ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2016

Decizia nr. 2630/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, la data de 20.12.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate în data de 11 decembrie 2013, în lucrarea nr. 58814/G/II/11.12.2013.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 683 din 27 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată; respingând de asemenea și cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;”.

Cu titlu preliminar, prima instanță a constatat că, deși nu s-a invocat în mod expres nelegalitatea raportului de evaluare sub aspectul aplicării legii în timp, reclamantul a invocat împrejurarea că atribuțiile și constatările pârâtei nu pot viza decât acte și situații juridice intervenite după data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2007. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că Legea nr. 144/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 176/2010, este pe deplin aplicabilă în cauză în condițiile în care acest din urmă act normativ a fost publicat în M. Of. al României nr. 621/02.09.2010 și a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, la data de 06.09.2010, iar perioada supusă verificării este cuprinsă între 04.10.2010 la zi.

În ceea ce privește fapta concretă reținută în sarcina reclamantului ca reprezentând starea de incompatibilitate, deținerea concomitentă a funcțiilor de primar al comunei Sârbeni și de administrator al SC B. SRL, și apărarea formulată de acesta în sensul că potrivit certificatului constatator nr. 19887 din 16 octombrie 2013 emis de O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman și a art. 12 din actul constitutiv al SC B. SRL, funcția de administrator al acestei societăți a fost îndeplinită de soția reclamantului, doamna C., instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 493 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 21890 din 26 iunie 2008 a fost admisă cererea de înregistrare așa cum a fost formulată de asociatul unic A., s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea în registrul comerțului a B. SRL, administrator al acestei societăți fiind A. De asemenea, prima instanță a reținut că un extras al acestei încheieri, în care se menționează că reclamantul este administrator al SC B. SRL, a fost publicat în M. Of., Partea a IV-a, nr. 4767/28.07.2008.

Totodată, prima instanță a reținut că la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că în Dosarul nr. x din 26 iunie 2008 s-a pronunțat de către Tribunalul Teleorman o încheiere de îndreptare a erorii materiale în ceea ce privește identitatea administratorului SC B. SRL.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 „(1) Înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel. (2) Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.”, art. 6 alin. (1) din același act normativ prevăzând că „(1) Înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.”

În raport de aceste prevederi legale, ținând cont de mențiunile cuprinse în încheierea nr. 493 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x din 26 iunie 2008 și cele publicate în M. Of. al României, Partea a IV-a, nr. 4767/28.07.2008, instanța de fond a constatat că Agenției Naționale de Integritate, în calitate de terț, îi sunt opozabile doar aceste mențiuni, care prevăd că reclamantul A. deține calitatea de administrator al SC B. SRL, iar nu doamna C.

Prin urmare, a apreciat că, în mod corect pârâta a dat prevalență acestor informații și nu a dat valoare probatorie certificatului constatator nr. 19887 din 16 octombrie 2013 emis de O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman și actului constitutiv al SC B. SRL.

Mai mult, prima instanță a reținut că, abia începând cu data de 16.10.2013 s-au efectuat mențiuni în cuprinsul registrului ținut de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman cu privire la faptul că doamna C. deține funcția de administrator al societății comerciale anterior menționate, rezultând că în mod corect s-a reținut de către pârâtă că în perioada 26.06.2008 - 16.10.2013 reclamantul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât a deținut concomitent atât funcția de primar al comunei Sârbeni, cât și de administrator al SC B. SRL.

În acest sens, instanța de fond a constatat că este necesară și suficientă simpla deținere a ambelor calități pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate. Întrucât aceste împrejurări se constată pe deplin în speță, nu poate fi primit argumentul că raportul de evaluare ar fi nelegal.

Nu în ultimul rând, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că, în mod nelegal pârâta nu a dat relevanță notei interne emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman în care se menționează că a fost introdus eronat în admiterea cererii de înregistrare a SC B. SRL în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, precizarea cu privire la calitatea reclamantului de administrator al acestei societăți a fost făcută în baza încheierii nr. 493 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x din 26 iunie 2008, rămasă irevocabilă. De asemenea, în lipsa unei încheieri pronunțate de Tribunalul Teleorman în care să fie consemnată o eventuală eroare materială în acest sens, pârâta nu putea acorda prevalență unei note interne a unei instituții publice care infirmă mențiunile dintr-o încheiere irevocabilă pronunțată de autoritatea judecătorească.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciind că nu există niciun motiv de nelegalitate/netemeinicie și, prin urmare, niciun motiv pentru anularea raportului de evaluare contestat, instanța de fond a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul apreciind că instanța de fond a reținut în mod eronat că a deținut funcția de administrator al SC B. SRL în perioada 26.06.2008 - 16.10.2013, fără a analiza art. 12 din Actul constitutiv al SC B. SRL și certificatul constatator nr. 19887 din 16.10.2013, înscris emis de O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul Teleorman, în care se menționează faptul că „din data de 24.06.2008 administrator al SC B. SRL este C.”.

