ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3339/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1208/C, pronunțată la data de 7 mai 2007, secția comercială și de contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC R.F. SRL și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta B.R.D. S.A. Sucursala Gorj, respingând, ca rămasă fără obiect, excepția renunțării la drept a reclamantului C.M. și invocată de aceeași pârâtă și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 21 ianuarie 2008; radierea prescripției ipotecare pentru imobilul situat în Pitești, și restituirea sumei de 55.700.000 lei - pe care reclamanții SC R.F.

SRL Pitești, prin lichidator D.L. și C.M. au formulat-o împotriva pârâtelor SC B.R.D. SA - Sucursala Gorj, SC O.P. SRL, prin lichidator SC C.C. SRL și C.R. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că SC R.F. SRL, urmare a procedurii falimentului și a sentinței comerciale nr. 803/F/2006, a fost radiată din Registrul Comerțului, iar reclamantul C.M.

a formulat cererea de chemare în judecată cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere că nulitatea absolută nu poate fi reținută, în speță, față de motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv faptul că la încheierea contractului de ipotecă consimțământul i-a fost smuls prin dol, în sensul că nu cunoștea situația financiară a societății debitoare la data acordării creditului, aspect, de altfel, nedovedit, și împrejurarea că acesta, prin declarația verbală autentificată din 17 octombrie 2003, a menționat, expres, că înțelege să renunțe „la dreptul de acțiune în toate plângerile formulate împotriva B.R.D. Târgu Jiu”, dar, față de admiterea excepției prescripției dreptului său la acțiune, cererea pârâtei B.R.D.

de a se lua act de această renunțare a rămas fără obiect. Apelul formulat de reclamantul C.M.

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 106/A, pronunțată la data de 7 decembrie 2007. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar -examinând motivele invocate, referitoare la încălcarea principiului disponibilității și la greșita apreciere a motivelor de nulitate absolută de către prima instanță, în raport cu sentința atacată - a reținut că această instanță a verificat, pe fond, aspectele invocate de reclamant și anume dolul exercitat asupra lui la data încheierii contractului de ipotecă, autentificat din 21 ianuarie 2008, apreciind, corect, că o acțiune în nulitate, întemeiată pe aceste motive, trebuia formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât, cu toate că reclamantul și-a precizat acțiunea ca fiind una în constatarea nulității absolute, motivele invocate sunt de natură a atrage doar nulitatea relativă și că, chiar dacă acesta ar fi invocat motive de nulitate absolută a contractului de ipotecă, instanța nu ar fi putut să le verifice, în fond, față de renunțarea expresă la dreptul procesual de a contesta acest contract, conform declarației autentificate din 7 octombrie 2003 de B.N.P.

M.C.F., asupra căreia reclamantul nu mai putea reveni. Împotriva menționatei decizii apelantul reclamant a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acestei hotărâri, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea recursului recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel, în considerarea faptului că a renunțat expres la dreptul de a formula acțiune vizând contractul de ipotecă, a refuzat să analizeze criticile pe care le-a expus, refuz ce îmbracă aspectul unei „veritabile negări de dreptate” -aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate și în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. și a reiterat criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilității și la calificarea nulității în cauză de către prima instanță, fundamentate pe obiectul cererii de chemare în judecată și pe motivele invocate în susținerea nulității, fără a preciza relevanța acestora față de decizia atacată din perspectiva dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recursul este nefondat. Astfel, acuzarea judecătorilor instanței de apel de denegare de dreptate nu se justifică, întrucât aceștia au soluționat apelul formulat de reclamantul C.M. împotriva sentinței tribunalului, pronunțând decizia atacată, neputându-se deci reține încălcarea obligației lor legale de a judeca pricina cu care au fost legal investiți, iar „renunțarea la drept” nu a constituit fundamentul juridic al deciziei pe care au pronunțat-o, aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Examinarea considerentelor hotărârii ce face obiectul prezentului recurs relevă că instanța de control judiciar a analizat toate criticile expuse în cererea de apel și a argumentat soluția respingerii lor cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - evocarea renunțării la drept fiind legată exclusiv de cauze de nulitate absolută ipotetice, despre care se arată, expres, că nu au fost invocate în cauză, așa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în speță. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, Înalta Curte, va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva Deciziei nr. 106/A din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.