ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4559/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4559/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria Craiova, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala
Craiova, prin lichidator judiciar SC M.S. SA și a solicitat ca prin sentința
care se va pronunța să se dispună radierea ipotecii instituită asupra
apartamentului proprietatea reclamantei și a soțului său B.M. situată în
Craiova, precum și constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă
întocmit de pârâtă fără consimțământul reclamantei în vederea creditării
societății SC V.C. SRL Craiova, pentru suma de 100.000.000 lei.
Judecătoria Craiova, prin sentința nr.
3308 din 31 martie 2003 a admis acțiunea, a disjuns radierea ipotecii înscrisă
în R.T. al Judecătoriei Craiova la 19 ianuarie 1998, asupra imobilului
reclamantei și a respins cererea privind constatarea nulității contractului de
ipotecă autentificat la 29 ianuarie 1997.
După casarea sentinței și trimiterea
cauzei pentru rejudecare, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea
reclamantei, a dispus radierea inscripției ipotecare din 19 ianuarie 1998
asupra imobilului din Craiova cartierul Craiovița Nouă și a respins capătul de
cerere privind nulitatea contractului de ipotecă din 29 ianuarie 1997.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că s-a achitat
împrumutul garantat prin contractul de ipotecă autentificat la 29 ianuarie
S-a stabilit de prima instanță că această plată duce la stingerea
ipotecii și la radierea acesteia din R.T.
Sentința a fost apelată de B.I.R., sucursala
Craiova, prin lichidator, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 318 din
31 august 2004 a respins ca nefondat apelul. Curtea a examinat criticile aduse
sentinței prin care s-a susținut că datoria de 40 milioane dintr-un împrumut
anterior nu a fost achitată întrucât această datorie a fost preluată în noul
împrumut de 100.000.000 lei și a reținut din actele dosarului că prima datorie
a fost achitată, că ipoteca a fost constituită pentru această datorie și, în
fine că, pentru cel de-al doilea împrumut, nu s-a încheiat un contract de
ipotecă în formă autentică potrivit art. 1771 C. civ., iar vechiul contract de
garanție a încetat.
Împotriva deciziei pronunțată de
Curtea de Apel, a declarat recurs reclamanta B.I.R. București, sucursala
Craiova, prin care s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în susținerea căruia s-au adus trei argumente:
- La acordarea celui de-al doilea
împrumut de 100.000.000 lei, prima datorie de 40.000.000 lei, nu era achitată
dovadă fiind faptul că SC V.C. SRL a plătit suma de 17.050.000 lei după
obținerea celui de-al doilea împrumut.
Față de această plată, recurenta a
apreciat că instanțele au reținut greșit faptul că primul împrumut era achitat
la data când s-a acordat cel de-al doilea.
Critica nu poate fi reținută în
raport de dispozițiile art. 304 (9) C. proc. civ., invocat în susținerea
recursului întrucât nu vizează nelegalitatea ci sunt aprecieri ale recurentei
cu privire la netemeinicia deciziei.
- Prin al doilea argument se
solicită instanței de recurs să acorde eficiență juridică dispozițiilor legale
care reglementează novațiunea, întrucât noua datorie s-a substituit în locul
celei vechi și, ca urmare contractul de ipotecă încheiat pentru primul împrumut
garantează și noul împrumut.
Recurenta a mai susținut că voința
comună a părților a fost de a garanta și noul împrumut și că această voință dă
legitimitate angajamentelor contractuale, iar echitatea cere ca băncii să-i fie
recunoscut dreptul de a valorifica garanțiile pentru realizarea creanței.
Prin acest argument, recurenta a pus
în discuție novația obiectivă ca modalitate de transformare a obligațiilor.
Pentru ca obligația inițială să fie transformată și să se convertească în
efectele obligației care se naște prin novație în sensul art. 1128 C. civ.,
trebuie ca prima obligație să fie valabilă iar noua obligație să conțină un
element nou. Fără acest element nou nu poate exista novație. Din conținutul
actelor dosarului rezultă însă că nu a operat novația cerințele art. 1128 C.
civ., sub cele două aspecte arătate mai sus nefiind îndeplinite.
În concret, primul împrumut s-a
achitat iar pentru cel de-al doilea împrumut nu există în conținutul noii
obligații un element nou și nici nu este exprimată voința de a nova în mod
expres.
Prin urmare creditorul din raportul
juridic obligațional nou creat nu poate beneficia de garanțiile din vechea
obligație întrucât obligația din vechea convenție s-a stins prin plată. Pentru
a opera excepția pe care o invocă recurenta din textul art. 1134 C. civ.,
rezultă că era necesar acordul părților. Numai că în speță a fost pusă în
discuție o garanție reală, ipoteca, iar aceasta trebuia să îmbrace forma cerută
de art. 1772 C. civ., cu atât mai mult cu cât garantul este terț față de
obligația principală.
De altfel se poate observa din contractul
de ipotecă aflat la dosar că acesta s-a încheiat pentru a garanta un împrumut
de 40.000.000 lei și nu de 100.000.000 lei fiind evident că în cazul în care
prima obligație s-a stins prin plată nu mai putea opera novația prin schimbarea
obiectului raportului juridic inițial.
Și dacă s-ar admite că prin
contractul de împrumut s-a acordat suma de 100.000.000 lei și că împrumutul ar
fi garantat conform contractului de ipotecă aflat la dosar, încă nu s-ar putea
reține că soluția de radiere a ipotecii este greșită întrucât din conținutul
contractului rezultă că suma garantată este de 40.000.000 lei, iar din
desfășurarea plăților exprimate în contract se poate observa că această sumă
s-a achitat, fapt necontestat de altfel de recurentă. În consecință, critica ce
vizează aplicarea greșită a legii este nefondată.
Prin cel de-al treilea argument,
recurenta a susținut că soluția este greșită întrucât datoria SC V.C. SRL către
bancă nu a fost achitată motiv care o îndreptățește să invoce încălcarea art. 1800
C. civ.
Și aceste critici sunt nefondate
pentru motivele deja arătate cu privire la novație și stingerea garanției ca
urmare a plății primului împrumut pe care l-a garantat dar și pentru că din
contractul de împrumut nu rezultă că bunul ipotecat în decembrie 1997, conform
contractului aflat la dosar fond a garantat împrumutul din 10 iunie 1998.
În consecință sunt argumente în plus
care susțin soluția de radiere a ipotecii.
În fine, ultima critică privește
neacordarea cheltuielilor de judecată în mod echitabil. Pe lângă faptul că nu
se invocă un motiv de nelegalitate în legătură cu acordarea acestora trebuie
reținut faptul că acestea s-au acordat în raport de culpa procesuală reținută
în sarcina recurentei, așa cum dispune art. 274 C. proc. civ.
Pentru motivele dezvoltate, rezultă
că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțate
în apel, așa încât, conform art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC M.S. S.A. București, împotriva
deciziei nr. 318 din 31 august 2004 a Curții de Apel Craiova, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 7 octombrie 2005.