ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 21635/215/2008 din 24 octombrie 2008 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul N.D.C. a chemat în judecată pe pârâții BCR SA, sucursala Dolj, și C.S.P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea adresei nr. 36880 din 13 octombrie 2006 emisă de pârâta BCR precum și a operațiunilor de retragere numerar și transferuri sume de bani din contul SC V. SRL în alte conturi deschise la alte bănci. Prin sentința comercială nr. 2621 din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 21635/215/2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N.D.C.
iar prin decizia nr. 8 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost admis apelul, a fost desființată sentința apelată, și a fost reținută cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Dolj. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2665/63/2010. La data de 12 mai 2010 reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, în sensul că a solicitat chemarea în judecată, în afară de pârâții BCR SA prin Sucursala Județeană Dolj și C.S.P. și a pârâților SC J. SRL Craiova, SC A.S.I. SRL Teslui, prin administrator judiciar E.C. S.P.R.L. și SC V. SRL prin administrator judiciar C.I.P.U.R.L. Craiova, solicitând în plus să se constate inexistența dreptului de ipotecă asupra imobilului situat în Craiova.
Prin sentința nr. 2746 din 7 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2665/63/2010, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta BCR SA București, s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii precizate cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea inexistenței dreptului de ipotecă. S-a admis excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privitor la constatarea nulității operațiunilor de retragere numerar și transferuri de sume. S-a respins acțiunea formulată de reclamant N.D.C. și precizată la data de 12 mai 2010. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că la data de 26 octombrie 2008, reclamantul N.D.C.
a chemat în judecată pe pârâții BCR SA, sucursala Județeană Dolj, și C.S. solicitând să se constate nulitatea adresei nr. 36880/13 octombrie 2006 emisă de BCR SA și în consecința, a operațiunilor de retragere numerar și transferuri sume în alte conturi deschise la alte bănci, din contul SC V. SRL, din data de 10 și 11 octombrie 2006. S-a constatat că la data de 7 septembrie 2004 s-a încheiat între pârâtele BCR SA și SC V. SRL contractul de credit nr. 153 prin care a fost acordată societății pârâte o linie de credit de 900.000.000 lei.
Prin actul adițional nr. 153/b/06.12.2004 la acest contract de credit a fost suplimentată linia de credit acordată cu 100.000.000 lei, ajungând la plafonul de l miliard lei, linie de credit ce a fost suplimentată succesiv prin încă 2 acte adiționale până la suma de 190.000 lei RON (act adițional nr. 153/d/20 noiembrie 2005). Creditul a fost garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul I asupra apartamentului proprietatea reclamantului situat în Craiova, și prin ipotecă de grad II constituită asupra apartamentului proprietatea pârâtului C.S.P., în calitate de asociați ai SC V. SRL precum și prin garanție reală mobiliară pe soldul creditor al conturilor/ subconturilor deschide de bancă (art. 7.1 din contractul de credit).
La data de 06 iunie 2005 a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 905/ autentificat de BNP B.M. privind instituirea unei ipoteci de grad I asupra imobilului proprietatea reclamantului din Craiova, pentru garantarea sumei de 150.000 lei RON conform contractului de credit nr.153/2004 și actelor adiționale nr. 153/a/2005, nr. 153/b/2005, nr. 153/c/2005 încheiat între pârâtele SC V. SRL și BCR SA Dolj. La data de 21 noiembrie 2005 a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2169 de BNP B.M. privind instituirea unei ipoteci de grad II asupra aceluiași imobil pentru garantarea sumei de 190.000 lei RON conform contractului de credit menționat și a actelor adiționale nr. 153/a/2005, nr. 153/b/2005, nr. 153/c/2005, nr. 153/d/2005.