Mai susține recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere capitolul VIII art. 196 alin. (2) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, în sensul că singura modalitate de îndreptare a erorii materiale strecurate într-o încheiere este nota internă aprobată prin rezoluție de directorul O.R.C. și nu se emite o nouă încheiere de îndreptare a erorii materiale în ceea ce privește identitatea administratorului SC B. SRL.

De asemenea, arată recurentul-reclamant că a respectat procedura de la subsecțiunea 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2594/C/2008 - Schimbarea membrilor organelor de administrare și/sau de conducere și de control ori a reprezentanților persoanelor juridice care îndeplinesc aceasta calitate și modificarea datelor lor personale iar potrivit capitolului VIII - Procedura îndreptării erorilor materiale, a lămuririi înțelesului dispozitivului încheierilor judecătorului-delegat, de completare a acestor încheieri și de refacere a dosarului sau a înscrisurilor și hotărârilor dispărute ori distruse din dosarul comercianților.

Art. 194 Erorile sau omisiunile cu privire la datele înregistrate în registrul comerțului, precum și erorile materiale existente in încheierile judecătorului-delegat sau în rezoluțiile directorului ORCT se îndreaptă din oficiu sau la cerere.

Art. 195 (1) Îndreptarea erorilor cuprinse în încheierile judecătorului-delegat sau în rezoluțiile directorului ORCT se poate face la cerere sau din oficiu, fără plata de taxe.

(2) Cererea de îndreptare a erorilor materiale va avea atașate documentele doveditoare.

(3) În cazul în care judecatorul-delegat sau directorul ORCT dispune, persoana interesată va fi încunoștințată pentru a da lămuriri.

(4) În cazul îndreptărilor din oficiu, o copie a încheierii judecătorului delegat, respectiv a rezoluției directorului ORCT va fi comunicată persoanei înregistrate în registrul comerțului.

Art. 196 (1) Îndreptarea erorilor din baza de date față de încheierea judecătorului-delegat sau, după caz, rezoluția directorului ORCT se efectuează din oficiu.

(2) Îndreptarea erorilor se operează în baza unei note interne aprobate prin rezoluție de directorul ORCT.

Legislația în vigoare în anul 2013 (anul descoperirii erorii) nu prevedea publicarea în Monitorul Oficial al României a notei interne sau a rezoluției directorului ORCT, pentru opozabilitatea actelor înregistrate față de terți.

În acest sens sunt și prevederile art. 7 din Legea nr. 359 din 08.09.2004: „Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate față de terți”, rezultând faptul că opozabilitatea actelor înregistrate față de terți nu este la momentul publicării în Monitorul Oficial, ci Ia data înregistrării în registrul comerțului a cererii nr. 21890 din 26.06.2008.

Mai susține recurentul-reclamant că în cauza dedusă judecații este vorba de o operare greșită de către angajații O.R.C. Teleorman, aspect sesizat de parte în anul 2013.

Apreciază recurentul-reclamant că instanța de fond trebuia să solicite în baza rolului activ și al principiului aflării adevărului de la O.R.C. Teleorman, cererea nr. 21890 din data de 26.06.2008 și actele doveditoare anexe acestei cereri, înscrisuri care au stat la baza emiterii încheierii nr. 493 din 27 iunie 2008 de către judecătorul delegat la O.R.C. Teleorman.

Instanța de fond nu a observat, nemotivând nici în fapt nici în drept aspectul invocat la pct. 3 din acțiune, în sensul că inspectorul de integritate a ținut cont de adresa nr. 6616 din data de 19.11.2013, adresa emisă de A.F.P. Videle, în care este vorba de declarațiile 100 și 102 pentru perioada de raportare fiscală mai 2009 - ianuarie 2010, deși Legea nr. 144/2007 a fost publicată la data de 06.09.2010 și trebuia să privească acte și situații juridice survenite după această dată; și nu anterioare iar din probatoriul administrat, rezultă în mod indubitabil că nu a exercitat nicio clipă concomitent funcția de Primar cu cea de administrator al SC B. SRLși nu a încălcat nicio clipă regimul juridic al incompatibilităților.

Concluzionând, solicită recurentul, în principal admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de anulare a raportului de evaluare întocmit de A.N.I. în data de 11.12.2013.

Apărările intimatei

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, apreciind că susținerile recurentului-reclamant referitoare la inexistența stării de incompatibilitate sunt nefondate.

Din documentele primite de la Oficiul Registrului Comerțului și Administrația Finanțelor Publice a orașului Videle, reclamantul a deținut funcția de administrator al SC B. SRL în perioada 26.06.2008 - 16.10.2013, înlocuirea administratorului fiind operată abia la 16.10.2013. după informarea reclamantului cu privire la declanșarea procedurilor de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 683 din 27 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei Agenția Națională de Integritate și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține

În fapt

Prin raportul de evaluare nr. 58814/G/II/11.12.2013 emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că în perioada 4 octombrie 2010 (data validării mandatului de primar al comunei Sârbeni, jud. Teleorman) și 16 octombrie 2013 (data la care O.R.C. Teleorman a înregistrat modificări în ceea ce privește funcția de administrator al SC B. SRL), A., a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât a exercitat concomitent funcția de Primar cu funcția de administrator al SC B. SRL.

