ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3129/2011

Ședința publică de la 13 octombrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 1484 din 12 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

10870/63/2010, judecătorul din cadrul Tribunalului Dolj, secția comercială, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T.A. în contradictoriu

cu pârâtele A.T.E.B. ROMÂNIA SA prin sucursala Craiova și SC M.F.S.C. SRL

Craiova prin lichidator judiciar R.E.C.O.R. IPURL; a respins ca neîntemeiate

cererile reclamantei și pârâtei A.T.E.B. ROMANIA SA privind plata cheltuielilor

de judecată.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat să se constate

nulitatea absolută a pct. 3.1. din art. III al contractului de credit nr. 126

din 28 mai 2007, a pct. 2 din contractul de ipotecă nr. 1688 din 28 mai 2007 și

a actului adițional la contractul de credit nr. 1 din 31 octombrie 2007.

Pe situația de fapt,

judecătorul a reținut că prin contractul de credit nr. 126 din 28 mai 2007

încheiat între pârâtele A.T.E.B. ROMANIA SA și SC M.F.S.C. SRL Craiova, banca a

acordat societății un credit în valoare de 1.400.000 lei, pe termen de 12 luni.

Împrumutul a fot garantat cu mai multe imobile, printre care și imobilul

proprietatea reclamantei, aceasta figurând în calitate de garant la poziția 13

din contract, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1688 din 28

mai 2007.

Analizând clauzele

pretins nule, judecătorul a reținut că doar cea cuprinsă la pct. 3.1 din art.

III al contractului de credit stabilește posibilitatea băncii de a revizui

unilateral dobânda, pct. 2 din contractul de ipotecă vizând doar obligația

solidară a garantului ipotecar în restituirea creditului, plata dobânzilor și a

oricăror comisioane și speze bancare ori cheltuieli de executare.

Cu privire la clauza

din contractul de ipotecă, judecătorul a apreciat că reclamanta invocă doar

art. 966-968 C. civ. fără a motiva în ce ar constat ilicitul acestei clauze,

susținând doar că ar conține clauze pur potestative din partea celui care se

obligă. Analizând modul de redactare al acestei clauze, judecătorul a constatat

că nu este o condiție pur potestativă deoarece realizarea sa nu depinde

exclusiv de voința uneia dintre părți și în nici un caz nu depinde de voința

debitorului sau a garanților ipotecari. Pentru aceleași considerente a apreciat

că nu are caracter pur potestativ nici clauza contestată din actul adițional la

contractul de credit.

Judecătorul a

înlăturat motivul de nulitate la lipsei consimțământului reclamantei la

încheierea actului adițional. Constatând că nu este parte în acel act juridic,

astfel că nu se impunea existența consimțământului său.

Judecătorul fondului

a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, motivat

de faptul că acțiunea acesteia a fost respinsă; de asemenea, a respins cererea

formulată de pârâta A.T.E.B. ROMANIA SA pentru acordarea cheltuielilor de

judecată întrucât aceasta nu a precizat în ce constau aceste cheltuieli și nu a

depus acte din care să rezulte efectuarea lor.

Sentința de fond a

fost apelată de reclamanta T.A., aceasta criticând hotărârea judecătorului sub

aspectul greșitei interpretări a probatoriului administrat și a textelor legale

incidente.

Prin decizia nr.

30/2011 din 2 martie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

Craiova, secția comercială, a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu

următoarele considerente: a reținut corecta soluționare a motivului de nulitate

vizând lipsa consimțământului acesteia la încheierea actului adițional la

contractul de credit, în condițiile în care nu era parte în contractul de

credit. De asemenea, a înlăturat susținerea reclamantei apelante în sensul

caracterului ilicit al clauzelor din contractul de credit și contractul de

ipotecă, apreciind că aceste clauze nu au caracter abuziv. S-a constatat,

astfel, că atâta timp cât baca, în calitate de instituție de credit, are drept

scop rentabilizarea creditului, deci obținerea unui profit, nu se poate afirma

că stabilirea unor clauze privitoare la dobândă, conform uzanțelor bancare, ar

avea un caracter abuziv.

Decizia de apel a

fost recurată de reclamanta T.A., aceasta solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului, cu consecința

schimbării sentinței de fond și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a motivat

în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: a invocat greșita

interpretare a clauzelor solicitate a fi constatate nule, considerând că

dispoziția contractuală care dă dreptul băncii să modifice dobânda față de

„condițiile pieței și de politica de dobânzi a băncii” este abuzivă pentru că

nu conține elemente concrete prin care să se poată prevedea de către

cocontractant cuantumul dobânzii aplicate. Reclamanta a mai invocat faptul că

prin actul adițional i s-a îngreunat situația, prin includerea unor noi

prevederi, judecătorii apelului apreciind eronat cu privire la lipsa

consimțământului său la încheierea acestui act. De asemenea, a criticat

nereținerea caracterului ilicit al clauzelor contestate.

Prin întâmpinare,

pârâta intimată A.T.E.B. ROMANIA SA a învederat faptul la data de 16 aprilie 2008

reclamanta recurentă a achitat în întregime creanța față de bancă, motiv pentru

care s-a constatat încetarea executării silite împotriva acestei persoane,

dispunându-se la acel moment și radierea ipotecii. Pârâta intimată a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu există motive de nulitate

care să afecteze clauzele contractelor de credit, de ipotecă și cele ale

actului adițional la contractul de credit.

Nu au fost depuse

înscrisuri noi.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate

și de apărările formulate, se rețin următoarele: deși a invocat ca temeiuri de

drept punctele 7, 8, și 9 din art. 304 C. proc. civ., reclamanta nu a formulat

critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în ipoteze reglementate de

art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Singurele critici de

nelegalitate vizează greșita aplicare a legii, prin nereținerea caracterului

nul al clauzelor contestate, prin raportare la caracterul ilicit – abuziv al

unora, sau lipsa consimțământului său la încheierea actului adițional.

Sub aceste aspecte,

se reține că judecătorii apelului au aplicat corect legea, statuând că nu era

necesar consimțământul reclamantei la încheierea actului adițional, semnarea

contractului de credit de către reclamantă având doar rolul de a consimți la

constituirea garanției, respectiv a ipotecii asupra imobilului cu care s-a

garantat creditul. În consecință, pentru încheierea actului adițional nu era

necesar a fi obținut consimțământul reclamantei, ea nefiind, așa cum au reținut

și judecătorii apelului, parte în acel act.

În ceea ce privește

caracterul ilicit – abuziv al clauzelor contestate din contractul de credit și

contractul de ipotecă, se reține că judecătorii apelului au apreciat în mod

legal că acestea nu sunt viciate prin stabilirea unor măsuri abuzive. De

asemenea, includerea politicii de dobânzi a băncii ca criteriu de stabilire ori

majorare, nu are caracter abuziv, această politică fiind publică, partea putând

lua cunoștință în mod facil de criteriile la care se raportează bancă în

stabilirea politicii de dobândă.

Pentru considerentele

reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva deciziei nr. 30/2011 din 2

martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.