ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1773/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 50 din 31 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr.

17412/63/2011, s-a admis cererea reclamantei SC T. SRL, prin lichidator C.I.I.

M.M., și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 537.856,20

RON.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că părțile au convenit ca reclamanta să

efectueze pentru pârâtă măsurători topografice pentru obținerea numărului

cadastral, că nici prin contractul încheiat de părți, nici prin actele

adiționale la acesta, reclamanta nu și-a luat o obligație de rezultat în ceea

ce privește intabularea unui drept de proprietate al pârâtei, însă din

corespondența părților și referatul O.C.P.I. Dolj a rezultat că pârâta nu a

avut titlu de proprietate pentru suprafața pe care dorea să o intabuleze. În

consecință, indiferent de calitatea prestațiilor reclamantei, pârâta nu ar fi

avut posibilitatea de a-și intabula vreun drept real pe care nu-l putea proba,

și că pârâta nu are alte reproșuri privitoare la documentația întocmită de

reclamantă, cu excepția faptului că această documentație nu a fost solicitată

pentru intabulare, aspect care nu-i poate fi imputat din motivele expuse mai

sus.

Împotriva sentinței a

declarat apel S.C.D.A.Ș. - Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

S-a invocat

încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., arătându-se că instanța de fond

a preluat în totalitate susținerile reclamantului și nu a motivat respingerea

apărărilor pârâtei, considerându-se că documentația nu a fost solicitată pentru

intabulare.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 66 din 8 mai 2012, a respins

cererea de suspendare formulată de apelantă, a admis apelul pârâtei, a schimbat

sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL,

prin lichidator C.I.I. M.M., împotriva pârâtei S.C.D.A.Ș., instanța de control

judiciar reținând în esență că în mod greșit s-a considerat de către instanța

de fond că obligația asumată de către reclamantă nu este una de rezultat, având

în vedere că în contract s-a convenit și ce anume să se plătească în situația

în care nu se obține rezultatul stabilit, că în speță nu s-a obținut rezultatul

urmărit de apelanta-pârâtă ca beneficiar al serviciilor contractate, nefiind

admisă cererea de înscriere a imobilului în CF.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC T. SRL, prin lichidator judiciar,

solicitând în temeiul art. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și

modificarea în tot a sentinței instanței de apel, și păstrarea ca temeinică și

legală a sentinței Tribunalului Dolj, sau să constate că reclamanta era

îndreptățită minim la plata sumei de 224.106,75 RON, reprezentând 12.048,75 RON

debit și 212.058 RON penalități conform contractului, în lumina interpretării

date contractului de către instanța de apel.

Recurentul consideră

netemeinică hotărârea instanței de apel întrucât în cuprinsul considerentelor

deciziei atacate se reține că potrivit art. 6.7 din contract în situația în

care se ivesc dificultăți care fac imposibilă realizarea documentației, cum ar

fi și cele din speța de față, se achită numai suma necesară consultanței

actelor și măsurătorilor efectuate, instanța reținând că plata efectuată ca

avans ar fi egală cu contravaloarea consultanței actelor și a măsurătorilor,

iar cei 60% nu ar reprezenta practic aceste servicii.

Recurentul critică

această interpretare a instanței de apel sub două aspecte:

despre imposibilitatea realizării documentației, iar în această situație

documentația a fost realizată, și depusă la O.C.P.I., nu s-a realizat

completarea documentației cu acte de strictă obligativitate în sarcina

beneficiarului proprietar;

