ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5460/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la 21 august 2012, petenta SC S.E.C. SRL Mioveni a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 7 Prahova, anularea procesului-verbal din 9 august 2012, prin care a fost amendată cu suma de 8.000 RON. În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că organele de control au constatat că angajatul său - M.C.I., conducătorul auto care se deplasa din com. Albota, jud. Argeș către localitatea Mioveni, nu avea asupra sa, în original licența de transport și legitimația de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajatul său, deși acesta avea asupra sa ambele documente în copie conformă cu originalul.

Judecătoria Pitești, prin Sentința civilă nr. 2758/2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se soluționează de către instanța de la domiciliul contravenientului, în speță, Judecătoria sectorului 1 București. Învestită în urma declinării, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 17871 din 23 septembrie 2013, a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și nu cele ale Legii nr. 2/2013. Constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente: Fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, contestat în prezenta cauză, este reglementată și sancționată de dispozițiile art. 4 din H.G.

nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei nr. 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale O.G.

nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări. Potrivit dispozițiilor art. 59 din H.G. nr. 69/2012, contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență teritorială exclusivă Or, din analizarea procesului-verbal de contravenție contestat în speță rezultă că petenta a fost sancționată pentru că la un control efectuat în trafic, la data de 29 martie 2012, pe DN 7, Km 110 + 500, localitatea Ștefănești, jud. Argeș, angajatul acesteia - M.C.I., conducătorul auto care se deplasa din com.

Albota, jud. Argeș către localitatea Mioveni, nu avea asupra sa, în original, licența de transport și legitimația de serviciu valabilă. Este de reținut că prin Legea nr. 2/2013 nu a fost modificată O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin art. III din legea menționată s-a instituit în materie contravențională o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul contravenientului numai în materia contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Prin urmare, numai în cazul contravențiilor la O.G. nr. 15/2002 s-a modificat competența instanței ce va judeca plângerea contravențională, în celelalte domenii contravenționale, cum este și cazul contravenției prevăzute de H.G.

nr. 69/2012, competentă să judece plângerea este, potrivit, art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța de la locul săvârșirii contravenției, normă de trimitere în contextul art. 59 din H.G. nr. 69/2012. Pe de altă parte, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea se referă numai la procesele din materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele din materie contravențională, legiuitorul făcând distincția între cele două materii, astfel încât nu este posibilă o interpretare extensivă a acestora. În consecință, cum locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost localitatea Ștefănești, jud. Argeș, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Pitești, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, această instanță este competentă să soluționeze plângere contravențională de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS