ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2026/2015

Decizia nr. 2026/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 410/RCA din 30 septembrie 2013, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de intimatul I.T.M. Neamț împotriva Sentinței civile nr. 3.226 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Roman, în contradictoriu cu petenta SC A. SRL, a modificat în totalitate Sentința civilă nr. 3.226 pronunțată de Judecătoria Roman și a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Neamț a constatat că, în mod eronat, prima instanță a anulat parțial Procesul-verbal încheiat la data de 9 noiembrie 2010 de către I.T.M. Neamț, ca urmare a aprecierii defectuoase a probelor administrate în cauză.

Astfel, prin sentința recurată, instanța de fond a anulat în parte procesul-verbal atacat numai cu privire la contravenția prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 319/2006, înlăturând amenda în sumă de 4.000 RON aplicată de agentul constatator și a menținut celelalte dispoziții din procesul-verbal.

A argumentat că prin Sentința civilă nr. 278/CA din 3 noiembrie 2011 Tribunalul Neamț a anulat din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare a evenimentului din 17 august 2010, constatările reținute la Cap. i pct. 4 și Cap. k, menținându-se celelalte constatări.

În raport cu fapta imputată SC A. SRL, respectiv că nu și-a îndeplinit obligația de a efectua o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său angajatului B., instanța de recurs a constatat că societatea nu a făcut dovada realizării instruirii.

Actele invocate de SC A. SRL prin întâmpinare pentru a dovedi susținerea realizării instruirii angajatului B. nu dovedesc că acesta a fost instruit în acest sens. Societatea nu a făcut dovada că l-a instruit pe angajatul B. care nici nu avea calificarea profesională pentru ocupația de paznic, respectiv nu deținea atestat profesional conform art. 12 din Legea nr. 319/2006.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta SC A. SRL Rădăuțeni, județul Iași a solicitat în contradictoriu cu I.T.M. Neamț revizuirea Deciziei civile nr. 410 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/291/2010.

În motivarea cererii de revizuire se arată că la baza procesului-verbal de contravenție contestat stă un proces-verbal anulat parțial de instanță prin hotărâre irevocabilă, hotărâre neluată în considerare de instanță care a pronunțat decizia atacată.

Cauzele producerii accidentului pentru care a fost sancționată prin Procesul-verbal din 9 noiembrie 2010 au fost preluate din Procesul-verbal de cercetare eveniment din 17 august 2010, ale cărui capitole i și k au fost anulate prin Sentința civilă nr. 278/CA din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului Neamț definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 607 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, ceea ce ar fi trebuit să conducă la anularea sancțiunii prevăzută la pct. 3 din cuprinsul Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 9 noiembrie 2010.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimatul I.T.M. Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, motivând că pentru a fi în prezența unei revizuiri întemeiată pe acest motiv (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) condiția esențială este existența triplei identității de părți, obiect și cauză, ceea ce în speța dedusă judecății nu se verifică.

Prin Decizia nr. 475 din 8 decembrie 2014 Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. competența de soluționare aparține instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Cum în cauză s-a invocat că există contrarietate între Decizia nr. 410 din 30 august 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/291/2010 și Decizia nr. 607 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/103/2011, competența soluționării cererii de revizuire revine Înaltei Curți de Casație și Justiție - instanță mai mare în grad față de Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 mai 2015 sub același număr unic de înregistrare.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al revizuirii, revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în ceea și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă, nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În cauză, revizuentul susține că prin decizia a cărei anulare se solicită se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din Sentința nr. 278/CA din 3 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/103/2011 definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 607 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău.

Urmare a producerii accidentului din data de 27 iunie 2010 la punctul de lucru al revizuentei situat în municipiul Roman, a fost întocmit Procesul-verbal din 17 august 2010 de cercetare a evenimentului, prin care s-au stabilit măsuri și sancțiuni în sarcina societății reclamante în calitate de angajator, proces-verbal contestat.

Ulterior, încheierii acestui proces-verbal de cercetare, I.T.M. Neamț a întocmit Proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 9 noiembrie 2010, pe care revizuenta l-a contestat, contestația făcând obiectul Dosarului nr. x/291/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Roman.

