ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.D. SA
a chemat în judecată pe pârâții SC T. SA, SC T. S.A. - Sucursala de Transport
Craiova, SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, Ministerul
Economiei și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Oficiul
de Cadastru și Publicitate Imobiliară Craiova, solicitând instanței ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul
în suprafață de 328,14 mp, situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtei SC T. SA, Ministrul Economiei a emis
pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul
Dolj, în baza H.G. nr. 834/1990, certificatul de atestare a dreptului de
proprietate, certificat în baza căruia a fost înscris în mod nelegal în C.F.
nr. x a municipiului Craiova, dreptul de proprietate pe imobilele teren și
construcție S+P+4, ambele situate în Craiova, str. N.T., județul Dolj, imobile
pentru care primii trei pârâți și-au înscris dreptul de proprietate în
detrimentul său în baza unor acte de proprietate ce au fost emise cu încălcarea
Legii nr. 13/2007 și cu nesocotirea autorizației de construcție emise de
Primăria Craiova antecesorilor săi în anul 1983.
Datorită faptului că
în clădirea de patru etaje se află o parte a stației electrice afectată
utilității publice, a susținut reclamanta că nu se putea emite certificat de
atestare a dreptului de proprietate întrucât terenul de sub clădire aparține
domeniului public al Statului și acest teren nu poate fi introdus în circuitul
civil întrucât nu a fost scos legal din domeniul public. Concret, a considerat
că, deși legea arată că terenul aparține domeniului public și dacă până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 privind energia, nu au fost emise certificate
de atestare a dreptului de proprietate pe terenurile de sub instalațiile
electrice, acestea nu mai pot fi emise, însă Ministerul Economiei a nesocotit
prevederile actului normativ și a emis certificatul celor trei pârâte.
A mai arătat
reclamanta că, ulterior sau concomitent, Primăria Craiova, făcând abstracție că
în anul 1983 emisese antecesorilor săi autorizația de construcție, a emis
pârâtelor, în baza Legii nr. 7/1996, certificatul nr. x/2009 de
edificare/extindere construcție P+4 pentru clădirea situată în Craiova, str.
N.T.
A mai susținut
reclamanta, că între ea și SC T. SA, înainte de emiterea acestui certificat, a
fost semnată o minută din care rezultă că nu se poate partaja clădirea, pentru
că nu există cadru legal, însă prin semnarea acestei minute i se recunoștea
implicit un drept de proprietate absolută cel puțin pe o parte a clădirii în
cauză. Ulterior, pârâta fiind de rea-credință, și profitând de necunoașterea
exactă a situației de către Ministerul Economiei, dar și de Primăria Craiova, a
obținut aceste certificate pe căi nelegale, introducând astfel, în circuitul
civil bunuri care aparțin domeniului public.
Apărarea formulată
în cauză.
Pentru termenul de
judecată de la data de 18 ianuarie 2010 pârâta C.N.T.E.E. T. SA, în temeiul art.
115 - 118 C. proc. civ. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
lipsei capacității procesuale de exercițiu a Sucursalei de Transport Craiova,
motivată de faptul că aceasta are o structură organizatorică fără personalitate
juridică, înființată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA și care nu îndeplinește
condițiile prevăzute de dispozițiile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954,
nefiind o instituție de sine stătătoare, neavând un patrimoniu și un scop
propriu care să fie afectate realizării obiectului său propriu de activitate.
A doua excepție
invocată de pârâtă a fost lipsa calității procesuale pasive a Sucursalei de
Transport Craiova. În susținerea acestei excepții se arată că, C.N.T.E.E. T. SA
este persoana juridică română, care se organizează și funcționează în
conformitate cu dispozițiilor legale în vigoare, și cu statutul propriu
prevăzut în anexa nr. 1.1. și, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G.
nr. 627/2000 privind reorganizarea C.N.E. SA, are organizate în componența sa 8
sucursale de transport fără personalitate juridică și o sucursală de formare și
perfecționare a personalului din sectorul energetic, și pe cale de consecință
sucursalele nu pot sta în instanță în nume propriu.
S-a mai invocat de
către pârâtă excepția lipsei calității procesuale de exercițiu și a lipsei
calității procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova,
care, de asemenea, este o structură organizatorică, fără personalitate
juridică, înființată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA.
