ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1773/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 50 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 17412/63/2011, s-a admis cererea reclamantei SC T. SRL, prin lichidator C.I.I. M.M., și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 537.856,20 RON. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile au convenit ca reclamanta să efectueze pentru pârâtă măsurători topografice pentru obținerea numărului cadastral, că nici prin contractul încheiat de părți, nici prin actele adiționale la acesta, reclamanta nu și-a luat o obligație de rezultat în ceea ce privește intabularea unui drept de proprietate al pârâtei, însă din corespondența părților și referatul O.C.P.I.

Dolj a rezultat că pârâta nu a avut titlu de proprietate pentru suprafața pe care dorea să o intabuleze. În consecință, indiferent de calitatea prestațiilor reclamantei, pârâta nu ar fi avut posibilitatea de a-și intabula vreun drept real pe care nu-l putea proba, și că pârâta nu are alte reproșuri privitoare la documentația întocmită de reclamantă, cu excepția faptului că această documentație nu a fost solicitată pentru intabulare, aspect care nu-i poate fi imputat din motivele expuse mai sus. Împotriva sentinței a declarat apel S.C.D.A.Ș. - Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a invocat încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., arătându-se că instanța de fond a preluat în totalitate susținerile reclamantului și nu a motivat respingerea apărărilor pârâtei, considerându-se că documentația nu a fost solicitată pentru intabulare.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 66 din 8 mai 2012, a respins cererea de suspendare formulată de apelantă, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL, prin lichidator C.I.I. M.M., împotriva pârâtei S.C.D.A.Ș., instanța de control judiciar reținând în esență că în mod greșit s-a considerat de către instanța de fond că obligația asumată de către reclamantă nu este una de rezultat, având în vedere că în contract s-a convenit și ce anume să se plătească în situația în care nu se obține rezultatul stabilit, că în speță nu s-a obținut rezultatul urmărit de apelanta-pârâtă ca beneficiar al serviciilor contractate, nefiind admisă cererea de înscriere a imobilului în CF. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T. SRL, prin lichidator judiciar, solicitând în temeiul art. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței instanței de apel, și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj, sau să constate că reclamanta era îndreptățită minim la plata sumei de 224.106,75 RON, reprezentând 12.048,75 RON debit și 212.058 RON penalități conform contractului, în lumina interpretării date contractului de către instanța de apel. Recurentul consideră netemeinică hotărârea instanței de apel întrucât în cuprinsul considerentelor deciziei atacate se reține că potrivit art. 6.7 din contract în situația în care se ivesc dificultăți care fac imposibilă realizarea documentației, cum ar fi și cele din speța de față, se achită numai suma necesară consultanței actelor și măsurătorilor efectuate, instanța reținând că plata efectuată ca avans ar fi egală cu contravaloarea consultanței actelor și a măsurătorilor, iar cei 60% nu ar reprezenta practic aceste servicii.

Recurentul critică această interpretare a instanței de apel sub două aspecte: 1. pct. 6.7 vorbește despre imposibilitatea realizării documentației, iar în această situație documentația a fost realizată, și depusă la O.C.P.I., nu s-a realizat completarea documentației cu acte de strictă obligativitate în sarcina beneficiarului proprietar; 2. dacă instanța a dorit să rețină aspectul imposibilității realizării și să cuantifice serviciile de consultanță și studiere a măsurătorilor ar fi trebuit să se raporteze la pct. 3.1 din contract care spune în mod explicit cum sunt percepute serviciile prestate pe activitate. Într-o eroare gravă instanța reține că avansul de 30% este echivalent cu prestarea serviciilor respective.

Chiar dacă prestatorul nu ar fi realizat documentația cadastrală, i s-ar fi cuvenit 10% pentru identificare teren și consultanță acte și 45% pentru ridicări topografice (deci 55% din contract), care au fost realizate în mod evident (deși se precizează și faptul că 45% din valoarea contractului se prevede pentru prelucrarea datelor și întocmirea documentației cadastrale conform contractului), situație în care instanța ar fi trebuit să rețină că reclamanta ar fi fost îndreptățită la plata unei sume de 12.048,75 RON debit (diferența de 25% având în vedere că avansul a fost de 30%) la care s-ar fi adăugat o valoare de 212.058 RON penalități, adică oricum reclamanta ar fi fost îndreptățită să primească plata unei sume totale de 224.106,75 RON, nicidecum să nu i se remunereze în niciun fel munca prestată.

Arată recurentul că, deși instanța stabilește că nu s-a realizat obligația de recepționare a documentației, nu știe cum a ajuns la concluzia că reclamanta nu este îndreptățită la plata muncii prestate, în condițiile în care se prevede expres în contract că 10% din valoarea contractului va fi facturat în momentul eliberării documentației intabulate, iar acești 10% nu au fost nici pretinși și nici facturați, exact așa cum se prevede în contract. Consideră recurentul că instanța, în aplicarea principiului rolului activ, trebuie să facă aplicarea corectă a principiului echității statuat în toate contractele, care trebuiesc interpretate în sensul în care produc efectele pe care părțile le-au avut în vedere.

Arată recurentul-reclamant că un alt aspect important de semnalat este faptul că așa cum reiese din declarațiile pârâtei, aceasta și-a înregistrat factura în contabilitate, deducându-și în acest fel TVA-ul aferent acestei facturi, precum și reducerea impozitului pe profit cu suma înregistrată în factură ca și cheltuială efectuată, ceea ce înseamnă nu numai că pârâta nu și-a respectat obligația corelativă a contractului sinalagmatic de plată a prețului acestuia, ci a prejudiciat și bugetul statului prin neplata impozitului pe profit pentru valoarea de 28.917,00 RON, cât este suma facturată, cât și prin deducerea unui TVA la ceva ce nu a plătit niciodată, iar SC T. SRL a fost prejudiciată o dată prin faptul că nu a încasat prețul muncii efectuate, iar a doua oară prin faptul că, emițând factura respectivă, a fost obligat să vireze TVA-ul aferent acesteia, situație față de care consideră că în mod eronat instanța de apel a reținut că prestatorul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract nefiind îndreptățit la plata prețului celei de-a doua tranșe a contractului, iar în situația în care consideră că serviciile prestate reprezentau consultanța, trebuia să constate că reclamanta era îndreptățită să primească suma 224.106,75 RON, reprezentând 12.048,75 RON debit și 212.058 RON penalități conform contractului.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ. Recurentul-reclamant își circumscrie criticile în mod global motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea instanței de control judiciar, din perspectiva situației de fapt reținute și a probatoriului administrat.

Chiar dacă în dezvoltarea criticilor recurenta-pârâtă face referire la interpretarea greșită de către instanță a unor clauze contractuale, la aplicarea incorectă de către aceasta a principiului echității, trimiterea este pur formală, neregăsindu-se în argumente care să susțină eventuale motive de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Practic, prin criticile invocate recurentul-reclamant își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanță, dar aduce în susținere argumente ce își propun să repună în discuție situații de fapt, precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie, și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarate de recurentul-reclamant C.I.I. M.M. Craiova, lichidator judiciar al SC T. SRL, împotriva Deciziei nr. 66 din 8 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