ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2014

HOTĂRÂRE
04.02.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de

evaluare din 04 octombrie 2011, emis de pârâtă, și obligarea acesteia la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la data de 5 octombrie 2010, instituția pârâtă i-a

comunicat raportul de evaluare contestat, concluziile acestuia fiind în sensul

că s-ar afla într-o stare de incompatibilitate începând cu anul 2009, pe motiv

că ar deține concomitent funcțiile de Director al D.J.A. și I.T. din cadrul C.G.G.N.M.

și cea de Consilier Local în cadrul Primăriei Sectorului 3 București, fiind

încălcate așadar, prevederile art. 88 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Reclamantul a

susținut că textul de lege invocat anterior nu-i este aplicabil, având în

vedere că funcția sa de D.D.J.A. și I.T. nu este în cadrul aparatului propriu

al consiliului local, ci în cadrul C.G.G.N.M., instituție publică organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice

centrale pentru protecția mediului, și care nu se află în raporturi de

subordonare față de Consiliul Local Sector 3.

Prin sentința civilă nr.

2731 din data de 24 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.R.C.

și, în consecință, a anulat raportul de evaluare din /04 octombrie 2011.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că funcția de director al D.J.A. și I.T.

din cadrul C.G.G.N.M., deținută de reclamant, nu este o funcție în cadrul

aparatului propriu al consiliului local, nefiind, deci, întrunite condițiile

pentru constatarea incompatibilității consilierului local avute în vedere de

dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

A mai reținut că

pârâta recunoaște, implicit, că acest articol nu este incident în speță,

invocând, în schimb, incompatibilitatea reclamantului raportat la dispozițiile art.

94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care constituie, însă, un cu totul alt caz

de incompatibilitate decât cel constatat prin actul atacat și care nu a făcut

obiectul raportului de evaluare.

Împotriva sentinței civile

nr. 2731 din data de 24 aprilie 2012 a formulat recurs pârâta A.N.I.,

solicitând desființarea acesteia și respingerea cererii reclamantului, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

civ.

Recurenta a

argumentat, în esență, că intimatul-reclamant se afla, în mod incontestabil, în

stare de incompatibilitate raportat la dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003, iar faptul că raportul contestat a reținut incompatibilitatea

acestuia raportat la dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din aceeași lege nu

constituie cauză de nulitate a actului administrativ, în condițiile în care

aspectele de fapt reținute sunt reale.

Deși a argumentat

faptul că, prin exercitarea simultană a calității de consilier local și a celei

de funcționar public, respectiv director al D.J.A. și I.T. din cadrul C.G.G.N.M.,

reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, schimbând și natura ori înțelesul vădit

și neîndoielnic al acestuia și pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a

legii.

A mai susținut că

raportul respectă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, fiind

evidentă și posibilă identificarea stării de incompatibilitate în raport cu

partea descriptivă a situației de fapt.

A arătat că dreptul

intimatului-reclamant la apărare a fost respectat, acesta fiind informat încă

de la declanșarea procedurii de evaluare și până Ia emiterea raportului de

evaluare în legătură cu starea de incompatibilitate ce i se reține, fiind

respectată procedura de comunicare prevăzută de lege, cu posibilitatea acestuia

de a-și prezenta punctul de vedere.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Obiectul acțiunii

introductive de instanță îl constituie anularea raportului de evaluare din 4

octombrie 2011 emis de recurenta-pârâtă A.N.I.

Potrivit actului

administrativ atacat, intimatul-pârât se află într-o stare de incompatibilitate

începând cu anul 2009, fiind încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 161/2003.

Raportat la obiectul

acțiunii, instanța de fond a avut a analiza legalitatea celor constatate prin

raportare la dispozițiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003, reținut drept

temei legal al stării de incompatibilitate.

Sub acest aspect,

Curtea va constata că în mod legal prima jurisdicție a dispus anularea

raportului de evaluare, reținând că în situația intimatului-reclamant nu pot fi

reținute dispozițiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, potrivit art.

88 lit. c) din legea menționată, „funcția de consilier local sau de consilier

județean, este incompatibilă cu: c) calitatea de funcționar public sau angajat

cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local

respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii

din județul respectiv”.

Or, așa cum rezultă

din actele depuse la dosar, funcția de director în cadrul C.G.G.N.M., deținută

de intimatul-reclamant, nu este o funcție în cadrul aparatului propriu al

consiliului local unde acesta este consilier local, condiție prevăzută de art. 88

lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Este evident așadar,

că în mod greșit temeiul de drept care a stat la baza emiterii raportului de

evaluare a fost reținut în ceea ce-l privește pe recurentul-intimat.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de A.N.I. împotriva sentinței civile nr. 2731 din 24 aprilie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2253/2015
Decizia nr. 2253/2015 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, sub nr. x/93/2012 la data de 19 martie 2012, reclamantul A., a solicitat în contradictori
ÎCCJ 2016-10-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2016
Decizia nr. 2630/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2017-10-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 05.01.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate,
ÎCCJ 2015-02-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2015
Decizia nr. 475/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul acțiunii; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/64/2013, reclamant
ÎCCJ 2015-09-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2015
ească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.
Sursă