ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2015

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 39996/G/II din 19 septembrie 2013, întocmit în lucrarea nr. 16490/S/II din 15 aprilie 2013 de pârâta Agenția Naționala de Integritate, solicitând: - admiterea contestației și, pe fond, constatarea, în principal, a nulității absolute a raportului de evaluare nr. 39996/G/II din 19 septembrie 2013 și în, subsidiar, anularea raportului ca fiind nelegal; - suspendarea executării raportului de evaluare 39996/G/II din 19 septembrie 2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 109 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 109 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul anulării recursului ca netimbrat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., care prevede obligația de a atașa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Înalta Curte constată că recurenta- reclamantă nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, datorată conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 și nu a complinit această lipsă, nici ulterior, deși, prin rezoluția din data de 23 iunie 2014 i s-a pus în vedere că are de îndeplinit această obligație procesuală, în termen de 10 zile de la comunicare. Prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. arată că mențiunile de la alin. (2) al aceluiași articol, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.