ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta F.I.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei și

Finanțelor – C.C.S.D., pentru obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei

să emită și să comunice Decizia privind Titlul de despăgubire pentru imobilul

notificat sub nr. 445/N/2001 și nr. 1055/N/2001, situat în localitatea Craiova,

jud. Dolj, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi întârziere, până la

emiterea deciziei.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

prin Dispoziția nr. 8970 din 13

martie 2007, emisă de Primarul mun. Craiova, s-a propus acordarea

despăgubirilor către F.I., pentru imobilul imposibil de restituit în natură,

notificat sub nr. 445/N/2001 și nr. 1055/N/2001, situat în localitatea Craiova,

jud. Dolj, că această dispoziție a rămas definitivă, că dosarul a fost

înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 34328/ CC și nu a fost soluționat până la

data formulării acțiunii, precum și faptul că nesoluționarea dosarului după

trecerea unei perioade de peste 4 ani de la emiterea dispoziției privind

acordarea despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării

prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la

respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin

întâmpinarea formulată de C.C.S.D. s-a arătat faptul că cererea de chemare în

judecată a reclamantei este neîntemeiată.

Prin Sentința

nr. 556 din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a a

dmis în parte acțiunea

formulată de reclamanta F.I., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei

și Finanțelor – C.C.S.D.,

- a obligat pârâta C.C.S.D.

să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul

în suprafață de 626,50 mp, situat în Craiova, notificat prin. nr. 445/N/2001 și

nr. 1055/N/2001, conform dispoziției nr. 8970 din 13 martie 2007 a Primăriei

Municipiului Craiova,

- a respins cererea

de obligare la plata de daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că acțiunea

formulată de reclamantă este întemeiată numai în parte, respectiv în ceea ce

privește capătul de cerere privind obligarea C.C.S.D. să emită titlul de

despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut reclamantului,

că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i

se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, că prin dispoziția nr.

8970 din 13 martie 2007

Primarul Municipiului

Craiova a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 către reclamantă pentru suprafața de teren în suprafață de 625,50 m.p., situat în Craiova, notificat sub nr. 445/N/2001 și nr. 1055/N/2001, imobil imposibil de

restituit în natură.

Instanța a mai reținut

că, ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost

transmis către C.C.S.D. pentru emiterea

deciziei reprezentând

titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor

titlului VII din Legea nr. 554/2004,

obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la momentul pronunțării

hotărârii de pârâta Comisia Centrală, astfel că instanța a apreciat că durata

excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident

principiul procesului rezonabil și a făcut aplicarea art. 6 din C.E.D.O.,

obligând autoritatea pârâtă să emită dispoziția pentru stabilirea

despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantei.

În afara argumentului

decurgând din art. 6 al Convenției, curtea a reținut că prin neîndeplinirea

obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o

evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja

bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către

România prin Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

În speța de față prin

comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât

și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care instanța a apreciat că absența totală a despăgubirilor creează

reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor

sale garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Concluzionând,

instanța a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele

judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui

termen de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii

constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

Curtea

a reținut, de asemenea, faptul că apărările pârâtei cu privire la cererea privind

solicitarea reclamantei de a fi emisă decizia conținând titlul de despăgubire

în termen de 90 de zile sunt fără relevanță, în condițiile în care reclamanta

nu a formulat o asemenea cerere.

În consecință,

instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta C.C.A.D. să emită

reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilului teren

în suprafață de 626,50 mp, situat în Craiova, conform Dispoziției nr. 8970 din 13

martie 2007 emisă de Primăria Municipiului Craiova și a respins cererea de

obligare la daune cominatorii, reținând că prin art. 24 din Legea nr. 554/2004

s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în

care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este

subsecventă actualei etape judiciare

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., se critică hotărârea instanței de fond pentru următoarele

considerente:

Instanța

de fond în mod greșit a reținut

faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit

termenul rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.

Astfel,

se arată de către recurentă că în cauza supusă judecății etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul

aferent dispoziției nr. 8970/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului

Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 34328/ CC.

Referitor

la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură

a imobilul notificat

de reclamantă, precum și la etapa evaluării, se arată că

dosarul a fost analizat în privința legalității

respingerii cererii de

restituire în

natură

a imobilului notificat în

condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamant și

a fost

transmis

la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală, fiind întocmit raportul de

evaluare, care urma a fi

supus spre

aprobare în următoarea ședință a C.C.

S.D.

Se

mai arată în motivele de recurs că instanța de fond a obligat în mod netemeinic

direct la emiterea deciziei și că a admite

că

poate fi primită acțiunea în obligare direct de

emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea

peste etapele administrative, este

nu

numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și

anume, se poate stabili o

obligație

într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în

sensul art. 22 din Legea nr.

554/2004,

obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea

contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art.

24 din Legea contenciosului administrativ.

Arată recurenta că astfel s-ar ajunge în situația

acceptată ca aceasta

să fie obligată să emită decizia de despăgubire în cel

mult 30 de zile de la rămânerea

definitivă și

irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai depinde în

totalitate de această

entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din

prev. art. 16 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru

toate aceste considerente, recurenta C.C.S.D. solicită admiterea recursului,

astfel cum a fost formulat, modificarea Sentinței recurate, în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantă, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de

către C.C.S.D.

Astfel fiind, în

speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

conform cărora:

-

alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.”,

-

alin. (2): „Notificările formulate

potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001

privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările

ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la

data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal

de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice

centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz,

de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga

documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite

în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.”

-

alin. (2

1

): „Dispozițiile autorităților administrației publice

locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi

înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin.

(3):

„În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,

Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003

va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură

reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

-

alin.

(4):

„Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la

analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2) în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.”

-

alin.

(5):

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.”

- alin.

(6):

„După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”

Legiuitorul

a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea

raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În

mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în

baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.”

În

alineatul 8 se arată că dispozițiile alin. (1), alin. (2) și alin. (7), care

reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod

corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art.

31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au

consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la

concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

În cauză, este

necontestat că reclamanta a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se

acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, că procedura

administrativă de restituire a imobilului în litigiu a început cu Notificările nr.

445/N/2001 și nr. 1055/N/2001, iar, ca urmare, prin Dispoziția nr. 8970/2007,

Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul precizat anterior reclamantei, dosarul fiind transmis către C.C.S.D.

și înregistrat sub nr. 34328/ CC.

În

cauză s-a efectuat verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de

restituire în natură.

Recurenta

a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind

acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de

soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere

ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 2815/2008

emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligația de a trimite dosarul

unui evaluator sau societății de evaluare desemnate.

Admițând în parte

acțiunea formulată de intimata-reclamantă, instanța de fond a apreciat, în

esență, că cererea acesteia nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, ca

garanție a unui proces echitabil statuat la art. 6 din Convenția europeană a

drepturilor omului, soluție pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind

legală și temeinică.

Astfel, potrivit

Titlului VIII, Capitolul V – Procedurile administrative pentru acordarea

despăgubirilor, art. 16 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției […], cu modificările și

completările ulterioare, „(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare. (6) După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de

specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite

Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita

cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire”.

După cum s-a arătat

în expunerea rezumativă prezentată mai sus, criticile autorității recurente

pornesc de la faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede niciun termen care să

oblige autoritățile competente să soluționeze cererile într-un anumit termen,

precum și că, în raport cu dispozițiile Deciziei nr. 2815/2008, cererile sunt

soluționate și dosarele sunt transmise la evaluator în ordinea înregistrării

lor, astfel că nu există o încălcare a unui termen rezonabil și, pe cale de

consecință, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul prevederilor

Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare.

Este adevărat că

Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor

privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr.

2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate

constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia

autorității competente.

Astfel, în primul

rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să

guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul

operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul

realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime

ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens,

trebuie menționată Recomandarea din 2007 privind buna administrare, prin care

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre,

prin art. 7 din Codul bunei administrări, ca administrațiile publice să

acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu

complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca

urmare a aderării României la U.E. și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște

drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor

fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii

unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul

lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art.

41.alin. (1) din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie

rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele

cuprinse în legislația primară – Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și

în reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în

cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca

scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului

Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o

bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a

cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Pe de altă parte,

trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că

termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag.

1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor

administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către

organele administrației publice centrale sau locale.

Deci, în concluzie,

instanța de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile unui stat nu pot să

invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces

rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea C.E.D.O.

și că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din

Convenție, cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, astfel încât absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină

excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1

din Protocolul nr. 1.

De asemenea, în

raport cu data declanșării procedurii administrative – anul 2001 și cu data

înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum și în raport cu importanța cauzei

pentru intimata-reclamantă, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de

autoritățile administrative competente, rezultă că instanța de fond a apreciat

în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autoritățile

respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor

Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit

ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de

putere.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de

către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor

competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în cauză, așa cum

s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu

soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă, și-au exercitat dreptul

de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve

cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului

fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Astfel fiind, în mod

întemeiat a reținut instanța de fond că procedurile administrative, coroborate

cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil, că depășirea

unui termen de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii

constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O. și că,

în raport de aceste considerente va fi înlăturată apărarea pârâtei C.C.S.D., în

sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului

privind pe reclamantă și până la data pronunțării sentinței a curs o perioadă

de timp de peste 4 ani suficientă pentru realizarea întregii proceduri

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247.2005.

Curtea

a reținut în mod corect faptul că apărările pârâtei cu privire la cererea

privind solicitarea reclamantei de a fi emisă decizia conținând titlul de

despăgubire în termen de 90 de zile sunt fără relevanță, în condițiile în care

reclamanta nu a formulat o asemenea cerere.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În concluzie, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 556/2011 din 04 noiembrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.