dorit să rețină aspectul imposibilității realizării și să cuantifice serviciile

de consultanță și studiere a măsurătorilor ar fi trebuit să se raporteze la

pct. 3.1 din contract care spune în mod explicit cum sunt percepute serviciile

prestate pe activitate. Într-o eroare gravă instanța reține că avansul de 30%

este echivalent cu prestarea serviciilor respective. Chiar dacă prestatorul nu

ar fi realizat documentația cadastrală, i s-ar fi cuvenit 10% pentru

identificare teren și consultanță acte și 45% pentru ridicări topografice (deci

55% din contract), care au fost realizate în mod evident (deși se precizează și

faptul că 45% din valoarea contractului se prevede pentru prelucrarea datelor

și întocmirea documentației cadastrale conform contractului), situație în care

instanța ar fi trebuit să rețină că reclamanta ar fi fost îndreptățită la plata

unei sume de 12.048,75 RON debit (diferența de 25% având în vedere că avansul a

fost de 30%) la care s-ar fi adăugat o valoare de 212.058 RON penalități, adică

oricum reclamanta ar fi fost îndreptățită să primească plata unei sume totale

de 224.106,75 RON, nicidecum să nu i se remunereze în niciun fel munca

prestată.

Arată recurentul că,

deși instanța stabilește că nu s-a realizat obligația de recepționare a

documentației, nu știe cum a ajuns la concluzia că reclamanta nu este

îndreptățită la plata muncii prestate, în condițiile în care se prevede expres

în contract că 10% din valoarea contractului va fi facturat în momentul

eliberării documentației intabulate, iar acești 10% nu au fost nici pretinși și

nici facturați, exact așa cum se prevede în contract.

Consideră recurentul

că instanța, în aplicarea principiului rolului activ, trebuie să facă aplicarea

corectă a principiului echității statuat în toate contractele, care trebuiesc

interpretate în sensul în care produc efectele pe care părțile le-au avut în

vedere.

Arată

recurentul-reclamant că un alt aspect important de semnalat este faptul că așa

cum reiese din declarațiile pârâtei, aceasta și-a înregistrat factura în

contabilitate, deducându-și în acest fel TVA-ul aferent acestei facturi, precum

și reducerea impozitului pe profit cu suma înregistrată în factură ca și

cheltuială efectuată, ceea ce înseamnă nu numai că pârâta nu și-a respectat

obligația corelativă a contractului sinalagmatic de plată a prețului acestuia,

ci a prejudiciat și bugetul statului prin neplata impozitului pe profit pentru

valoarea de 28.917,00 RON, cât este suma facturată, cât și prin deducerea unui

TVA la ceva ce nu a plătit niciodată, iar SC T. SRL a fost prejudiciată o dată

prin faptul că nu a încasat prețul muncii efectuate, iar a doua oară prin

faptul că, emițând factura respectivă, a fost obligat să vireze TVA-ul aferent

acesteia, situație față de care consideră că în mod eronat instanța de apel a

reținut că prestatorul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract

nefiind îndreptățit la plata prețului celei de-a doua tranșe a contractului,

iar în situația în care consideră că serviciile prestate reprezentau

consultanța, trebuia să constate că reclamanta era îndreptățită să primească

suma 224.106,75 RON, reprezentând 12.048,75 RON debit și 212.058 RON penalități

conform contractului.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reține

nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Recurentul-reclamant

își circumscrie criticile în mod global motivelor de modificare prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea instanței de

control judiciar, din perspectiva situației de fapt reținute și a probatoriului

administrat. Chiar dacă în dezvoltarea criticilor recurenta-pârâtă face

referire la interpretarea greșită de către instanță a unor clauze contractuale,

la aplicarea incorectă de către aceasta a principiului echității, trimiterea

este pur formală, neregăsindu-se în argumente care să susțină eventuale motive

de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor

situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile

în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă

a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Practic, prin

criticile invocate recurentul-reclamant își exprimă nemulțumirea cu privire la

soluțiile pronunțate de instanță, dar aduce în susținere argumente ce își

propun să repună în discuție situații de fapt, precum și reinterpretarea

probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului

de temeinicie, și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și

limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs declarate de recurentul-reclamant C.I.I. M.M. Craiova,

lichidator judiciar al SC T. SRL, împotriva Deciziei nr. 66 din 8 mai 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