ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
M.R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de
evaluare din 04 octombrie 2011, emis de pârâtă, și obligarea acesteia la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că la data de 5 octombrie 2010, instituția pârâtă i-a
comunicat raportul de evaluare contestat, concluziile acestuia fiind în sensul
că s-ar afla într-o stare de incompatibilitate începând cu anul 2009, pe motiv
că ar deține concomitent funcțiile de Director al D.J.A. și I.T. din cadrul C.G.G.N.M.
și cea de Consilier Local în cadrul Primăriei Sectorului 3 București, fiind
încălcate așadar, prevederile art. 88 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Reclamantul a
susținut că textul de lege invocat anterior nu-i este aplicabil, având în
vedere că funcția sa de D.D.J.A. și I.T. nu este în cadrul aparatului propriu
al consiliului local, ci în cadrul C.G.G.N.M., instituție publică organ de
specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,
finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice
centrale pentru protecția mediului, și care nu se află în raporturi de
subordonare față de Consiliul Local Sector 3.
Prin sentința civilă nr.
2731 din data de 24 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.R.C.
și, în consecință, a anulat raportul de evaluare din /04 octombrie 2011.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut că funcția de director al D.J.A. și I.T.
din cadrul C.G.G.N.M., deținută de reclamant, nu este o funcție în cadrul
aparatului propriu al consiliului local, nefiind, deci, întrunite condițiile
pentru constatarea incompatibilității consilierului local avute în vedere de
dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
A mai reținut că
pârâta recunoaște, implicit, că acest articol nu este incident în speță,
invocând, în schimb, incompatibilitatea reclamantului raportat la dispozițiile art.
94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care constituie, însă, un cu totul alt caz
de incompatibilitate decât cel constatat prin actul atacat și care nu a făcut
obiectul raportului de evaluare.
Împotriva sentinței civile
nr. 2731 din data de 24 aprilie 2012 a formulat recurs pârâta A.N.I.,
solicitând desființarea acesteia și respingerea cererii reclamantului, pentru motive
încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304
1
C. proc.
civ.
Recurenta a
argumentat, în esență, că intimatul-reclamant se afla, în mod incontestabil, în
stare de incompatibilitate raportat la dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea
nr. 161/2003, iar faptul că raportul contestat a reținut incompatibilitatea
acestuia raportat la dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din aceeași lege nu
constituie cauză de nulitate a actului administrativ, în condițiile în care
aspectele de fapt reținute sunt reale.
Deși a argumentat
faptul că, prin exercitarea simultană a calității de consilier local și a celei
de funcționar public, respectiv director al D.J.A. și I.T. din cadrul C.G.G.N.M.,
reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, instanța de fond a interpretat
greșit actul juridic dedus judecății, schimbând și natura ori înțelesul vădit
și neîndoielnic al acestuia și pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a
legii.
A mai susținut că
raportul respectă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, fiind
evidentă și posibilă identificarea stării de incompatibilitate în raport cu
partea descriptivă a situației de fapt.
A arătat că dreptul
intimatului-reclamant la apărare a fost respectat, acesta fiind informat încă
de la declanșarea procedurii de evaluare și până Ia emiterea raportului de
evaluare în legătură cu starea de incompatibilitate ce i se reține, fiind
respectată procedura de comunicare prevăzută de lege, cu posibilitatea acestuia
de a-și prezenta punctul de vedere.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,
Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Obiectul acțiunii
introductive de instanță îl constituie anularea raportului de evaluare din 4
octombrie 2011 emis de recurenta-pârâtă A.N.I.
Potrivit actului
administrativ atacat, intimatul-pârât se află într-o stare de incompatibilitate
începând cu anul 2009, fiind încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 161/2003.
Raportat la obiectul
acțiunii, instanța de fond a avut a analiza legalitatea celor constatate prin
raportare la dispozițiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003, reținut drept
temei legal al stării de incompatibilitate.
Sub acest aspect,
Curtea va constata că în mod legal prima jurisdicție a dispus anularea
raportului de evaluare, reținând că în situația intimatului-reclamant nu pot fi
reținute dispozițiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Astfel, potrivit art.
88 lit. c) din legea menționată, „funcția de consilier local sau de consilier
județean, este incompatibilă cu: c) calitatea de funcționar public sau angajat
cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local
respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii
din județul respectiv”.
Or, așa cum rezultă
din actele depuse la dosar, funcția de director în cadrul C.G.G.N.M., deținută
de intimatul-reclamant, nu este o funcție în cadrul aparatului propriu al
consiliului local unde acesta este consilier local, condiție prevăzută de art. 88
lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Este evident așadar,
că în mod greșit temeiul de drept care a stat la baza emiterii raportului de
evaluare a fost reținut în ceea ce-l privește pe recurentul-intimat.
În consecință, în
raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.N.I. împotriva sentinței civile nr. 2731 din 24 aprilie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2014.