Pe fondul cauzei, a
susținut că cererea reclamantei SC C.D. SA este neîntemeiată, în condițiile în
care, construcția S+P+4 pe care este amplasat sediul D.E.T. Craiova, precum și
terenul aferent de 328,44 mp nu fac parte din rețeaua electrică de distribuire
a energiei, și pe cale de consecință, nu pot aparține domeniului public.
S-a mai susținut că,
deși reclamanta încearcă să acrediteze ideea că imobilul-clădire în care se
află Stația electrică 110/20kv Craiova centru este una și aceiași clădire cu
sediul D.E.T., ele sunt două clădiri distincte, având adrese diferite, prima în
Craiova, str. B. și cea de a doua în Craiova, str. N.T.
Procedura derulată
la fondul cauzei.
La data de 2
februarie 2010, pârâta C.N.T.E.E. T. SA, prin notele scrise depuse la dosarul
cauzei a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC
C.D. SA, motivată de faptul că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată
nu a justificat care este dreptul sau interesul legitim al său vătămat prin
actul administrativ atacat, întrucât nu a prezentat nicio probă din care să
rezulte că ar avea un eventual drept legat de imobilul din str. N.T.
A mai arătat că din
H.G. nr. 627/2000, rezultă în mod clar cum au fost împărțite cele două sedii,
din str. N.T. și din str. B., acesta din urmă fiind atribuit SC E. SA, ca sediu
pentru Sucursala de Distribuție Craiova. Dacă Guvernul ar fi avut intenția să
atribuie sediul din str. N.T., în comun, celor două societăți, în mod clar ar
fi materializat această intenție, așa cum s-a procedat cu alte sedii din țară.
La același termen
pârâtul Ministerul Economiei a precizat că denumirea actuală este Ministerul
Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a depus la dosarul cauzei copia
certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 și documentația
ce a stat la baza emiterii acestuia.
La data de 8
februarie 2010, reclamanta SC C.D. SA Craiova a depus la dosarul cauzei o
cerere precizatoare și completatoare a cererii de chemare în judecată în sensul
că a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate nr. x/2009, emis de Ministerul Economiei pe numele T.,
pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul
Dolj ("certificatul de atestare a dreptului de proprietate"); anularea
actului administrativ din 15 octombrie 2009 prin care Ministerul Economiei a
respins cererea de revocare a certificatului de revocare a certificatul de
atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D. ("actul
administrativ") și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de
judecată ocazionate de prezentul litigiu.
A arătat reclamanta
că la parterul clădirii situate pe terenul pentru care a fost emis certificatul
de atestare a dreptului de proprietate, precum și la etajele 1 și 2 ale acestei
clădiri, se află o serie de încăperi tehnologice care reprezintă părți
integrante ale stației de transformare nr. 110/20 Craiova centru, stație care
este proprietatea C.D., afectată serviciului public de distribuție a energiei
electrice, fiind o instalație de utilitate publică.
S-a mai arătat că,
terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de
proprietate face parte din obiectul contractului de concesiune încheiat între
C.D. și Ministerul Economiei la data de 20 iunie 2005, iar autorizația de
construire a fost eliberată inclusiv cu privire la construcția edificată pe
terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de
proprietate și atât parterul clădirii, cât și etajele 1 și 2 aparțin C.D.
În scop probatoriu
instanța a admis proba cu interogatoriul pârâților precum și al reclamantei,
proba cu expertiza tehnică în specialitatea electroenergetică și expertiza în
specialitatea construcții civile și industriale.
Împotriva expertului
N.V. a formulat cerere de recuzare pârâta SC T. SA, care a fost respinsă prin
încheierea din 18 octombrie 2010.
În cauză a fost
întocmit raportul de expertiză în specialitatea electroenergetică de către
expert N.V., care a fost depus la dosarul cauzei, la termenul din 15 noiembrie
2010.
De asemenea, a fost
efectuat și depus la dosarul cauzei la data de 31 ianuarie 2011 raportul de
expertiză în specialitatea construcții civile și industriale întocmit de către
expert B.C.
Împotriva ambelor
rapoarte de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către pârâta SC T. SA
care au fost respinse de către instanță prin încheierea din 28 martie 2011.
Hotărârea Curții
de apel.
Prin Sentința civilă
nr. 292 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova.
A respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei de Transport Craiova.
