ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5058/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5058/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanții T.M. și T.P. au chemat-o în judecată
pe pârâta S.C. L. S.R.L. și au solicitat ca prin hotărârea judecătorească care
se va pronunța să se constate nulitate absolută a contractului de împrumut
încheiat la data 17 septembrie 1997 și a contractului de garanție imobiliară
încheiat la aceeași dată.
Prin sentința nr. 141 pronunțată la 13 februarie
2001 de Tribunalul Dolj s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată,
constatându-se nulitatea celor două contracte.
Instanța de fond a reținut în considerentele
sentinței că pârâta a desfășurat o activitate pe care nu o avea în obiectul de
activitate și, ca urmare, actele încheiate în aceste condiții sunt lovite de
nulitate absolută.
Sentința tribunalului a fost confirmată de
Curtea de Apel Craiova care, prin decizia nr. 928 din 27 septembrie 2001 a
respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. L. S.R.L. Craiova.
Instanța de apel a apreciat pe baza probelor
dosarului că sunt nefondate criticile aduse de pârâtă sentinței pronunțată de
prima instanță întrucât activitatea de creditare, desfășurată de această
societate a încălcat cerințele legale sub cel puțin două condiții și anume
autorizarea și încadrarea societății comerciale într-una din formele prevăzute
de lege. Asupra modificării obiectului de activitate prin înscrierea codurilor
nr. 6522, 6523, 6521 instanța de apel a reținut că societatea pârâtă nu putea
desfășura astfel de activități care prin natura lor sunt activități de
creditare.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat
recurs, pârâta S.C. L. S.R.L., nemotivat în drept.
În esență, recurenta a susținut că soluțiile
pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale întrucât instanțele au reținut
că activitatea de creditare nu era cuprinsă în obiectul său de activitate și că
a lipsit autorizarea B.N.R. deși la dosar exista adresa băncii prin care s-a
precizat că celelalte activități de creditare, altele decât cele prevăzute de
art. 9 din Legea nr. 58/1998 desfășurate de societățile comerciale nu se
autorizează de Bancă.
Față de această critică recurenta a solicitat
respingerea cererii formulată de intimații reclamanți.
Recursul este nefondat.
Contractul de împrumut a cărui nulitate s-a
solicitat prin acțiune a fost încheiat la data de 17 septembrie 1997, după ce,
așa cum a susținut recurenta, a fost completat obiectul de activitate cu
codurile nr. 6521, 6522 și 6523.
Această modificare, în opinia sa îi dădea
dreptul să încheie contractul de împrumut cu cele două persoane fizice care au
promovat acțiunea pentru constatarea nulității absolute a contractului de
împrumut și a contractului de garanție.
La dosarul cauzei se constată că a fost depusă o
adresă prin care i se comunică recurentei că B.N.R. autorizează numai persoane
juridice conform art. 9 din Legea nr. 58/1998 cu mențiunea că celelalte
activități de creditare desfășurate de societățile comerciale nu se autorizează
de B.N.R.
În cauza de față însă, împrumutul s-a acordat
înainte de a intra în vigoare Legea nr. 58/1998, iar completarea obiectului de
activitate cu cele trei coduri nu o îndreptățeau pe recurentă la încheierea
unor contracte de împrumut cu persoane fizice, fără să-și depășească obiectul
de activitate și să înfrângă astfel specialitatea capacității de folosință,
principiu care stă la baza actelor juridice pe care le încheie o societate
comercială.
Din acest punct de vedere instanța de apel, în
fața căreia au fost completate probele, a reținut corect că împrumutul acordat
prin contractul încheiat la 17 septembrie 1997 nu se încadrează în codurile
6521, 6522 și 6523.
Este necontestat faptul că sunt și alte
activități de creditare în desfășurarea operațiunilor comerciale ale
societăților comerciale cum sunt cele rezultate din precizările Camerei de
Comerț și Industrie Dolj, care însă se referă la operațiunile de leasing (cod
6521) sau la serviciile de intermediere financiară, altele decât obiectul
împrumuturilor (cod 6523).
Recurenta și-a construit, în realitate
susținerile pe codul 6522 care privește intermedierile financiare „în principal
legate de cei care fac împrumuturi cu instituții neimplicate în intermedieri
monetare, inclusiv acordarea de credite pentru consum și cu termen lung pentru
finanțarea activităților economice precum și împrumuturile în bani acordate în
afara sistemului bancar. Se mai include în această clasă și acordarea de
credite pentru cumpărarea de locuințe de către instituții specializate care nu
percep depuneri precum și cooperativele de credit și C.A.R...”
Așadar, recurenta, ca societate comercială cu
răspundere limitată, nu poate desfășura decât activități specifice obiectului
său de activitate și numai în măsura în care pentru operațiunile respective de
creditare a fost abilitată prin lege sau dacă sunt îndeplinite celelalte
condiții pe care le cuprinde codul 6522, menționat de recurentă.
În consecință nu sunt motive de nelegalitate sau
netemeinicie care să ducă la casarea sau modificarea deciziei pronunțată în
apel astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta
S.C. L. S.R.L. Craiova împotriva deciziei nr. 928 din 27 septembrie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17
decembrie 2003.