ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4559/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala Craiova, prin lichidator judiciar SC M.S. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună radierea ipotecii instituită asupra apartamentului proprietatea reclamantei și a soțului său B.M. situată în Craiova, precum și constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă întocmit de pârâtă fără consimțământul reclamantei în vederea creditării societății SC V.C. SRL Craiova, pentru suma de 100.000.000 lei. Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 3308 din 31 martie 2003 a admis acțiunea, a disjuns radierea ipotecii înscrisă în R.T.

al Judecătoriei Craiova la 19 ianuarie 1998, asupra imobilului reclamantei și a respins cererea privind constatarea nulității contractului de ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997. După casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus radierea inscripției ipotecare din 19 ianuarie 1998 asupra imobilului din Craiova cartierul Craiovița Nouă și a respins capătul de cerere privind nulitatea contractului de ipotecă din 29 ianuarie 1997. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că s-a achitat împrumutul garantat prin contractul de ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997. S-a stabilit de prima instanță că această plată duce la stingerea ipotecii și la radierea acesteia din R.T.

Sentința a fost apelată de B.I.R., sucursala Craiova, prin lichidator, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 318 din 31 august 2004 a respins ca nefondat apelul. Curtea a examinat criticile aduse sentinței prin care s-a susținut că datoria de 40 milioane dintr-un împrumut anterior nu a fost achitată întrucât această datorie a fost preluată în noul împrumut de 100.000.000 lei și a reținut din actele dosarului că prima datorie a fost achitată, că ipoteca a fost constituită pentru această datorie și, în fine că, pentru cel de-al doilea împrumut, nu s-a încheiat un contract de ipotecă în formă autentică potrivit art. 1771 C. civ., iar vechiul contract de garanție a încetat. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel, a declarat recurs reclamanta B.I.R.

București, sucursala Craiova, prin care s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia s-au adus trei argumente: - La acordarea celui de-al doilea împrumut de 100.000.000 lei, prima datorie de 40.000.000 lei, nu era achitată dovadă fiind faptul că SC V.C. SRL a plătit suma de 17.050.000 lei după obținerea celui de-al doilea împrumut. Față de această plată, recurenta a apreciat că instanțele au reținut greșit faptul că primul împrumut era achitat la data când s-a acordat cel de-al doilea. Critica nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 304 (9) C. proc. civ., invocat în susținerea recursului întrucât nu vizează nelegalitatea ci sunt aprecieri ale recurentei cu privire la netemeinicia deciziei.

- Prin al doilea argument se solicită instanței de recurs să acorde eficiență juridică dispozițiilor legale care reglementează novațiunea, întrucât noua datorie s-a substituit în locul celei vechi și, ca urmare contractul de ipotecă încheiat pentru primul împrumut garantează și noul împrumut. Recurenta a mai susținut că voința comună a părților a fost de a garanta și noul împrumut și că această voință dă legitimitate angajamentelor contractuale, iar echitatea cere ca băncii să-i fie recunoscut dreptul de a valorifica garanțiile pentru realizarea creanței. Prin acest argument, recurenta a pus în discuție novația obiectivă ca modalitate de transformare a obligațiilor. Pentru ca obligația inițială să fie transformată și să se convertească în efectele obligației care se naște prin novație în sensul art. 1128 C. civ., trebuie ca prima obligație să fie valabilă iar noua obligație să conțină un element nou.

Fără acest element nou nu poate exista novație. Din conținutul actelor dosarului rezultă însă că nu a operat novația cerințele art. 1128 C. civ., sub cele două aspecte arătate mai sus nefiind îndeplinite. În concret, primul împrumut s-a achitat iar pentru cel de-al doilea împrumut nu există în conținutul noii obligații un element nou și nici nu este exprimată voința de a nova în mod expres. Prin urmare creditorul din raportul juridic obligațional nou creat nu poate beneficia de garanțiile din vechea obligație întrucât obligația din vechea convenție s-a stins prin plată. Pentru a opera excepția pe care o invocă recurenta din textul art. 1134 C. civ., rezultă că era necesar acordul părților. Numai că în speță a fost pusă în discuție o garanție reală, ipoteca, iar aceasta trebuia să îmbrace forma cerută de art. 1772 C. civ., cu atât mai mult cu cât garantul este terț față de obligația principală.

De altfel se poate observa din contractul de ipotecă aflat la dosar că acesta s-a încheiat pentru a garanta un împrumut de 40.000.000 lei și nu de 100.000.000 lei fiind evident că în cazul în care prima obligație s-a stins prin plată nu mai putea opera novația prin schimbarea obiectului raportului juridic inițial. Și dacă s-ar admite că prin contractul de împrumut s-a acordat suma de 100.000.000 lei și că împrumutul ar fi garantat conform contractului de ipotecă aflat la dosar, încă nu s-ar putea reține că soluția de radiere a ipotecii este greșită întrucât din conținutul contractului rezultă că suma garantată este de 40.000.000 lei, iar din desfășurarea plăților exprimate în contract se poate observa că această sumă s-a achitat, fapt necontestat de altfel de recurentă.

În consecință, critica ce vizează aplicarea greșită a legii este nefondată. Prin cel de-al treilea argument, recurenta a susținut că soluția este greșită întrucât datoria SC V.C. SRL către bancă nu a fost achitată motiv care o îndreptățește să invoce încălcarea art. 1800 C. civ. Și aceste critici sunt nefondate pentru motivele deja arătate cu privire la novație și stingerea garanției ca urmare a plății primului împrumut pe care l-a garantat dar și pentru că din contractul de împrumut nu rezultă că bunul ipotecat în decembrie 1997, conform contractului aflat la dosar fond a garantat împrumutul din 10 iunie 1998. În consecință sunt argumente în plus care susțin soluția de radiere a ipotecii. În fine, ultima critică privește neacordarea cheltuielilor de judecată în mod echitabil.

Pe lângă faptul că nu se invocă un motiv de nelegalitate în legătură cu acordarea acestora trebuie reținut faptul că acestea s-au acordat în raport de culpa procesuală reținută în sarcina recurentei, așa cum dispune art. 274 C. proc. civ. Pentru motivele dezvoltate, rezultă că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțate în apel, așa încât, conform art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC M.S. S.A. București, împotriva deciziei nr. 318 din 31 august 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2005.