Aceste ipoteci au fost înscrise în Cartea Funciară Craiova cu nr. 7465 la C III/11 respectiv C III/13. La data de 5 octombrie 2006 reclamantul a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 35808/5 octombrie 2006 la BCR SA, sucursala Dolj, diminuarea plafonului liniei de credit al SC V. SRL cu suma de 80.000 lei RON și radierea ipotecii instituite asupra imobilului, proprietatea sa. La data de 11 octombrie 2006 pârâta BCR SA, sucursala Dolj, a emis adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 către OJCPI Dolj prin care solicită radierea ipotecilor de rang I înregistrată în C.F. sub nr. 7465 Craiova prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 905 din 06 iunie 2005 de BNP B.M. și a ipotecii de rang II instituită asupra aceluiași imobil prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2169 din 28 noiembrie 2005 al BNP B.M.
Printr-o adresă emisă ulterior la data de 13 octombrie 2006, cu nr. 36880 din 13 octombrie 2006 pârâta BCR SA a revenit asupra adresei de radiere nr. 36498 din 11 octombrie 2006, solicitând în mod expres ca OJCPI Dolj să nu procedeze la radierea acestor ipoteci, întrucât creditul în cuantum de 100.000 lei acordat în temeiul contractului de credit nr. 153/2004 și a actelor adiționale ulterioare nu a fost achitat. Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea acestei adrese și în consecință să se constate inexistența dreptului de ipotecă asupra imobilului situat în Craiova, ca fiind drept stins pe cale principală, conform art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ. Prima instanță a reținut că adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 prin care s-a solicitat radierea ipotecii, nu reprezintă o manifestare irevocabilă de voință în sensul renunțării la ipotecă, conform art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ.
Potrivit art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., ipoteca se stinge prin renunțarea creditorului la ipotecă, care nu implică și o remitere de datorie din partea debitorului. Pârâta BCR SA, sucursala Dolj, a emis adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 ca urmare a cererii de reducere a liniei de credit din 5 octombrie 2006 depusă de reclamant, și prin care s-a solicitat și radierea ipotecii, cerere, care deși poartă viza de primire a funcționarului bancar, nu s-a materializat prin semnarea ulterioară a unui act adițional prin care să se diminueze în mod efectiv și cu suma solicitată, linia de credit acordată pârâtei SC V. SRL, astfel cum sunt și dispozițiile contractului încheiat între părți și a actului adițional nr. 153/a/10 septembrie 2004 la acesta (art. 9.8).
În plus, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse și cum a precizat și reclamantul prin cererea depusă la data de 10 și 11 octombrie 2006, pârâtul C.S.. a procedat la retragerea de numerar din cont și la transferuri de sume în conturi deschise la alte bănci. S-a observat că potrivit convenției cadru nr. 24/07/2003 încheiat între pârâtele BCR SA, sucursala Dolj, și SC V. SRL, la art. 2, s-a stipulat că semnatarul acestei convenții-cadru poate retrage sau ordona transferul integral sau parțial din cont, persoanele autorizate fiind menționate în fișa de specimen semnături anexată convenției cadru. Potrivit acestei fișe de specimen de semnătură, persoana autorizată să retragă sume de bani din contul pârâtei SC V. SRL era pârâtul C.S.
Dispozițiile contractuale invocate de reclamant în sensul că potrivit art. 9.5 din contractul de credit banca avea obligația de a verifica destinația creditului și a sumelor avansate, nu pot fi reținute întrucât art. 9.5 invocat instituie nu o obligație a băncii ci un drept stipulat în favoarea acesteia și de care aceasta putea uza. Nu era obligația băncii să supravegheze modalitatea în care societatea SC V. SRL utiliza creditul acordat, și în plus, reclamantul nici nu a făcut dovada că prin retragerile și transferurile de numerar creditul nu a fost utilizat pentru activitatea societății. Ca urmare a acestor retrageri de numerar, care au fost autorizate de părți prin dispozițiile contractului de credit încheiat și a actelor adiționale la acesta, pârâta BCR SA a revenit la adresa prin care s-a solicitat radierea ipotecii.