A respins excepția
lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a SC C.D. SA.
A admis acțiunea
formulată de reclamanta SC C.D. SA în contradictoriu cu pârâții SC T. SA, SC T.
SA Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului
de Afaceri și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj și a anulat
certificatul de atestare din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în
favoarea SC T. SA.
A obligat pârâții SC
T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri la plata către reclamant a cheltuielilor de
judecată în cuantum de 50.285,70 RON.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește
excepțiile invocate:
- referitor la
excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a SC C.D. SA
acestea sunt neîntemeiate deoarece prin acțiunea promovată și precizată
reclamanta a demonstrat atât existența interesului anulării certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, prin prisma faptului că o parte din
instalațiile ce asigură funcționarea stației de transformare 110/20 kV se află
în clădirea edificată pe terenul în litigiu cât și calitatea procesuală activă
prin prisma faptului că este continuatoarea SC E. SA.
- a fost admisă lipsa
calității procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova,
deoarece aceasta este o entitate operativă, fără patrimoniu propriu și fără
personalitate juridică.
- în ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T. SA - Sucursala de Transport
Craiova, s-a apreciat că, deși aceasta este o sucursală fără personalitate
juridică, dat fiind faptul că are drept de administrare asupra imobilului
edificat pe terenul în litigiu, are și capacitatea procesuală pasivă de a sta
în proces alături de entitatea cu personalitate juridică, respectiv SC T. SA.
Asupra fondului
cauzei instanța a constatat următoarele:
- certificatul de
atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul în suprafață de
328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj a fost eliberat în baza
unei documentații ce nu reflectă realitatea faptică.
- din rapoartele de
expertiză a reieșit faptul că, imobilul edificat pe terenul în litigiu este
afectat folosinței comune a reclamantei și a pârâților SC T. SA, SC T. SA -
Sucursala de Transport Craiova, dar și a entității operative Dispecerul
Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983,
situație care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de
schimbările organizatorice intervenite în această perioadă.
- procesul-verbal de
vecinătate ce a stat la baza emiterii certificatului contestat arată că vecinul
limitrof incintei este pe toate laturile Primăria Municipiului Craiova, dar din
schița vecinătăților rezultă însă că Primăria Municipiului Craiova nu este vecină
pe toate laturile incintei și că pe întreaga latura de nord-vest și parțial pe
latura de nord-est vecinul este reclamanta SC C.D. SA și care, conform acestei
stări de fapt, trebuia să-și exprime acordul în procesul-verbal de vecinătate.
În final a reținut
prima instanță că această situație de fapt, este reținută prin ambele rapoarte
de expertiză întocmite în cauză, astfel că, în mod evident, ca urmare a unei
documentații ce nu reflectă situația reală nici în privința terenului, dar nici
a clădirii edificate pe acest teren, a fost posibilă eliberarea certificatului
de atestare a dreptului de proprietate, situație în care eliberarea sa este
afectată de nelegalitate.
În temeiul
dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., reclamatei i-au fost acordate
cheltuieli de judecată.
Calea de atac
exercitată în cauză.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs C.N.T.E.E. T. SA și Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri.
Recurenta-pârâtă
C.N.T.E.E. T. a formulat recurs atât împotriva încheierii prin care a fost
respinsă cererea de recuzare a expertului V.N. formulată de T. SA cât și
împotriva Sentinței civile nr. 292/2011, pronunțată în cauză invocând ca temei
juridic art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește
încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, formulată de T. SA, a
expertului în electroenergetică V.N., arată că acesta a fost angajat al
antecesoarei C. SA, ulterior desfășurând activități salariale atât la E.
Oltenia SA, cât și T. SA astfel că erau incidente dispozițiile art. 27 pct. 8
C. proc. civ.
Prin recursul
formulat împotriva Sentinței nr. 292 din 30 mai 2011, recurenta-pârâtă
formulează critici ce vizează atât modul de soluționare al excepțiilor invocate
la prima instanță cât și fondul cauzei.
Susține în esență, că
în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a T. - Sucursala Craiova; excepția lipsei calității procesuale active și
excepția lipsei interesului C.D. în promovarea acțiunii de fond.
