ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2012

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.D. SA a chemat în judecată pe pârâții SC T. SA, SC T. S.A. - Sucursala de Transport Craiova, SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, Ministerul Economiei și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul în suprafață de 328,14 mp, situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtei SC T. SA, Ministrul Economiei a emis pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj, în baza H.G. nr. 834/1990, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat în baza căruia a fost înscris în mod nelegal în C.F. nr. x a municipiului Craiova, dreptul de proprietate pe imobilele teren și construcție S+P+4, ambele situate în Craiova, str. N.T., județul Dolj, imobile pentru care primii trei pârâți și-au înscris dreptul de proprietate în detrimentul său în baza unor acte de proprietate ce au fost emise cu încălcarea Legii nr. 13/2007 și cu nesocotirea autorizației de construcție emise de Primăria Craiova antecesorilor săi în anul 1983. Datorită faptului că în clădirea de patru etaje se află o parte a stației electrice afectată utilității publice, a susținut reclamanta că nu se putea emite certificat de atestare a dreptului de proprietate întrucât terenul de sub clădire aparține domeniului public al Statului și acest teren nu poate fi introdus în circuitul civil întrucât nu a fost scos legal din domeniul public. Concret, a considerat că, deși legea arată că terenul aparține domeniului public și dacă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007 privind energia, nu au fost emise certificate de atestare a dreptului de proprietate pe terenurile de sub instalațiile electrice, acestea nu mai pot fi emise, însă Ministerul Economiei a nesocotit prevederile actului normativ și a emis certificatul celor trei pârâte. A mai arătat reclamanta că, ulterior sau concomitent, Primăria Craiova, făcând abstracție că în anul 1983 emisese antecesorilor săi autorizația de construcție, a emis pârâtelor, în baza Legii nr. 7/1996, certificatul nr. x/2009 de edificare/extindere construcție P+4 pentru clădirea situată în Craiova, str. N.T. A mai susținut reclamanta, că între ea și SC T. SA, înainte de emiterea acestui certificat, a fost semnată o minută din care rezultă că nu se poate partaja clădirea, pentru că nu există cadru legal, însă prin semnarea acestei minute i se recunoștea implicit un drept de proprietate absolută cel puțin pe o parte a clădirii în cauză. Ulterior, pârâta fiind de rea-credință, și profitând de necunoașterea exactă a situației de către Ministerul Economiei, dar și de Primăria Craiova, a obținut aceste certificate pe căi nelegale, introducând astfel, în circuitul civil bunuri care aparțin domeniului public.

Apărarea formulată în cauză. Pentru termenul de judecată de la data de 18 ianuarie 2010 pârâta C.N.T.E.E. T. SA, în temeiul art. 115 - 118 C. proc. civ. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Sucursalei de Transport Craiova, motivată de faptul că aceasta are o structură organizatorică fără personalitate juridică, înființată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA și care nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, nefiind o instituție de sine stătătoare, neavând un patrimoniu și un scop propriu care să fie afectate realizării obiectului său propriu de activitate. A doua excepție invocată de pârâtă a fost lipsa calității procesuale pasive a Sucursalei de Transport Craiova. În susținerea acestei excepții se arată că, C.N.T.E.E. T. SA este persoana juridică română, care se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiilor legale în vigoare, și cu statutul propriu prevăzut în anexa nr. 1.1. și, conform prevederilor art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea C.N.E. SA, are organizate în componența sa 8 sucursale de transport fără personalitate juridică și o sucursală de formare și perfecționare a personalului din sectorul energetic, și pe cale de consecință sucursalele nu pot sta în instanță în nume propriu. S-a mai invocat de către pârâtă excepția lipsei calității procesuale de exercițiu și a lipsei calității procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova, care, de asemenea, este o structură organizatorică, fără personalitate juridică, înființată în cadrul C.N.T.E.E. T. SA. Pe fondul cauzei, a susținut că cererea reclamantei SC C.D. SA este neîntemeiată, în condițiile în care, construcția S+P+4 pe care este amplasat sediul D.E.T. Craiova, precum și terenul aferent de 328,44 mp nu fac parte din rețeaua electrică de distribuire a energiei, și pe cale de consecință, nu pot aparține domeniului public. S-a mai susținut că, deși reclamanta încearcă să acrediteze ideea că imobilul-clădire în care se află Stația electrică 110/20kv Craiova centru este una și aceiași clădire cu sediul D.E.T., ele sunt două clădiri distincte, având adrese diferite, prima în Craiova, str. B. și cea de a doua în Craiova, str. N.T.

