ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3339/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1208/C, pronunțată

la data de 7 mai 2007, secția comercială și de contencios administrativ, a

Tribunalului Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

SC R.F. SRL și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta

B.R.D. S.A. Sucursala Gorj, respingând, ca rămasă fără obiect, excepția

renunțării la drept a reclamantului C.M. și invocată de aceeași pârâtă și, în

consecință, a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect:

constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 21

ianuarie 2008; radierea prescripției ipotecare pentru imobilul situat în

Pitești, și restituirea sumei de 55.700.000 lei - pe care reclamanții SC R.F.

SRL Pitești, prin lichidator D.L. și C.M. au formulat-o împotriva pârâtelor SC

B.R.D. SA - Sucursala Gorj, SC O.P. SRL, prin lichidator SC C.C. SRL și C.R.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că

SC R.F. SRL, urmare a procedurii falimentului și a

sentinței comerciale nr. 803/F/2006, a fost radiată din Registrul Comerțului,

iar reclamantul C.M. a formulat cererea de chemare în judecată cu depășirea

termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, având

în vedere că nulitatea absolută nu poate fi reținută, în speță, față de

motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv faptul că la încheierea

contractului de ipotecă consimțământul i-a fost smuls prin dol, în sensul că nu

cunoștea situația financiară a societății debitoare la data acordării

creditului, aspect, de altfel, nedovedit, și împrejurarea că acesta, prin

declarația verbală autentificată din 17 octombrie 2003, a menționat, expres, că

înțelege să renunțe „la dreptul de acțiune în toate plângerile formulate

împotriva B.R.D. Târgu Jiu”, dar, față de admiterea excepției prescripției

dreptului său la acțiune, cererea pârâtei B.R.D. de a se lua act de această

renunțare a rămas fără obiect.

Apelul formulat de

reclamantul

C.M.

împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a

Curții de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 106/A,

pronunțată la data de

7 decembrie 2007.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar -examinând motivele invocate,

referitoare la încălcarea principiului disponibilității și la greșita apreciere

a motivelor de nulitate absolută de către prima instanță, în raport cu sentința

atacată - a reținut că această instanță a verificat, pe fond, aspectele

invocate de reclamant și anume dolul exercitat asupra lui la data încheierii

contractului de ipotecă,

autentificat

din 21 ianuarie 2008, apreciind, corect, că o acțiune în nulitate, întemeiată

pe aceste motive, trebuia formulată în termenul general de prescripție de 3

ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât, cu toate că

reclamantul și-a precizat acțiunea ca fiind una în constatarea nulității

absolute, motivele invocate sunt de natură a atrage doar nulitatea relativă și

că, chiar dacă acesta ar fi invocat motive de nulitate absolută a

contractului de

ipotecă, instanța nu ar fi putut să le verifice, în fond, față de renunțarea

expresă la dreptul procesual de a contesta acest contract, conform declarației

autentificate din 7 octombrie 2003 de B.N.P. M.C.F., asupra căreia reclamantul

nu mai putea reveni.

Împotriva menționatei

decizii apelantul reclamant a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acestei hotărâri, desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea

recursului recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel, în considerarea

faptului că a renunțat expres la dreptul de a formula acțiune vizând contractul

de ipotecă, a refuzat să analizeze criticile pe care le-a expus, refuz ce îmbracă

aspectul unei „veritabile negări de dreptate” -aspecte care, cu aplicarea art. 306

alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate și în motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. și a reiterat criticile referitoare la încălcarea principiului

disponibilității și la calificarea nulității în cauză de către prima instanță,

fundamentate pe obiectul cererii de chemare în judecată și pe motivele invocate

în susținerea nulității, fără a preciza relevanța acestora față de decizia

atacată din perspectiva dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Recursul este

nefondat.

Astfel, acuzarea

judecătorilor instanței de apel de denegare de dreptate nu se justifică,

întrucât aceștia au soluționat apelul formulat de reclamantul

C.M. împotriva

sentinței tribunalului, pronunțând decizia atacată, neputându-se deci reține

încălcarea obligației lor legale de a judeca pricina cu care au fost legal

investiți, iar „renunțarea la drept” nu a constituit fundamentul juridic al

deciziei pe care au pronunțat-o, aspecte ce înlătură incidența motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinarea

considerentelor hotărârii ce face obiectul prezentului recurs relevă că

instanța de control judiciar a analizat toate criticile expuse în cererea de

apel și a argumentat soluția respingerii lor cu respectarea cerințelor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - evocarea renunțării la drept fiind legată

exclusiv de cauze de nulitate absolută ipotetice, despre care se arată, expres,

că nu au fost invocate în cauză, așa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în speță.

Așa

fiind, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a II-a, Înalta Curte,

va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.M. împotriva Deciziei nr. 106/A din 7 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2008.