ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4528/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului,constată următoarele:

Reclamanta SC T. SRL prin

lichidator judiciar B.N.P. C. S.R.P.L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.I.

SRL, pentru ca prin hotărârea ce urma a se pronunța, instanța să o oblige pe

pârâtă la plata sumei de 495.297,55 RON și dobânzi legale, ca urmare a neachitării

facturii emise în executarea contractului nr. 45 din 9 iulie 2007.

Reclamanta a precizat,

că fiind în procedura de insolvență, prin prezenta acțiune are ca scop obținerea

unui titlu executoriu în scopul încasării sumelor datorate de pârâtă prin procedura

executării silite.

Reținând că reclamanta

nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a propune probe pentru dovedirea

lucrărilor efectuate parțial, că aceasta nu și-a precizat câtimea în raport de lucrările

efectuate și nu a făcut dovada executării obligațiilor în raport de petitul acțiunii,

Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a respins acțiunea, așa cum rezultă din sentința

nr. 2749/2011 din 13 octombrie 2011.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta SC T. SRL prin lichidator B.N.P. C. S.R.P.L. Craiova a declarat

apel, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, prin decizia

nr. 1/2012 din 10 ianuarie 2012 conform căreia a fost anulată sentința atacată și

trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că instanța de fond, în mod greșit a respins

acțiunea ca fiind prematur introdusă, nepronunțându-se asupra fondului pricinii,

astfel că a anulat sentința atacată și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanțe,

după ce a constatat că factura în litigiu a fost acceptată la plată de către pârâtă

și că reclamanta fiind în procedura falimentului nu mai poate finaliza lucrarea,

situație în care contravaloarea lucrărilor deja executate, rămâne în patrimoniul

pârâtei, aceasta îmbogățindu-se fără justă cauză.

La data de 12

ianuarie 2012 pârâta SC B.I. SRL Craiova a formulat recurs invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 și art. 313 din C. proc. civ. și a solicitat casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta a arătat

că instanța de apel nu a observat că prima instanță a intrat în fondul cauzei, cercetând

cauza și făcând referiri la probe, nefiind pusă în discuție prematuritatea acțiunii,

prin sentința pronunțată în cauză instanța respingând acțiunea pe fond și nu ca

prematur introdusă.

De asemenea a

motivat recursul și cu privire la greșita motivare a instanței de apel vizând recunoașterea

datoriei de către pârâtă, invocarea îmbogățirii fără justă cauză în condițiile existenței

unui contract comercial încheiat de părți dar și probatoriile administrate în cauză.

Recursul este

fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. reglementează situațiile când hotărârea poate fi modificată

dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină, când cuprinde motive contradictorii

sau străine de natura pricinii (pct. 7) și când hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct.

9).

Se constată că

prin recursul formulat recurenta a cerut casarea deciziei atacate deoarece instanța

de apel nu a observat că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată și nu ca

prematur introdusă.

Analizând motivele

de recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că acestea vizează cea de-a doua ipoteză, când hotărârea a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Constatând că

instanța de apel a reținut în motivarea propriei hotărâri că prima instanță nu a

intrat în cercetarea fondului cauzei, respingând acțiunea ca prematur introdusă

și că în realitate instanța a stabilit situația de fapt, a analizat probatoriile,

stabilind împrejurările de fapt esențiale în cauză, cercetând astfel fondul litigiului

și că instanța de fond nu a pus în discuție și nu a analizat excepția prematurității,

nepronunțându-se în hotărârea atacată pe această excepție, Înalta Curte apreciază

incidența în cauză a art. 297 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. potrivit căruia

în cazul în care există vreun motiv de nulitate și prima instanță a judecat în fond

cauza, instanța de apel admite apelul, anulează în tot sau în parte procedura urmată

și hotărârea pronunțată și reține procesul spre rejudecare.

Ca urmare, constatând

că instanța de fond a stabilit situația de fapt, cercetând fondul litigiului și

că în realitate s-a pronunțat pe excepția prematurității fără a pune în discuție

această excepție, și având în vedere că instanța de apel a sesizat acest motfv de

nulitate a hotărârii atacate, în temeiul art. 297 alin. (2) teza a

II

din C. proc. civ., urma a proceda la anularea sentinței atacate

și reținerea procesului spre judecare.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a greșit ignorând dispozițiile

art. 297 din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 314 din același act

normativ, va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC B.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 1/2012 din 10 ianuarie

2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, pe care o casează

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2012.