Procedura derulată la fondul cauzei. La data de 2 februarie 2010, pârâta C.N.T.E.E. T. SA, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.D. SA, motivată de faptul că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată nu a justificat care este dreptul sau interesul legitim al său vătămat prin actul administrativ atacat, întrucât nu a prezentat nicio probă din care să rezulte că ar avea un eventual drept legat de imobilul din str. N.T. A mai arătat că din H.G. nr. 627/2000, rezultă în mod clar cum au fost împărțite cele două sedii, din str. N.T. și din str. B., acesta din urmă fiind atribuit SC E. SA, ca sediu pentru Sucursala de Distribuție Craiova. Dacă Guvernul ar fi avut intenția să atribuie sediul din str. N.T., în comun, celor două societăți, în mod clar ar fi materializat această intenție, așa cum s-a procedat cu alte sedii din țară. La același termen pârâtul Ministerul Economiei a precizat că denumirea actuală este Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a depus la dosarul cauzei copia certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 și documentația ce a stat la baza emiterii acestuia. La data de 8 februarie 2010, reclamanta SC C.D. SA Craiova a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare și completatoare a cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009, emis de Ministerul Economiei pe numele T., pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj ("certificatul de atestare a dreptului de proprietate"); anularea actului administrativ din 15 octombrie 2009 prin care Ministerul Economiei a respins cererea de revocare a certificatului de revocare a certificatul de atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D. ("actul administrativ") și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. A arătat reclamanta că la parterul clădirii situate pe terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, precum și la etajele 1 și 2 ale acestei clădiri, se află o serie de încăperi tehnologice care reprezintă părți integrante ale stației de transformare nr. 110/20 Craiova centru, stație care este proprietatea C.D., afectată serviciului public de distribuție a energiei electrice, fiind o instalație de utilitate publică. S-a mai arătat că, terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate face parte din obiectul contractului de concesiune încheiat între C.D. și Ministerul Economiei la data de 20 iunie 2005, iar autorizația de construire a fost eliberată inclusiv cu privire la construcția edificată pe terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate și atât parterul clădirii, cât și etajele 1 și 2 aparțin C.D. În scop probatoriu instanța a admis proba cu interogatoriul pârâților precum și al reclamantei, proba cu expertiza tehnică în specialitatea electroenergetică și expertiza în specialitatea construcții civile și industriale. Împotriva expertului N.V. a formulat cerere de recuzare pârâta SC T. SA, care a fost respinsă prin încheierea din 18 octombrie 2010. În cauză a fost întocmit raportul de expertiză în specialitatea electroenergetică de către expert N.V., care a fost depus la dosarul cauzei, la termenul din 15 noiembrie 2010. De asemenea, a fost efectuat și depus la dosarul cauzei la data de 31 ianuarie 2011 raportul de expertiză în specialitatea construcții civile și industriale întocmit de către expert B.C. Împotriva ambelor rapoarte de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către pârâta SC T. SA care au fost respinse de către instanță prin încheierea din 28 martie 2011.

Hotărârea Curții de apel. Prin Sentința civilă nr. 292 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului SC T. SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei de Transport Craiova. A respins excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a SC C.D. SA. A admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.D. SA în contradictoriu cu pârâții SC T. SA, SC T. SA Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj și a anulat certificatul de atestare din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în favoarea SC T. SA. A obligat pârâții SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50.285,70 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepțiile invocate: - referitor la excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a SC C.D. SA acestea sunt neîntemeiate deoarece prin acțiunea promovată și precizată reclamanta a demonstrat atât existența interesului anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin prisma faptului că o parte din instalațiile ce asigură funcționarea stației de transformare 110/20 kV se află în clădirea edificată pe terenul în litigiu cât și calitatea procesuală activă prin prisma faptului că este continuatoarea SC E. SA. - a fost admisă lipsa calității procesuale pasive a Dispeceratului Energetic Teritorial Craiova, deoarece aceasta este o entitate operativă, fără patrimoniu propriu și fără personalitate juridică. - în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, s-a apreciat că, deși aceasta este o sucursală fără personalitate juridică, dat fiind faptul că are drept de administrare asupra imobilului edificat pe terenul în litigiu, are și capacitatea procesuală pasivă de a sta în proces alături de entitatea cu personalitate juridică, respectiv SC T. SA. Asupra fondului cauzei instanța a constatat următoarele: - certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova, str. N.T., județul Dolj a fost eliberat în baza unei documentații ce nu reflectă realitatea faptică. - din rapoartele de expertiză a reieșit faptul că, imobilul edificat pe terenul în litigiu este afectat folosinței comune a reclamantei și a pârâților SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, dar și a entității