S-a reținut că în ce privește natura juridică a acestei adrese, nu poate fi inclusă în categoria actelor juridice unilaterale în sensul manifestării de voință a pârâtei de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice. Temeiul emiterii unei adrese prin care se solicită radierea ipotecii sau de revenire asupra unei astfel de adrese îl reprezintă în speța de față achitarea sau nu a creditului, respectiv a obligației principale pe care aceasta o garantează. În cauza de față creditul nu a fost achitat, iar diminuarea liniei de credit solicitată prin cererea depusă nu poate fi reținută, întrucât nu se materializează printr-un act adițional la contractul de credit. Ca atare, și în situația reținerii că adresa a cărei nulitate se solicită este un act juridic, nu s-a putut reține existența unei cauze ilicite.
În ce privește excepția de inadmisibilitate a acestui capăt de cerere invocată de pârâta BCR SA, aceasta a fost respinsă, având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și motivele de fapt invocate de reclamant, acesta nefăcând referire la dispozițiile din Legea cadastrului și publicitate imobiliară. În ce privește nulitatea operațiunilor de retragere și transfer de numerar s-a constatat, pe de o parte, că pârâtul C.S. a fost autorizat prin convenția cadru încheiată cu BCR SA pentru astfel de operațiuni, iar pe de altă parte, potrivit art. 111 C. proc. civ., nu s-a putut solicita decât constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar în cauza de față s-a solicitat a se constata nulitatea unei situații de fapt, motiv pentru care a fost admisă excepția de inadmisibilitate cu privire la acest capăt de cerere invocată de pârâta BCR SA.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta BCR SA București, aceasta a fost respinsă, întrucât aceasta este parte semnatară a contractului de credit încheiat cu SC V. SRL. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul N.D.C., criticând sentința ca netemeinică și nelegală. Prin decizia nr. 74 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: În legătură cu susținerea intimatei BCR SA București că nu are calitate procesuală pasivă, s-a constatat că este nefondată, întrucât a fost parte semnatară a contractului cedat, iar în litigiu s-au invocat fapte săvârșite de această intimată în derularea contractului de credit încheiat cu SC V. SRL.
Susținerea apelantului că instanța a schimbat temeiul juridic al acțiunii a fost găsită nefondată. S-a reținut că prima instanță a analizat litigiul de față prin raportare la dispozițiile art. 968 C. civ. cu privire la cauza nelicită și art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ. cu privire la primul capăt de cerere și în final a făcut referire și la nulitatea operațiunilor de retragere și transfer de numerar, reținându-se că pârâtul C.S. a fost autorizat prin convenția cadru încheiată cu BCR SA pentru astfel de operațiuni, deci s-a reținut caracterul licit al operațiunilor, iar pe de altă parte, că în cauza de față s-a solicitat a se constata nulitatea unei situații de fapt, care potrivit art. 111 C. proc.
civ., este inadmisibilă. Susținerea apelantului că prin adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 emisă de BCR SA, sucursala Dolj, aceasta a renunțat la dreptul la ipotecă, astfel că numai putea reveni asupra acestei prin actul a cărei nulitate a solicitat a se constata, este nefondată. Potrivit art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., ipoteca se stinge prin renunțarea creditorului la ipotecă, în cazul în speță această adresă nu a reprezentat o renunțare asupra ipotecii în sensul prevăzut de lege, și a fost emisă în ideea că a fost acoperită creanța, temeiul fiind dispozițiile art. 1800 alin. (1) C. civ. Chiar în adresa de revenire, ce face obiectul litigiului, banca a motivat revenirea în sensul că nu s-a achitat creditul, deci nu este vorba de renunțare la ipotecă.
