ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4017/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4017/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.I. SRL, a

chemat în judecată pe pârâta B.C.R., sucursala Dolj, solicitând constatarea

nulității absolute a contractului de garanție imobiliară prin care au garantat

în limita sumei de 2.500.000.000 lei împrumutul acordat SC S.P.C. SRL.

Prin cererile de intervenție

formulate de părți s-a solicitat introducerea în cauză a B.C.R. SA București și

a B.C.R., agenția Filiași.

Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 587 din 25 octombrie 2005, a respins acțiunea și cererile de

intervenție, considerând că anularea contractului de ipotecă se poate cere

numai în contradictoriu cu semnatarul acestuia, iar B.C.R., sucursala Dolj, nu

a semnat contractul. În privința cererilor de intervenție instanța a reținut

că, prin acestea nu se pot pretinde aceleiași drepturi ca și reclamanta.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 46 din 28 februarie 2006, a admis apelul reclamantei, a desființat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, considerând

greșită calificarea dată cererii din 8 martie 2005, cu atât mai mult cu cât s-a

invocat excepția lipsei calității procesuale a B.C.R., sucursala Dolj, dar și

nepronunțarea asupra B.C.R. SA București introdusă în cauză dar necitată.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,

7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține greșita

aplicare a principiului disponibilității în condițiile în care cererea din 8

martie 2005 era întemeiată pe dispozițiile art. 57 – art. 59 C. proc. civ., iar

instanța de apel a calificat-o drept precizare a acțiunii, greșit a considerat

curtea de apel că instanța de fond nu a stabilit care sunt părțile în proces și

nu s-a pronunțat asupra B.C.R., agenția Filiași după cum în mod greșit s-a procedat

la soluționarea pricinii fără a intra în cercetarea fondului.

Recursul este fondat și va

fi admis.

Obiectul procesului civil îl

constituie un raport juridic litigios în care figurează două subiecte

principale, subiectul activ și subiectul pasiv, dar și terțe persoane

participante în forma intervenției, chemării în garanție sau arătării

titularului dreptului.

Astfel, calitatea procesuală

este atribuită prin cererile adresate instanței judecătorești, în limitele

strict determinate de dispozițiile procedurale.

Cererea din 8 martie 2005,

pe care reclamanta a intitulat-o „intervenție forțată” conferea calitate de

pârâtă B.C.R. centrala cu sediul în București, precizându-se astfel fără

îndoială calitatea procesuală a terțului chemat în judecată.

Instanța de apel nu a

recunoscut dreptul părții de a hotărî pornirea procesului sau de a dispune de

mijloacele sale de apărare, în încercarea de a atribui judecătorului competența

pe care legea nu le prevede. Judecătorul este îndreptățit să ceară explicație

cu privire la situația de fapt și motivarea îndrept și are îndatorirea să

prevină orice greșeală privind aflarea adevărului; dar el nu este competent, în

virtutea principiului rolului activ, să determine legitimarea procesuală, adică

să stabilească participanții la proces. Legea cere indicarea în cuprinsul

cererii de chemare în judecată a calității persoanei, de care judecătorul este

ținut.

În privința dispozitivului

sentinței instanței de fond se constată că instanța de apel nu a sesizat

respingerea cererilor de intervenție.

Faptul că instanța în

dispozitivul sentinței nu precizează persoana intervenienților, despre care

însă detaliat explică în considerente, nu îndreptățește la anularea hotărârii

judecătorești cât timp asupra tuturor cererilor deduse judecății s-a pronunțat.

O consecință a silogismului

juridic greșit al instanței de apel o constituie imputarea soluționării, de

către instanța de fond, fără a intra în cercetarea fondului.

Dispozițiile art. 137 C.

proc. civ., stabilesc imperativ ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos cercetarea

fondului pricinii. Instanța de fond numai în considerarea excepțiilor procedurale

a fost obligată să soluționeze litigiul, făcând aplicabilitatea textului de

lege citat.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 46 din 28 februarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, va modifica decizia atacată în sensul că

va respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 587 din 25 ianuarie 2005

pronunțată de Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta B.C.R. SA, sucursala Județeană Dolj, împotriva deciziei nr. 46 din 28

februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în

sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 587

din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 decembrie 2006.