Recurentul-reclamant a prezentat în apărarea sa următoarele argumente:

- la data de 24 iunie 2008 A. a renunțat la funcția de administrator al SC B. SRL în favoarea lui C., această situație din eroare nu a fost menționată la O.R.C. Teleorman, fiind culpa funcționarului acestei instituții decât în urma diligențelor reclamantului după începerea verificării de către Agenția Națională de Integritate, fiind soluționată prin certificatul constatator nr. 19887 din 16 octombrie 2013 în urma cererii reclamantului;

- conform art. 12 din actul constitutiv al SC B. SRL funcția de administrator a fost îndeplinită de soția reclamantului, C.

Prin încheierea nr. 493 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x din 26 iunie 2008 s-a admis cererea asociatului unic A. și s-a autorizat constituirea și înmatricularea în Registrul Comerțului a SC B. SRL administratorul fiind reclamantul.

În drept,

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Registrul comerțului este public”.

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel”.

(2) Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.

Din interpretarea dispozițiilor legii, rezultă că mențiunile existente în Registrul Comerțului, sunt publice și constituie „oglinda” evoluției societății comerciale, orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terților. Per a contrario, orice act sau faptă înregistrată, beneficiază de o prezumție de veritate, opozabilă erqa omnes.

Conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată: „în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: ... h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.”

De asemenea art. 22 din actul normativ menționat reglementează termenul în care trebuie să se solicite înregistrarea modificărilor în registrul comerțului precum și persoanele care pot face solicitarea respectivă, după cum urmează:

„(1) Comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.

(2) înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.

(3) Mențiunile se înregistrează din oficiu, în termen de 15 zile de la data primirii copiei legalizate a hotărârii irevocabile referitoare la faptele și actele prevăzute la art. 21 lit. e), f) și g), cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

(4) Faptul că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nu scutește pe comerciant de obligația de a cere efectuarea lor.”

Recurentul-reclamant încearcă să arate că este culpa autorității O.R.C. - de pe lângă Tribunalul Teleorman că nu a făcut îndreptarea erorii materiale privind schimbarea administratorului societății SC B. SRL - care potrivit actului constitutiv (art. 12) ar fi fost îndeplinită de soția sa C.

Înalta Curte consideră că nu poate fi valabilă această susținere față de materialul probator și față de prevederile legale incidente în cauză.

Astfel, prin încheierea nr. 493 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a consemnat odată cu autorizarea și înmatricularea în Registrul Comerțului că administratorul societății este recurentul-reclamant.

De altfel, recurentul-reclamant avea obligația conform art. 22 raportat la art. 21 din Legea nr. 26/1990 să solicite înregistrarea modificărilor în Registrul Comerțului în 15 zile de la data faptelor supuse obligației înregistrării.

Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele sau faptele neînregistrate [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990], ori reclamantul era obligat și interesat în clarificarea acestei situații.

Modificările sau îndreptările de eroare constatate prin certificatul constatator nr. 19887/2013 nu au fost publicate în Registrul Comerțului și deci nu pot fi opozabile terților în conformitate cu art. 22 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 și nu pot răsturna situația reținută prin încheierea Tribunalului Teleorman nr. 493 din 27 iunie, rămasă irevocabilă.

Nici motivul privind luarea în considerare de către inspectorul de integritate a adresei nr. 6616 din 19 noiembrie 2013 și a declarațiilor 100, 102 pentru perioada fiscală mai 2009 - ianuarie 2010 - deși Legea nr. 144/2007 - a fost publicată în data de 6 septembrie 2010, - nu poate fi întemeiat având în vedere că perioada supusă verificării este 4 octombrie 2010 data validării mandatului de primar și 16.10.2013 data înregistrării la O.R.C. Teleorman a modificărilor privind funcția de administrator.

Prin urmare toate argumentele arătate mai sus, sunt aplicabile, cu sublinierea că voința administratorului A. de a renunța la mandat a fost exprimată în data de 16 octombrie 2013 după începerea verificărilor de către Agenția Națională de Integritate și acest lucru a fost luat în considerare de intimata Agenția Națională de Integritate în mod corect. Față de acest fapt și față de legislația privind incompatibilitățile, fiind suficientă și relevantă această voință care a fost exprimată de recurent chiar dacă nu a finalizat procedura privind publicitatea (soluție secția contencios administrativ și fiscal - Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 7 noiembrie 2013), însă nu atunci când exprimarea de voință a fost făcută pro causa așa cum este în speță.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 683 din 27 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.