În ceea ce privește
fondul cauzei, arată că instanța a admis în mod greșit acțiunea reclamantei
C.D. SA și a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în favoarea T. SA
cu privire la terenul din Craiova, str. N.T., reluând apărările formulate prin
întâmpinare privind situația imobilului Dispeceratul Energetic Teritorial
Craiova și documentația ce stă la baza atribuirii certificatului de atestare a
dreptului de proprietate, act administrativ emis în condițiile H.G. nr.
834/1991.
O critică distinctă
vizează cuantumul cheltuielilor de judecată cu privire la care instanța de fond
a obligat pârâtele, fiind exagerat în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.
civ.
Ministerul Economiei
Comerțului și Mediului de Afaceri și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea
hotărârii pronunțate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de
către C.D. SA ca neîntemeiată.
În motivarea
recursului pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri a
arătat în esență că, instanța de fond nu a constatat că acțiunea în contencios
formulată de C.D. a fost tardiv introdusă, respingând în mod eronat, excepția
lipsei calității procesuale active a C.D. și excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei
susține că în mod greșit, instanța de fond a reținut că certificatul de
atestare a dreptului de proprietate a fost emis în baza unei documentații care
nu reflectă realitatea faptică.
Totodată și această
recurentă apreciază că se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată în
cuantum de 50.285,70 RON, întrucât ar avea un cuantum nerezonabil.
Apărările părților.
Intimata-reclamantă
SC C.D. SA în temeiul art. 115 coroborat cu art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a
formulat întâmpinare atât la recursul Ministerului Economiei Comerțului și
Mediului de Afaceri cât și la recursul C.N.T.E.E. T. răspunzând punctual la
toate criticile aduse hotărârii recurate atât din prisma excepțiilor respinse
de prima instanță cât și a fondului cauzei, solicitând menținerea Sentinței nr.
292/2011 ca fiind temeinică și legală.
Prin notele scrise,
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj susține că nu are calitate
procesuală pasivă în cauză.
Recurenta C.N.T.E.E.
T. SA a depus note scrise prin care a răspuns la întâmpinarea C.D. privind
situația de fapt referitoare la existența unor încăperi tehnologice pe terenul
pe care s-a emis certificatul de atestare a unui drept de proprietate, a
contractului de concesiune încheiat între Ministerul Economiei și SC E. SA
Oltenia, terenul în legătură cu care Ministerul Economiei a emis certificatul
de atestare a dreptului de proprietate și care face parte din obiectul
contractului de concesiune precum și la excepțiile invocate la fondul cauzei și
reluate ca motive de recurs.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor.
Examinând sentința
atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,
în raport de actele și lucrările dosarului precum și a dispozițiilor legale
incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru
argumentele expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Intimata-reclamantă
SC C.D. SA a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios
administrativ, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009
eliberat de Ministerul Economiei în favoarea pârâtei SC T. SA pentru terenul în
suprafață de 328,14 mp situat în Craiova str. N.T. jud. Dolj.
Prima instanță a
admis acțiunea pentru motivele expuse la pct. I 4 din decizie.
Această soluție este
corectă ca fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru
considerentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs
formulate.
Referitor la modul de
soluționare a cererii recuzare a expertului V.N., critica T. împotriva
Sentinței civile nr. 292 din 30 mai 2011 și, respectiv, a încheierii recurate,
sub acest aspect este nefondată deoarece textul art. 27 pct. 8 C. proc. civ. nu
este incident în cauză.
Împrejurarea că
expertul desemnat în cauză a fost sau nu salariat al vreuneia dintre
societățile în litigiu sau al amândurora nu contravine art. 27 pct. 7 C. proc.
civ.
În privința excepției
lipsei calității procesuale pasive a T. - Sucursala Craiova, Înalta Curte
constată că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta-pârâtă are
calitate în cauză, aceasta având un drept de administrare asupra unei părți din
clădirea edificată pe teren, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a
apreciat că se impune ca aceasta să fie parte în procesul având ca obiect
constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate, pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, criticile
sunt nefondate.
SC C.D. SA are
calitate procesuală activă și, respectiv, interes în cauză, invocând vătămarea
drepturilor pe care le are în baza contractului de concesiune, precum și în
calitate de operator de distribuție al energiei electrice proprietar al stației
de transformare și de proprietar al parterului și al etajelor 1 și 2 ale
clădirii amplasate pe terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a
dreptului de proprietate.