operative Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983, situație care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de schimbările organizatorice intervenite în această perioadă. - procesul-verbal de vecinătate ce a stat la baza emiterii certificatului contestat arată că vecinul limitrof incintei este pe toate laturile Primăria Municipiului Craiova, dar din schița vecinătăților rezultă însă că Primăria Municipiului Craiova nu este vecină pe toate laturile incintei și că pe întreaga latura de nord-vest și parțial pe latura de nord-est vecinul este reclamanta SC C.D. SA și care, conform acestei stări de fapt, trebuia să-și exprime acordul în procesul-verbal de vecinătate. În final a reținut prima instanță că această situație de fapt, este reținută prin ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză, astfel că, în mod evident, ca urmare a unei documentații ce nu reflectă situația reală nici în privința terenului, dar nici a clădirii edificate pe acest teren, a fost posibilă eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, situație în care eliberarea sa este afectată de nelegalitate. În temeiul dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., reclamatei i-au fost acordate cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.N.T.E.E. T. SA și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Recurenta-pârâtă C.N.T.E.E. T. a formulat recurs atât împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare a expertului V.N. formulată de T. SA cât și împotriva Sentinței civile nr. 292/2011, pronunțată în cauză invocând ca temei juridic art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În ceea ce privește încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, formulată de T. SA, a expertului în electroenergetică V.N., arată că acesta a fost angajat al antecesoarei C. SA, ulterior desfășurând activități salariale atât la E. Oltenia SA, cât și T. SA astfel că erau incidente dispozițiile art. 27 pct. 8 C. proc. civ. Prin recursul formulat împotriva Sentinței nr. 292 din 30 mai 2011, recurenta-pârâtă formulează critici ce vizează atât modul de soluționare al excepțiilor invocate la prima instanță cât și fondul cauzei. Susține în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a T. - Sucursala Craiova; excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului C.D. în promovarea acțiunii de fond. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța a admis în mod greșit acțiunea reclamantei C.D. SA și a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 19 martie 2009 emis de Ministerul Economiei în favoarea T. SA cu privire la terenul din Craiova, str. N.T., reluând apărările formulate prin întâmpinare privind situația imobilului Dispeceratul Energetic Teritorial Craiova și documentația ce stă la baza atribuirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ emis în condițiile H.G. nr. 834/1991. O critică distinctă vizează cuantumul cheltuielilor de judecată cu privire la care instanța de fond a obligat pârâtele, fiind exagerat în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de către C.D. SA ca neîntemeiată. În motivarea recursului pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri a arătat în esență că, instanța de fond nu a constatat că acțiunea în contencios formulată de C.D. a fost tardiv introdusă, respingând în mod eronat, excepția lipsei calității procesuale active a C.D. și excepția lipsei de interes. Pe fondul cauzei susține că în mod greșit, instanța de fond a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în baza unei documentații care nu reflectă realitatea faptică. Totodată și această recurentă apreciază că se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 50.285,70 RON, întrucât ar avea un cuantum nerezonabil. Apărările părților. Intimata-reclamantă SC C.D. SA în temeiul art. 115 coroborat cu art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a formulat întâmpinare atât la recursul Ministerului Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri cât și la recursul C.N.T.E.E. T. răspunzând punctual la toate criticile aduse hotărârii recurate atât din prisma excepțiilor respinse de prima instanță cât și a fondului cauzei, solicitând menținerea Sentinței nr. 292/2011 ca fiind temeinică și legală. Prin notele scrise, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Recurenta C.N.T.E.E. T. SA a depus note scrise prin care a răspuns la întâmpinarea C.D. privind situația de fapt referitoare la existența unor încăperi tehnologice pe terenul pe care s-a emis certificatul de atestare a unui drept de proprietate, a contractului de concesiune încheiat între Ministerul Economiei și SC E. SA Oltenia, terenul în legătură cu care Ministerul Economiei a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate și care face parte din obiectul contractului de concesiune precum și la excepțiile invocate la fondul cauzei și reluate ca motive de recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, în raport de actele și lucrările dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Intimata-reclamantă SC C.D. SA a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2009 eliberat de Ministerul Economiei în favoarea pârâtei SC T. SA pentru terenul în suprafață de 328,14 mp situat în Craiova str. N.T. jud. Dolj. Prima instanță a admis acțiunea pentru motivele expuse la pct. I 4 din decizie. Această soluție este corectă ca fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru considerentele expuse în continuare, ca răspuns la motivele de recurs formulate. Referitor la modul de soluționare a cererii recuzare a expertului V.N., critica T. împotriva Sentinței civile nr. 292 din 30 mai 2011 și, respectiv, a încheierii recurate, sub acest aspect este nefondată deoarece textul art. 27 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză. Împrejurarea că expertul desemnat în cauză a fost sau nu salariat al vreuneia dintre societățile în litigiu sau al amândurora nu contravine art. 27 pct. 7 C. proc. civ. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a T. - Sucursala Craiova, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta-pârâtă are calitate în cauză, aceasta având un drept de administrare asupra unei părți din clădirea edificată pe teren, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a apreciat că se impune ca aceasta să fie parte în procesul având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, criticile sunt nefondate. SC C.D. SA are calitate procesuală activă și, respectiv, interes în cauză, invocând vătămarea drepturilor pe care le are în baza contractului de concesiune, precum și în calitate de operator de distribuție al energiei electrice proprietar al stației de transformare și de proprietar al parterului și al etajelor 1 și 2 ale clădirii amplasate pe terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii în contencios administrativ, motiv de recurs formulat de Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri se constată că textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura prealabilă și termenele în care poate fi formulată iar art. 11 din același act normativ se referă la termenul de introducere a acțiunii. În cauză acțiunea a fost introdusă la instanța de contencios administrativ în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Contrar susținerilor recurentei, așa cum în mod corect punctează intimata-reclamantă acțiunea în contencios administrativ a fost formulată în termenul legal de 6 luni, care începe să curgă de la momentul comunicării răspunsului autorității la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Se reține că, în data de 15 octombrie 2009, Ministerul Economiei a respins cererea de revocare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de C.D., iar intimata-reclamantă a formulat acțiunea în contencios administrativ, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 25 noiembrie 2009. Pe fondul cauzei în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea în contencios astfel cum a fost formulată și ulterior precizată de C.D. Ceea ce trebuie verificat este legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei recurente, respectiv dacă erau sau nu întrunite cumulativ cerințele H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă la data înființării societății comerciale cu capital de stat terenul se află în patrimoniul acesteia și condiția ca suprafața respectivă să fie necesară desfășurării activității societății conform obiectului de activitate. Or, conform probelor administrate în cauză pe terenul în legătură cu care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, C.D. deține părți integrante ale stației de transformare, afectate serviciului public de distribuire a energiei electrice, fiind instalații de utilitate publică. Prin rapoartele de expertiză în cauză, inclusiv prin raportul de expertiză întocmit de expertul-parte al T., în raport de calitatea societății de concesionar, în mod corect, s-a reținut că "imobilul edificat pe terenul în litigiu este afectat folosinței comune a reclamantei și a pârâților SC T. SA, SC T. SA - Sucursala de Transport Craiova, dar și a entității operative Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, încă de la edificarea acestuia în anul 1983, situație care a rămas neschimbată până la data judecării cauzei, independent de schimbările organizatorice intervenite în această perioadă.". În clădirea situată pe terenul pentru care Ministerul Economiei a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, există o serie de încăperi tehnologice, aparținând C.D., anexă - părți integrante - a stației electrice de transformare. Înalta Curte constată astfel că, în condițiile în care clădirea aflată pe teren este în mare parte afectată obiectului de activitate al intimatei-reclamante rezultă nu era indispensabilă obiectului de activitate al recurentului-pârât în favoarea căreia s-a emis actul administrativ de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care este ridicată clădirea folosită în comun de intimata-reclamantă și recurenta-pârâtă. La aceasta se adaugă faptul că procesul-verbal de vecinătate întocmit în legătură cu terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu cuprinde acordul C.D., în calitate de proprietar învecinat, aspect reținut în mod corect de prima instanță, contrar susținerilor recurentei. În raport de cele expuse, Curtea a constatat că soluția instanței de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este legală și temeinică, criticile formulate de pârâte fiind neîntemeiate. Referitor la plata cheltuielilor de judecată în mod corect prima instanță a reținut în acord cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. culpa procesuală a recurentelor-pârâte, cheltuielile fiind justificate în raport de complexitatea dosarului, termenele de judecată și munca depusă de avocați, respectiv efortul concret depus de avocatul părții care a câștigat. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. De altfel, prima instanță a reținut, că nu este cazul să ajusteze onorariul avocațial și să facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind efortul depus de avocații C.D. în raport de gradul de complexitate a cauzei. Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu și cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj pentru opozabilitate sub acest aspect hotărârea fondului nefiind recurată. Se constată că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalți pârâți chemați în judecată în această calitate. II. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 vor fi respinse recursurile ca nefondate.