ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4559/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Craiova, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala

Craiova, prin lichidator judiciar SC M.S. SA și a solicitat ca prin sentința

care se va pronunța să se dispună radierea ipotecii instituită asupra

apartamentului proprietatea reclamantei și a soțului său B.M. situată în

Craiova, precum și constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă

întocmit de pârâtă fără consimțământul reclamantei în vederea creditării

societății SC V.C. SRL Craiova, pentru suma de 100.000.000 lei.

Judecătoria Craiova, prin sentința nr.

3308 din 31 martie 2003 a admis acțiunea, a disjuns radierea ipotecii înscrisă

în R.T. al Judecătoriei Craiova la 19 ianuarie 1998, asupra imobilului

reclamantei și a respins cererea privind constatarea nulității contractului de

ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997.

După casarea sentinței și trimiterea

cauzei pentru rejudecare, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea

reclamantei, a dispus radierea inscripției ipotecare din 19 ianuarie 1998

asupra imobilului din Craiova cartierul Craiovița Nouă și a respins capătul de

cerere privind nulitatea contractului de ipotecă din 29 ianuarie 1997.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că s-a achitat

împrumutul garantat prin contractul de ipotecă autentificat la 29 ianuarie

ipotecii și la radierea acesteia din R.T.

Sentința a fost apelată de B.I.R., sucursala

Craiova, prin lichidator, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 318 din

31 august 2004 a respins ca nefondat apelul. Curtea a examinat criticile aduse

sentinței prin care s-a susținut că datoria de 40 milioane dintr-un împrumut

anterior nu a fost achitată întrucât această datorie a fost preluată în noul

împrumut de 100.000.000 lei și a reținut din actele dosarului că prima datorie

a fost achitată, că ipoteca a fost constituită pentru această datorie și, în

fine că, pentru cel de-al doilea împrumut, nu s-a încheiat un contract de

ipotecă în formă autentică potrivit art. 1771 C. civ., iar vechiul contract de

garanție a încetat.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel, a declarat recurs reclamanta B.I.R. București, sucursala

Craiova, prin care s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în susținerea căruia s-au adus trei argumente:

- La acordarea celui de-al doilea

împrumut de 100.000.000 lei, prima datorie de 40.000.000 lei, nu era achitată

dovadă fiind faptul că SC V.C. SRL a plătit suma de 17.050.000 lei după

obținerea celui de-al doilea împrumut.

Față de această plată, recurenta a

apreciat că instanțele au reținut greșit faptul că primul împrumut era achitat

la data când s-a acordat cel de-al doilea.

Critica nu poate fi reținută în

raport de dispozițiile art. 304 (9) C. proc. civ., invocat în susținerea

recursului întrucât nu vizează nelegalitatea ci sunt aprecieri ale recurentei

cu privire la netemeinicia deciziei.

- Prin al doilea argument se

solicită instanței de recurs să acorde eficiență juridică dispozițiilor legale

care reglementează novațiunea, întrucât noua datorie s-a substituit în locul

celei vechi și, ca urmare contractul de ipotecă încheiat pentru primul împrumut

garantează și noul împrumut.

Recurenta a mai susținut că voința

comună a părților a fost de a garanta și noul împrumut și că această voință dă

legitimitate angajamentelor contractuale, iar echitatea cere ca băncii să-i fie

recunoscut dreptul de a valorifica garanțiile pentru realizarea creanței.

Prin acest argument, recurenta a pus

în discuție novația obiectivă ca modalitate de transformare a obligațiilor.

Pentru ca obligația inițială să fie transformată și să se convertească în

efectele obligației care se naște prin novație în sensul art. 1128 C. civ.,

trebuie ca prima obligație să fie valabilă iar noua obligație să conțină un

element nou. Fără acest element nou nu poate exista novație. Din conținutul

actelor dosarului rezultă însă că nu a operat novația cerințele art. 1128 C.

civ., sub cele două aspecte arătate mai sus nefiind îndeplinite.

În concret, primul împrumut s-a

achitat iar pentru cel de-al doilea împrumut nu există în conținutul noii

obligații un element nou și nici nu este exprimată voința de a nova în mod

expres.

Prin urmare creditorul din raportul

juridic obligațional nou creat nu poate beneficia de garanțiile din vechea

obligație întrucât obligația din vechea convenție s-a stins prin plată. Pentru

a opera excepția pe care o invocă recurenta din textul art. 1134 C. civ.,

rezultă că era necesar acordul părților. Numai că în speță a fost pusă în

discuție o garanție reală, ipoteca, iar aceasta trebuia să îmbrace forma cerută

de art. 1772 C. civ., cu atât mai mult cu cât garantul este terț față de

obligația principală.

De altfel se poate observa din contractul

de ipotecă aflat la dosar că acesta s-a încheiat pentru a garanta un împrumut

de 40.000.000 lei și nu de 100.000.000 lei fiind evident că în cazul în care

prima obligație s-a stins prin plată nu mai putea opera novația prin schimbarea

obiectului raportului juridic inițial.

Și dacă s-ar admite că prin

contractul de împrumut s-a acordat suma de 100.000.000 lei și că împrumutul ar

fi garantat conform contractului de ipotecă aflat la dosar, încă nu s-ar putea

reține că soluția de radiere a ipotecii este greșită întrucât din conținutul

contractului rezultă că suma garantată este de 40.000.000 lei, iar din

desfășurarea plăților exprimate în contract se poate observa că această sumă

s-a achitat, fapt necontestat de altfel de recurentă. În consecință, critica ce

vizează aplicarea greșită a legii este nefondată.

Prin cel de-al treilea argument,

recurenta a susținut că soluția este greșită întrucât datoria SC V.C. SRL către

bancă nu a fost achitată motiv care o îndreptățește să invoce încălcarea art. 1800

C. civ.

Și aceste critici sunt nefondate

pentru motivele deja arătate cu privire la novație și stingerea garanției ca

urmare a plății primului împrumut pe care l-a garantat dar și pentru că din

contractul de împrumut nu rezultă că bunul ipotecat în decembrie 1997, conform

contractului aflat la dosar fond a garantat împrumutul din 10 iunie 1998.

În consecință sunt argumente în plus

care susțin soluția de radiere a ipotecii.

În fine, ultima critică privește

neacordarea cheltuielilor de judecată în mod echitabil. Pe lângă faptul că nu

se invocă un motiv de nelegalitate în legătură cu acordarea acestora trebuie

reținut faptul că acestea s-au acordat în raport de culpa procesuală reținută

în sarcina recurentei, așa cum dispune art. 274 C. proc. civ.

Pentru motivele dezvoltate, rezultă

că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțate

în apel, așa încât, conform art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC M.S. S.A. București, împotriva

deciziei nr. 318 din 31 august 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2005.