ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3129/2011

Ședința publică de la 13 octombrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1484 din 12 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10870/63/2010, judecătorul din cadrul Tribunalului Dolj, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T.A. în contradictoriu cu pârâtele A.T.E.B. ROMÂNIA SA prin sucursala Craiova și SC M.F.S.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar R.E.C.O.R. IPURL; a respins ca neîntemeiate cererile reclamantei și pârâtei A.T.E.B. ROMANIA SA privind plata cheltuielilor de judecată. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a pct. 3.1.

din art. III al contractului de credit nr. 126 din 28 mai 2007, a pct. 2 din contractul de ipotecă nr. 1688 din 28 mai 2007 și a actului adițional la contractul de credit nr. 1 din 31 octombrie 2007. Pe situația de fapt, judecătorul a reținut că prin contractul de credit nr. 126 din 28 mai 2007 încheiat între pârâtele A.T.E.B. ROMANIA SA și SC M.F.S.C. SRL Craiova, banca a acordat societății un credit în valoare de 1.400.000 lei, pe termen de 12 luni.

Împrumutul a fot garantat cu mai multe imobile, printre care și imobilul proprietatea reclamantei, aceasta figurând în calitate de garant la poziția 13 din contract, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1688 din 28 mai 2007. Analizând clauzele pretins nule, judecătorul a reținut că doar cea cuprinsă la pct. 3.1 din art. III al contractului de credit stabilește posibilitatea băncii de a revizui unilateral dobânda, pct. 2 din contractul de ipotecă vizând doar obligația solidară a garantului ipotecar în restituirea creditului, plata dobânzilor și a oricăror comisioane și speze bancare ori cheltuieli de executare. Cu privire la clauza din contractul de ipotecă, judecătorul a apreciat că reclamanta invocă doar art. 966-968 C. civ.

fără a motiva în ce ar constat ilicitul acestei clauze, susținând doar că ar conține clauze pur potestative din partea celui care se obligă. Analizând modul de redactare al acestei clauze, judecătorul a constatat că nu este o condiție pur potestativă deoarece realizarea sa nu depinde exclusiv de voința uneia dintre părți și în nici un caz nu depinde de voința debitorului sau a garanților ipotecari. Pentru aceleași considerente a apreciat că nu are caracter pur potestativ nici clauza contestată din actul adițional la contractul de credit. Judecătorul a înlăturat motivul de nulitate la lipsei consimțământului reclamantei la încheierea actului adițional. Constatând că nu este parte în acel act juridic, astfel că nu se impunea existența consimțământului său.

Judecătorul fondului a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că acțiunea acesteia a fost respinsă; de asemenea, a respins cererea formulată de pârâta A.T.E.B. ROMANIA SA pentru acordarea cheltuielilor de judecată întrucât aceasta nu a precizat în ce constau aceste cheltuieli și nu a depus acte din care să rezulte efectuarea lor. Sentința de fond a fost apelată de reclamanta T.A., aceasta criticând hotărârea judecătorului sub aspectul greșitei interpretări a probatoriului administrat și a textelor legale incidente. Prin decizia nr. 30/2011 din 2 martie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a reținut corecta soluționare a motivului de nulitate vizând lipsa consimțământului acesteia la încheierea actului adițional la contractul de credit, în condițiile în care nu era parte în contractul de credit.

De asemenea, a înlăturat susținerea reclamantei apelante în sensul caracterului ilicit al clauzelor din contractul de credit și contractul de ipotecă, apreciind că aceste clauze nu au caracter abuziv. S-a constatat, astfel, că atâta timp cât baca, în calitate de instituție de credit, are drept scop rentabilizarea creditului, deci obținerea unui profit, nu se poate afirma că stabilirea unor clauze privitoare la dobândă, conform uzanțelor bancare, ar avea un caracter abuziv. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta T.A., aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței de fond și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a motivat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: a invocat greșita interpretare a clauzelor solicitate a fi constatate nule, considerând că dispoziția contractuală care dă dreptul băncii să modifice dobânda față de „condițiile pieței și de politica de dobânzi a băncii” este abuzivă pentru că nu conține elemente concrete prin care să se poată prevedea de către cocontractant cuantumul dobânzii aplicate. Reclamanta a mai invocat faptul că prin actul adițional i s-a îngreunat situația, prin includerea unor noi prevederi, judecătorii apelului apreciind eronat cu privire la lipsa consimțământului său la încheierea acestui act.

De asemenea, a criticat nereținerea caracterului ilicit al clauzelor contestate. Prin întâmpinare, pârâta intimată A.T.E.B. ROMANIA SA a învederat faptul la data de 16 aprilie 2008 reclamanta recurentă a achitat în întregime creanța față de bancă, motiv pentru care s-a constatat încetarea executării silite împotriva acestei persoane, dispunându-se la acel moment și radierea ipotecii. Pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu există motive de nulitate care să afecteze clauzele contractelor de credit, de ipotecă și cele ale actului adițional la contractul de credit. Nu au fost depuse înscrisuri noi. Analizându-se legalitatea deciziei de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și de apărările formulate, se rețin următoarele: deși a invocat ca temeiuri de drept punctele 7, 8, și 9 din art. 304 C. proc.

civ., reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în ipoteze reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Singurele critici de nelegalitate vizează greșita aplicare a legii, prin nereținerea caracterului nul al clauzelor contestate, prin raportare la caracterul ilicit – abuziv al unora, sau lipsa consimțământului său la încheierea actului adițional. Sub aceste aspecte, se reține că judecătorii apelului au aplicat corect legea, statuând că nu era necesar consimțământul reclamantei la încheierea actului adițional, semnarea contractului de credit de către reclamantă având doar rolul de a consimți la constituirea garanției, respectiv a ipotecii asupra imobilului cu care s-a garantat creditul.

În consecință, pentru încheierea actului adițional nu era necesar a fi obținut consimțământul reclamantei, ea nefiind, așa cum au reținut și judecătorii apelului, parte în acel act. În ceea ce privește caracterul ilicit – abuziv al clauzelor contestate din contractul de credit și contractul de ipotecă, se reține că judecătorii apelului au apreciat în mod legal că acestea nu sunt viciate prin stabilirea unor măsuri abuzive. De asemenea, includerea politicii de dobânzi a băncii ca criteriu de stabilire ori majorare, nu are caracter abuziv, această politică fiind publică, partea putând lua cunoștință în mod facil de criteriile la care se raportează bancă în stabilirea politicii de dobândă. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva deciziei nr. 30/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2011.