Cu privire la excepția
tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ, motiv de recurs
formulat de Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri se constată
că textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura prealabilă și
termenele în care poate fi formulată iar art. 11 din același act normativ se
referă la termenul de introducere a acțiunii.
În cauză acțiunea a
fost introdusă la instanța de contencios administrativ în termen de 6 luni de
la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Contrar susținerilor
recurentei, așa cum în mod corect punctează intimata-reclamantă acțiunea în
contencios administrativ a fost formulată în termenul legal de 6 luni, care
începe să curgă de la momentul comunicării răspunsului autorității la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Se reține că, în data
de 15 octombrie 2009, Ministerul Economiei a respins cererea de revocare a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D., iar
intimata-reclamantă a formulat acțiunea în contencios administrativ, prin care
a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate la data de 25 noiembrie 2009.
Pe fondul cauzei în
mod corect, instanța de fond a admis acțiunea în contencios astfel cum a fost
formulată și ulterior precizată de C.D.
Ceea ce trebuie
verificat este legalitatea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate emis în favoarea pârâtei recurente, respectiv dacă erau sau nu
întrunite cumulativ cerințele H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă la data
înființării societății comerciale cu capital de stat terenul se află în
patrimoniul acesteia și condiția ca suprafața respectivă să fie necesară
desfășurării activității societății conform obiectului de activitate.
Or, conform probelor
administrate în cauză pe terenul în legătură cu care s-a emis certificatul de
atestare a dreptului de proprietate, C.D. deține părți integrante ale stației
de transformare, afectate serviciului public de distribuire a energiei
electrice, fiind instalații de utilitate publică.
Prin rapoartele de
expertiză în cauză, inclusiv prin raportul de expertiză întocmit de
expertul-parte al T., în raport de calitatea societății de concesionar, în mod
corect, s-a reținut că "imobilul edificat pe terenul în litigiu este
afectat folosinței comune a reclamantei și a pârâților SC T. SA, SC T. SA -
Sucursala de Transport Craiova, dar și a entității operative Dispecerul
Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983,
situație care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de
schimbările organizatorice intervenite în această perioadă.".
În clădirea situată
pe terenul pentru care Ministerul Economiei a emis certificatul de atestare a
dreptului de proprietate, există o serie de încăperi tehnologice, aparținând
C.D., anexă - părți integrante - a stației electrice de transformare.
Înalta Curte constată
astfel că, în condițiile în care clădirea aflată pe teren este în mare parte
afectată obiectului de activitate al intimatei-reclamante rezultă nu era
indispensabilă obiectului de activitate al recurentului-pârât în favoarea
căreia s-a emis actul administrativ de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenului pe care este ridicată clădirea folosită în comun de
intimata-reclamantă și recurenta-pârâtă.
La aceasta se adaugă
faptul că procesul-verbal de vecinătate întocmit în legătură cu terenul pentru
care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu cuprinde
acordul C.D., în calitate de proprietar învecinat, aspect reținut în mod corect
de prima instanță, contrar susținerilor recurentei.
În raport de cele
expuse, Curtea a constatat că soluția instanței de anulare a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate este legală și temeinică, criticile
formulate de pârâte fiind neîntemeiate.
Referitor la plata
cheltuielilor de judecată în mod corect prima instanță a reținut în acord cu
dispozițiile art. 274 C. proc. civ. culpa procesuală a recurentelor-pârâte,
cheltuielile fiind justificate în raport de complexitatea dosarului, termenele
de judecată și munca depusă de avocați, respectiv efortul concret depus de
avocatul părții care a câștigat.
În acest sens este și
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestită cu
soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care
sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi
recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost
în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
De altfel, prima
instanță a reținut, că nu este cazul să ajusteze onorariul avocațial și să facă
aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind efortul depus de avocații
C.D. în raport de gradul de complexitate a cauzei.
Prima instanță a
admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu și cu Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj pentru opozabilitate sub acest aspect
hotărârea fondului nefiind recurată.
Se constată că
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj nu a fost obligat la plata
cheltuielilor de judecată alături de ceilalți pârâți chemați în judecată în
această calitate.
II. Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,
raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 vor fi respinse recursurile ca
nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de C.N.T.E.E. T. SA și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului
de Afaceri, împotriva Sentinței civile nr. 292 din 30 mai 2011 a Curții de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii
din 18 octombrie 2010 a aceleiași instanțe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS