ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4017/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta B.C.R., sucursala Dolj, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară prin care au garantat în limita sumei de 2.500.000.000 lei împrumutul acordat SC S.P.C. SRL. Prin cererile de intervenție formulate de părți s-a solicitat introducerea în cauză a B.C.R. SA București și a B.C.R., agenția Filiași. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 587 din 25 octombrie 2005, a respins acțiunea și cererile de intervenție, considerând că anularea contractului de ipotecă se poate cere numai în contradictoriu cu semnatarul acestuia, iar B.C.R., sucursala Dolj, nu a semnat contractul.

În privința cererilor de intervenție instanța a reținut că, prin acestea nu se pot pretinde aceleiași drepturi ca și reclamanta. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 46 din 28 februarie 2006, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, considerând greșită calificarea dată cererii din 8 martie 2005, cu atât mai mult cu cât s-a invocat excepția lipsei calității procesuale a B.C.R., sucursala Dolj, dar și nepronunțarea asupra B.C.R. SA București introdusă în cauză dar necitată. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține greșita aplicare a principiului disponibilității în condițiile în care cererea din 8 martie 2005 era întemeiată pe dispozițiile art. 57 – art. 59 C. proc.

civ., iar instanța de apel a calificat-o drept precizare a acțiunii, greșit a considerat curtea de apel că instanța de fond nu a stabilit care sunt părțile în proces și nu s-a pronunțat asupra B.C.R., agenția Filiași după cum în mod greșit s-a procedat la soluționarea pricinii fără a intra în cercetarea fondului. Recursul este fondat și va fi admis. Obiectul procesului civil îl constituie un raport juridic litigios în care figurează două subiecte principale, subiectul activ și subiectul pasiv, dar și terțe persoane participante în forma intervenției, chemării în garanție sau arătării titularului dreptului. Astfel, calitatea procesuală este atribuită prin cererile adresate instanței judecătorești, în limitele strict determinate de dispozițiile procedurale.

Cererea din 8 martie 2005, pe care reclamanta a intitulat-o „intervenție forțată” conferea calitate de pârâtă B.C.R. centrala cu sediul în București, precizându-se astfel fără îndoială calitatea procesuală a terțului chemat în judecată. Instanța de apel nu a recunoscut dreptul părții de a hotărî pornirea procesului sau de a dispune de mijloacele sale de apărare, în încercarea de a atribui judecătorului competența pe care legea nu le prevede. Judecătorul este îndreptățit să ceară explicație cu privire la situația de fapt și motivarea îndrept și are îndatorirea să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului; dar el nu este competent, în virtutea principiului rolului activ, să determine legitimarea procesuală, adică să stabilească participanții la proces.

Legea cere indicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a calității persoanei, de care judecătorul este ținut. În privința dispozitivului sentinței instanței de fond se constată că instanța de apel nu a sesizat respingerea cererilor de intervenție. Faptul că instanța în dispozitivul sentinței nu precizează persoana intervenienților, despre care însă detaliat explică în considerente, nu îndreptățește la anularea hotărârii judecătorești cât timp asupra tuturor cererilor deduse judecății s-a pronunțat. O consecință a silogismului juridic greșit al instanței de apel o constituie imputarea soluționării, de către instanța de fond, fără a intra în cercetarea fondului. Dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., stabilesc imperativ ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos cercetarea fondului pricinii. Instanța de fond numai în considerarea excepțiilor procedurale a fost obligată să soluționeze litigiul, făcând aplicabilitatea textului de lege citat. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 46 din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, va modifica decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 587 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.C.R. SA, sucursala Județeană Dolj, împotriva deciziei nr. 46 din 28 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 587 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 decembrie 2006.