fiind nefondat.
De asemenea s-a considerat
că este nefondat și motivul de apel invocat de către pârâta
apelantă SC K.N.E. SRL, care a criticat soluția primei instanțe
doar asupra excepției, nu și asupra fondului, întrucât în cauză
nu operează excepția lipsei calității procesuale active,
reclamanta având calitatea de creditoare a pârâtei SC A.U. SRL, justificând
interesul în sensul valorificării dreptului de creanță, existând
identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic
dedus judecății, iar pe de altă parte, nulitatea absolută
poate fi invocată de către orice persoană interesată.
Împotriva deciziei a
declarat recurs reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea, care a invocat motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
susținând următoarele:
- În mod greșit s-a
reținut de către instanța apelului că prin
sentință s-ar fi analizat petitul privind constatarea
nulității absolute a contractului de ipotecă atât sub aspectul
cauzei invocate cât și din prisma cauzei de nulitate ce a vizat frauda la
lege.
În realitate susține
recurenta, cauza de nulitate a contractului pentru cauză imorală nu a
fost analizată.
- Greșit s-a
reținut de către instanța de apel că pricina a fost
soluționată în fond, în condițiile în care analizarea
nulității absolute a contractului pentru frauda la lege s-a
făcut într-o singură fază ceea ce echivalează și cu o
nemotivare a acestui petit.
- Decizia atacată este
nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1774 și art.
1776 C. civ. privind principiul dublei specializări în materie de
ipotecă.
- În mod nelegal nu a fost
luat în considerare motivul de nulitate constând în incapacitatea
reprezentantului legal al SC A.U. SRL București de a încheia contractul de
ipotecă, motivat de faptul că ar fi fost invocat direct în apel în
condițiile în care nulitatea absolută poate fi atacată atât pe
cale de acțiune cât și pe cale de excepție.
Analizând decizia
atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta
Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele
considerente:
Instanța a fost
sesizată cu o acțiune în nulitatea absolută a unui contract de
ipotecă, invocându-se ca și cauze de nulitate absolută frauda la
lege, cauza imorală și încălcarea principiului dublei
specializări a ipotecii.
Cu toate acestea, prima
instanță a analizat actul dedus judecății numai prin prisma
dispozițiilor art. 1774 și art. 1776 C. civ., fără a face
referire și la celelalte cauze de nulitate.
Deși, din faza
procesuală a apelului s-a criticat această omisiune a primei
instanțe, în mod eronat s-a reținut – în considerentele deciziei –
că petitul privind constatarea nulității absolute a contractului
de ipotecă a fost supus analizei instanței prin prisma ambelor cauze
de nulitate.
Instanța de apel avea a
constata că, cel puțin sub aspectul pretinsei cauze imorale a
contractului de ipotecă pricina nu a fost examinată.
Cum, motivele de nulitate au
fost invocate în mod distinct și nu prin raportare la dispozițiile art.
1774 – art. 1776 C. civ. se constată că devin incidente prevederile art.
312 alin. (3) C. proc. civ., nefiind cercetat fondul pricinii, motiv pentru
care Înalta Curte va admite recursul ca fondat și va casa ambele
hotărâri cu consecința transmiterii cauzei spre soluționare la
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC O. SA Râmnicu. Vâlcea împotriva deciziei nr. 314 din 18 iunie
2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
casează decizia recurată și sentința nr. 10538 din 13
octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, și trimite cauza spre soluționare la instanța
de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.