Revenirea băncii asupra adresei menționate, nu are o cauză ilicită, cum a susținut apelantul, ci a fost urmare a faptului că banca a fost în eroare cu privire la stingerea obligației principale, pentru că la 5 octombrie 2006 reclamantul a depus cerere de reducere a liniei de credit, care poartă viza de primire a funcționarului bancar, dar nu s-a materializat prin semnarea ulterioară a unui act adițional prin care să se diminueze, în mod efectiv și cu suma solicitată, linia de credit acordată pârâtei SC V. SRL, în acest sens fiind art. 9.8 din contractul încheiat între părți și actul adițional nr. 153/a din 10 septembrie 2004 la acesta.
S-a mai constatat că, prin cererile din data de 10 și 11 octombrie 2006, pârâtul C.S., persoana autorizată să retragă sume de bani din contul pârâtei SC V. SRL, fiind menționat în fișa de specimen semnături (conform art. 2 al convenției cadru nr. 24/07/2003), a procedat la retragerea de numerar din cont și la transferuri de sume în conturi deschise la alte bănci, astfel că diminuarea plafonului s-a efectuat numai cu suma de 36.166,41 lei și nu cu suma de 80.000 lei cât solicitase apelantul. Susținerea că ulterior cereri sale din 5 octombrie 2006 banca era obligată să nu mai facă nici o plată a fost găsită nefondată, căci această cerere producea efecte numai după aprobarea de către bancă (ori cererea nu a fost aprobată).
Dispozițiile contractuale invocate de apelantul reclamant în sensul că potrivit art. 9.5 din contractul de credit banca avea obligația de a verifica destinația creditului și a sumelor avansate , nu pot fi reținute, întrucât art. 9.5 invocat instituie nu o obligație a băncii, ci un drept stipulat în favoarea acesteia și de care aceasta putea uza. S-a mai reținut că nu era obligația băncii să supravegheze modalitatea în care societatea SC V. SRL utiliza creditul acordat, și în plus, reclamantul nici nu a făcut dovada că prin retragerile și transferurile de numerar creditul nu a fost utilizat pentru activitatea societății. Constatările din raportul de expertiză contabilă, efectuat de expertul A.J.
in dosarul nr. 44480 din 04 septembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au demonstrat existența obligației principale și nu inexistența sa, așa cum a invocat apelantul. Susținerea că nu s-a avut în vedere faptul că a fost garantat creditul cu două imobile și că apelantul a garantat cu imobilul său numai o parte din credit a fost găsită nefondată, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2169 de BNP B.M. în data de 21 noiembrie 2005 instituind o ipotecă de grad II asupra aceluiași imobil pentru garantarea sumei de 190.000 lei, iar banca nu putea radia ipoteca decât după acoperirea întregii sume ( rămase debit). Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.D.C.
aducându-i următoarele critici:
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii. Astfel, primul motiv de apel a vizat soluționarea greșită a excepției de inadmisibilitate a capătului 2 al cererii de chemare în judecată. Soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii de constatare a nulității operațiunilor de retragere și transfer de fonduri din data de 10 și 11 octombrie 2006 este străină de temeiul juridic invocat de către reclamant, instanța de apel respingând acest motiv de apel fără să motiveze soluția sa, raportat la criticile aduse sentinței.
Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, prin modul de soluționare a apelului cu referire la renunțarea irevocabilă a BCR la dreptul de ipotecă, în temeiul art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., instanța de apel a interpretat, în mod greșit, adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 și a modificat înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia. În acest fel, instanța de apel s-a substituit voinței părții, mai ales atunci când a reținut că a fost vorba de o eroare strecurată în adresa respectivă, când, de fapt, temeiul invocat a fost cel prevăzut de art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., și nu cel prevăzut de art. 1800 alin. (1) pct. 1 C. civ. Recurentul a susținut că la data de 5 octombrie 2006 a formulat, în numele SC V. SRL, o cerere de diminuare a liniei de credit deschisă la Sucursala Județeană Dolj, prin scrisoarea înregistrată sub nr. 35808, simultan solicitându-se și radierea ipotecii instituite asupra imobilului său. Prin nota sintetică nr. 194/35808/9 octombrie 2006 BCR și-a manifestat acordul de voință, acest acord fiind materializat ulterior și în declarația expresă de renunțare la ipotecă, în temeiul art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., materializat în adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006. Recurentul-reclamant a criticat decizia recurată și sub aspectul că, din nicio prevedere contractuală nu rezultă faptul că renunțarea la ipotecă se face exclusiv pentru situația achitării integrale a creditului, așa după cum s-a concluzionat atât în hotărârea instanței de apel cât și a primei instanțe. Susținerea instanței de apel în legătură cu faptul că ipoteca nu putea fi radiată, deoarece creditul nu fusese achitat integral este greșită, deoarece, nu asupra acestui aspect au negociat cele două părți, fiind evident faptul că linia de credit nu ajunsese la scadență, cele două părți convenind de fapt să stingă ipoteca în baza art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., reclamantul plătindu-și partea sa de credit, urmând ca restul de credit rămas să fie garantat cu imobilul ipotecat de către asociatul C.S.P.
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sub aspectul că, atâta timp cât actul de renunțare la ipotecă este un act irevocabil, prin revenirea asupra renunțării la ipotecă, BCR SA a instituit, în mod unilateral, o nouă ipotecă asupra imobilului aflat în proprietatea reclamantului, fără a avea acordul acestuia. Recurentul mai susține că admiterea sau respingerea unei cereri de notare sau de radiere în / din cartea funciară nu are nicio consecință asupra raportului juridic dintre părțile unui act juridic.
S-a susținut de către recurentul-reclamant că cesionarea creanței de BCR către o societate aflată sub controlul pârâtului C.S.P. reprezintă desăvârșirea acțiunii de complicitate la fraudă a BCR în dauna intereselor reclamantului. Acesta a arătat că singura ipotecă valabilă, la data cesiunii creanței principale, era aceea asupra imobilului lui C.S.P.
Recurentul-reclamant a mai criticat decizia recurată și sub aspectul greșitei soluționări a capătului de cerere privind constatarea nulității operațiunilor de retragere și transfer a unor sume de bani, considerând că aceste operațiuni nu sunt simple situații de fapt ci acte juridice în sine. S-a susținut că aceste operațiuni reprezintă chiar acte bilaterale, având în vedere exprimarea consimțământului celor două părți la executarea obligației de transfer a sumelor de bani, aceste operațiuni fiind lovite de nulitate, deoarece nu s-au respectat condițiile stabilite prin convenția părților pentru efectuarea lor. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Hotărârea instanței de apel este nelegală, sub aspectul criticilor relevate la pct. 2 și 3 din motivele de recurs. Este indubitabil faptul că între BCR SA, sucursala Dolj, și SC V. SRL s-a încheiat un contract de creditare, care a fost modificat de mai multe ori, creanța pârâtei BCR SA fiind garantată cu două apartamente, proprietate personală a celor doi asociați ai societății împrumutate, reclamantul și pârâtul C.S.P. La data de 5 octombrie 2006 reclamantul a adresat o cerere către BCR, sucursala Dolj, prin care a solicitat, pe de o parte, plafonarea liniei de credit, pentru SC V. SRL, cu suma de 80.000 lei, iar pe de altă parte, a solicitat eliberarea din garanția creditului, a imobilului său situat în