ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4412/2013

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin

plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de

13 septembrie 2012, petenta SC B.C. SRL

a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul

în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor din 10 august 2012.

Judecătoria Suceava, prin sentința civilă

nr. 5648 din 29 noiembrie 2012,

și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a reținut că petenta a fost sancționată

cu amenda în cuantum de 3.000 RON, pentru că nu și-a îndeplinit obligația de a transmite

Autorității Rutiere Române formularul electronic, disponibil pe site-ul acesteia,

cu privire la situația conducătorilor auto angajați, în termen de 15 zile de la

apariția oricărei modificări, încălcând astfel prevederile art. 5 pct. 18 din H.G.

nr. 69/2012.

S-a constatat că locul săvârșirii faptei

contravenționale este în localitatea B.L., județul Iași, întrucât aici a fost constatată

contravenția și, prin urmare, în lipsa unor dispoziții derogatorii în cuprinsul

actului normativ special care reglementează fapta contravențională concretă, incidente

sunt prevederile cu caracter de principiu regăsite în dispozițiile art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care statuează cât se poate de clar competența teritorială

a soluționării cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit

fapta contravențională .

Judecătoria Iași, astfel investită cu soluționarea

cauzei, prin sentința civilă nr. 4710 din 26 martie 2013, și-a declinat, la rândul

său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut

următoarele:

În

drept, din interpretarea dispozițiilor art. 5 pct. 18 din

H.G. nr. 69/2012 și art. 8 alin. (2) din același act normativ, reiese că obligația

de a completa formularul electronic și de a-l transmite Autorității Rutiere Române

revine operatorului de transport rutier, respectiv petentei, care are sediul în

Suceava, iar neîndeplinirea acestei obligații nu poate fi săvârșită decât la sediul

operatorului, acesta fiind locul săvârșirii contravenției prevăzute de actul normativ

menționat.

Astfel, instanța competentă să soluționeze

plângerea împotriva procesului-verbal este judecătoria în a cărei rază de competență

teritorială își are sediul operatorul rutier, nu judecătoria în a cărei rază de

competență s-a constatat contravenția iar în speță, competența de soluționare a

cauzei, în raport de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 îi aparține Judecătoriei

Suceava, având în vedere că sediul petentei se află în localitatea S.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava pentru considereantele care succed.

Potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012

privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009

al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a

unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea

ocupației de operator de transport rutier, „nerespectarea de către operatorul de

transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române, prin completarea

unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările

privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de

la apariția modificării" constituie încălcare minoră a prevederilor Regulamentului

(CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE)

nr. 1.073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 iar potrivit art. 8 alin. (2) din același

act normativ: sancțiunile contravenționale se aplică: „a) operatorului de transport

rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine,

după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 și 24-26”.

În

speță, obligația de a completa formularul electronic și de

a-l transmite Autorității Rutiere Române revine operatorului de transport rutier,

respectiv petentei, care are sediul în Suceava.

Neîndeplinirea acestei obligații nu poate

fi săvârșită decât la sediul operatorului, întrucât inacțiunea se comite, ca element

material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă

la care legea obligă.

Prin urmare, locul săvârșirii contravenției

este localitatea unde operatorul rutier își are sediul, obligația de a transmite

Autorității Rutiere Române, prin completarea unui formular, în formatul electronic

disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto

angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, neputând fi

realizată decât la sediul social al acestuia, neavând relevanță locul unde a fost

constatată contravenția.

Împrejurarea

că activitățile specifice obiectului de

activitate a operatorului se execută în diferite zone din țară, nu are nicio însemnătate

asupra determinării instanței competente în cazul săvârșirii contravenției prevăzute

de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, atât timp cât dispozițiile art. 8 alin.

(2) din același act normativ prevăd în mod expres că sancțiunile contravenționale

se aplică operatorului de transport rutier, acesta fiind cel sancționat contravențional,

iar nu conducătorul auto verificat de către inspectorii Inspectoratului de Stat

pentru Controlul în Transportul Rutier.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze

plângerea împotriva procesului-verbal este judecătoria în a cărei rază de competență

teritorială își are sediul operatorul rutier, ca loc în care a fost săvârșită contravenția

prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 iar nu judecătoria în a cărei rază

de competență s-a constatat contravenția, iar în speță, pentru temeiurile arătate,

competența de soluționare a cauzei, în raport de art. 32 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001 îi aparține Judecătoriei Suceava, instanță în cărei rază teritorială se află

sediul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

octombrie 2013.