Prin Sentința nr. 278/CA din 3 noiembrie 2011 Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte plângerea formulată de revizuentă și a anulat din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare a evenimentului produs la data de 27 iunie 2010, din 17 august 2010 constatările reținute la Cap. i pct. 4, Cap. k și Cap. m pct. 1; menținând celelalte constatări din procesul-verbal. Sentința a fost însă modificată prin Decizia nr. 607 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, urmare a admiterii recursului declarat de I.T.M. Neamț și în consecință a respins cererea de anulare a procesului-verbal cu privire la Cap. m pct. 1, menținând celelalte dispoziții ale sentinței (sub aspectul anulării constatărilor de la Cap. i pct. 4 și Cap. k).

La rândul său, Procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 9 noiembrie 2010 de către I.T.M. Neamț, prin care revizuentei i-a fost aplicată o amendă de 5.750 RON a fost contestat.

Prin Sentința nr. 3.226 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roman în Dosarul nr. x/291/2010 a fost admisă în parte plângerea și anulat procesul-verbal atacat, numai cu privire la contravenția prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. b) Legea nr. 319/2006 înlăturând amenda în sumă de 4.000 RON aplicată. Au fost menținute celelalte dispoziții din procesul-verbal.

Sentința a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia nr. 410 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, a fost modificată în totalitate Sentința nr. 3.226 din 5 noiembrie 2012 și respinsă plângerea ca nefondată.

Astfel, prin Decizia nr. 410 din 30 septembrie 2013, a cărei anulare se solicită s-a reținut că revizuenta nu a făcut dovada efectuării instructajului angajatului B., care nici nu avea calificarea profesională pentru ocupația de paznic, respectiv nu deținea atestat profesional conform art. 12 Legea nr. 319/2006, cu consecința respingerii plângerii formulate împotriva Procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 9 noiembrie 2011 de către I.T.M. Neamț.

Pe de altă parte prin Decizia nr. 607/2010 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost modificată în parte Sentința nr. 278/31/2011 în sensul că a fost respinsă Cererea de anulare a Procesului-verbal de cercetare a evenimentului, produs la 27 iunie 2010 cu privire la Cap. m pct. 1. În consecință, potrivit dispozițiilor menținute din Sentința nr. 278 din 9 noiembrie 2011 au rămas anulate din cuprinsul Procesului-verbal din 17 august 2010 constatările de la Cap. i pct. 4 - Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul și Cap. k - Cauza producerii evenimentului.

În considerentele deciziei menționate (Decizia nr. 607/2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău) se precizează în mod expres că, "... recurenta afirmă culpa exclusivă a victimei, însă lipsa de instruire a victimei angajează și culpa concurentă a recurentei".

Aceste considerente sunt confirmate și nicidecum contrazise, așa cum susține revizuenta, de motivarea Deciziei nr. 410/2013 a Tribunalului Neamț care reține că "În raport cu faptele imputate petentei-intimate, respectiv că nu și-a îndeplinit obligația de a efectua o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă, și postului angajatului sau B., instanța de recurs constată că petenta nu a făcut dovada realizării instruirii".

Așadar, ambele instanțe au ajuns la aceeași concluzie, anume că în cauză, conform mențiunilor din Fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă angajatului B., nu i-au fost prelucrate materialele privind riscurile și măsurile de preveniri specifice activității de pază în protecție.

Înalta Curte reține că cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții aduce la respingerea cererii de revizuire.

Însă, în cauza de față, chiar dacă cele două procese-verbale au fost întocmite ca urmare a producerii evenimentului/accidentului de muncă din 27 iunie 2010, condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită.

Așa cum am mai arătat această condiție presupune tripla identitate de obiect, părți și cauză, care sunt elementele lucrului judecat și care trebuie îndeplinite cumulativ.

Prin urmare, Înalta Curte, constată că susținerile și criteriile formulate de revizuentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Așa fiind, principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea Deciziei nr. 410/2013 a Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 410 din 30 septembrie 2013 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2015.

Procesat de GGC - N