Craiova cererea fiind înregistrată sub nr. 35808 (fil. 9 dosar nr. 21635/215/2008 al Judecătoriei Craiova). Pârâta BCR, sucursala Dolj, sub semnătura organelor sale de conducere, după analiza cererii respective a eliberat adresa nr. 36498 din 11 octombrie 2006 (fil.10 dosar nr. 21635/215/2008 al Judecătoriei Craiova) prin care și-au manifestat voința, în mod explicit, ca în baza art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ., să fie radiată ipoteca asupra apartamentului proprietatea reclamantului. Prin urmare, instanța de apel, ca de altfel și prima instanță, au interpretat greșit natura juridică a adresei nr. 36498 din 11 octombrie 2006, atunci când a considerat că BCR SA, sucursala Dolj, nu a renunțat la dreptul de ipotecă și că, de fapt, temeiul emiterii acestei adrese ar fi fost acela al acoperirii creanței. Această susținere este greșită sub mai multe aspecte. În primul rând, manifestarea de voință este clară, fiind invocate, în mod explicit prevederile art. 1800 alin. (1) pct. 2 C. civ. În al doilea rând, în antepenultimul alineat al adresei se arată, din nou, care este motivul pentru care se solicită radierea ipotecii respective, arătându-se faptul că „imobilul nu mai constituie garanția creditului”. În al treilea rând, nu există nicio dispoziție legală sau convențională (contractul nr. 153/2004 și actele adiționale), din care să rezulte că ipoteca trebuie stinsă numai la achitarea integrală a creanței. De altfel, acest lucru rezultă chiar din modul de derulare în timp a contractului și de încheiere a actelor adiționale între cele două părți, dar și din cuprinsul cererii formulate de reclamant la data de 5 octombrie 2006, fiind evident faptul că s-a cerut doar plafonarea liniei de credit, precum și radierea ipotecii asupra apartamentului reclamantului, nu achitarea integrală a creditului. Manifestarea de voință a societății bancare este explicită, temeiul legal este clar, această manifestare de voință vine în întâmpinarea cererii formulată de reclamant, astfel încât ea trebuie să-și producă pe deplin efectele, fiind rezultatul voinței concordante a celor două părți. Consecință a acestei manifestări de voință nu poate fi decât constatarea nulității adresei ulterioare, cea cu nr. 36880 din 13 octombrie 2006, prin care Banca Comercială a revenit, în mod unilateral, asupra primei manifestări de voință. Totodată, adresa nr. 36438 din 11 octombrie 2006, are ca efect și inexistența ipotecii asupra apartamentului reclamantului situat în Craiova. De asemenea, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1747, art. 1749 alin. (2) și art. 1772 C. civ. Astfel, drept urmare a manifestării de voință cuprinse în adresa nr. 36498din 11 octombrie 2006, pârâta-intimată BCR, sucursala Craiova, nu mai putea reveni, în mod unilateral, asupra cererii de radiere a ipotecii, deoarece acest lucru echivalează cu instituirea unei noi ipoteci asupra imobilului respectiv, dar fără ca aceasta să fie încheiată în forma autentică prevăzută de lege și fără acordul de voință al reclamantului. 2. În ce privește celelalte critici formulate, respectiv cele de la pct. 1, 4 și 5 din motivele de recurs, dată fiind soluția ce se preconizează în urma analizei criticile de la pct. 2 și 3 din motivele de recurs, acestea apar ca lipsite de interes, nemaiavând importanță soluția privind natura actelor ce fac obiectul capătului doi de cerere din cererea de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței nr. 2746/2010 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a schimbat, în parte, sentința apelată iar pe fondul cauzei a admis, în parte, acțiunea precizată și a constatat nulitatea adresei nr. 36380 din 13 octombrie 2006 emisă de BCR SA, sucursala Craiova, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 274 C. proc. civ., intimații au fost obligați la plata sumei de 4960 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul N.D.C. împotriva deciziei nr. 74/2011 de la 17 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței nr. 2746/2010 a Tribunalului Dolj, secția comercială, schimbă, în parte, sentința apelată iar pe fondul cauzei admite, în parte, acțiunea precizată și constată nulitatea adresei nr. 36380 din 13 octombrie 2006 emisă de BCR SA, sucursala Craiova. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă intimații la plata sumei de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 februarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.