ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28 decembrie 2012
sub nr. 39369/245/2012, petenta SC P. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.T.M.
Iași, a solicitat anularea procesului verbal încheiat la data de 10 decembrie
2012 la I.T.M. Iași și, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzilor la
minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat că
prin procesul-verbal din 10 decembrie 2012, I.T.M. Iași a sancționat
contravențional societatea pentru săvârșirea a trei fapte contravenționale,
respectiv încălcarea dispozițiilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a
securității și sănătății în muncă, cu amendă în cuantum de 10 000 lei,
încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a
securității și sănătății în muncă, cu avertisment și încălcarea dispozițiilor
art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu
amendă în cuantum de 8 000 lei, aplicând maximul prevăzut de lege.
Cu privire la prima faptă reținută, petenta a
arătat că societatea avea întocmit Planul de prevenire și protecție încă din
luna februarie 2012, iar fostul angajat avea instructajul făcut la zi. De
altfel, chiar ITM Iași a arătat că societatea avea întocmit acest plan în luna
februarie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a
evenimentului rutier din 5 noiembrie 2012 cap. M pct. 7.
Totodată, s-a arătat că achiziționarea
autoutilitarei nu constituie o schimbare a condițiilor de muncă specifice
unității (așa cum prevede legiuitorul în mod corect la art. 13 lit. b) din
Legea nr. 319/2006 și nu condițiilor de muncă specifice așa cum este consemnat
de către agentul constatator în procesul verbal contestat).
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută în
procesul verbal contestat, petenta a susținut că angajatul avea făcut
instructajul în luna iulie 2012 și că textul de lege nu prevede un anumit
termen pe care trebuie să îl respecte angajatorul.
Cu privire la cea de-a treia faptă reținută
în procesul verbal contestat, petenta a arătat că documentele referitoare la
modul cum s-a asigurat echipamentul individual de protecție pentru victima
accidentului au fost predate de către reprezentanții SC P. SRL la data de 19
septembrie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire
documente semnat de către părți. Având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea
nr. 319/2006, societatea petentă a considerat necesar și suficient ca
echipamentul individual de protecție să coincidă cu echipamentul obligatoriu
aflat în dotarea autoutilitarei condusă de către angajatul C.M., respectiv
trusa auto pentru acordarea primului ajutor, stingătoare de incendiu,
triunghiuri și veste reflectorizante.
În drept cererea de chemare în judecată a
fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Hotărârile care au generat conflictul
negativ de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 5754 din 10
aprilie 2013, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a
acestei instanțe pentru contravențiile de la pct. 1 și 2 din procesul verbal de
contravenție contestat și a declinat competența de soluționare a plângerii
contravenționale cu privire la aceste fapte, în favoarea Judecătoriei
sectorului 5 București.
Pentru a pronunța această soluție,
Judecătoria Iași a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din
O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de
soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția. Totodată, instanța a constatat
caracterul de ordine publică al acestei norme referitoare la competența teritorială
în materia plângerilor contravenționale.
În speță, pentru contravențiile de la pct. 1
și 2 din procesul-verbal de contravenție competența aparține judecătoriei în a
cărei rază teritorială își are sediul petenta, respectiv Judecătoria Sector 5
București. Nu este posibilă judecarea tuturor capetelor de cerere de către
Judecătoria Iași nici în aplicarea art. 164 C. proc. civ referitor la
conexitate, pentru că potrivit art. 164 alin. (4) C. proc. civ conexitatea nu
operează cu încălcarea normelor de competență de ordine publică.
2.2. Prin sentința nr. 8083 din data de 02
octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a
admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe petenta SC P. SRL și intimatul I.T.M. Iași, în
favoarea Judecătoriei Iași.
S-a constatat ivit conflictul negativ de
competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
a apreciat că, față de caracterul strâns legat al faptelor cuprinse într-un
proces-verbal de contravenție (art. 10 alin (2), art. 17 și art. 34 alin (1)
din O.G. nr. 2/2001 sunt grăitoare în acest sens), disjungerea
procesului-verbal de contravenție nu este permisă de lege, contravenind
interesului soluționării cauzei în mod unitar.
A reținut, de asemenea, că pentru a fi
posibilă disjungerea actului administrativ, legiuitorul ar fi trebuit să
stipuleze special în acest sens, în cuprinsul O.G. nr. 2/2001 neexistând o
atare prevedere.
Totodată, a constatat că prin alegerea de
către petentă a Judecătoriei Iași, această instanță a devenit în mod exclusiv
competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul
cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
În cauză este necontestat că instanța mai
întâi investită, Judecătoria Iași, a fost sesizată prin cererea introductivă cu
un singur capăt de cerere care vizează anularea procesului - verbal de
contravenție, celălalt capăt de cerere care vizează diminuarea cuantumului
amenzilor la minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite fiind
subsidiar.
Procesul - verbal de contravenție din 10
decembrie 2012, a cărui anulare a fost solicitată, a fost încheiat de I.T.M.
Iași ca urmare a evenimentului în urma căruia a decedat numitul C.M. - angajat
al societății petente, eveniment definit accident de muncă mortal, de
circulație, fiind reținute în sarcina petentei săvârșirea a trei contravenții:
Omisiunea de revizuire și aplicare a
Planului de prevenire și protecție la condițiile de muncă specifice ( art. 146
din H.G. nr. 1425/2006), contravenție săvârșită la sediul societății petente;
Omisiunea de instruire a victimei
accidentului de muncă în domeniul securității, fiind depășit termenul de
instruire ( art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 319/2006), contravenție
săvârșită la sediul societății petente;
Omisiunea de prezentare a documentelor
solicitate de I.T.M. Iași ( art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006),
contravenție săvârșită la sediul I.T.M. Iași.
Se constată că inspectorul de muncă a indicat
în procesul - verbal, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Iași, care este
locul săvârșirii de către contravenientă a fiecărei fapte.
Astfel, s-a menționat că locul săvârșirii
primelor două contravenții este la sediul SC P. SRL respectiv, sector 5,
București, iar pentru contravenția prevăzută de art. 13 lit. m) din Legea nr.
319/2006, constând în omisiunea de prezentare a documentelor solicitate de I.T.M.
Iași, s-a menționat că locul săvârșirii acesteia este la sediul I.T.M. Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența
soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În raport de aceste dispoziții legale,
observând că faptele au fost săvârșite în raze teritoriale diferite de
competență, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente în cauză dispozițiile
art. 12 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe
instanțe deopotrivă competente.
Or, având în vedere că, în speță, cererea
privind anularea procesului - verbal de contravenție formulată de petenta SC P.
SRL a fost înregistrată la Judecătoria Iași, instanța sediului intimatului,
aceasta a devenit competentă să judece litigiul cu care a fost învestită.
Temeiul legal al regulatorului de
competență
Având în vedere considerentele expuse, în
temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe SC P. SRL și I.T.M. Iași în favoarea Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14
ianuarie 2014.