ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5460/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești, la 21 august 2012, petenta SC S.E.C. SRL Mioveni a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru

Controlul în Transport Rutier - Inspectoratul Teritorial nr. 7 Prahova,

anularea procesului-verbal din 9 august 2012, prin care a fost amendată cu suma

de 8.000 RON.

În motivarea

plângerii, în esență, petenta a arătat că organele de control au constatat că

angajatul său - M.C.I., conducătorul auto care se deplasa din com. Albota, jud.

Argeș către localitatea Mioveni, nu avea asupra sa, în original licența de

transport și legitimația de serviciu valabilă din care să reiasă că este

angajatul său, deși acesta avea asupra sa ambele documente în copie conformă cu

originalul.

Judecătoria Pitești,

prin Sentința civilă nr. 2758/2013, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se soluționează de

către instanța de la domiciliul contravenientului, în speță, Judecătoria

sectorului 1 București.

Învestită în urma

declinării, Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 17871

din 23 septembrie 2013, a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Judecătoriei Pitești, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și nu cele ale Legii nr. 2/2013.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

Fapta pentru care a

fost întocmit procesul-verbal de contravenție, contestat în prezenta cauză,

este reglementată și sancționată de dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 69/2012

privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009

al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire

a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru

exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a

Directivei nr. 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009

al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind

normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de

mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la

piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale O.G. nr. 27/2011 privind

transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în

cazul constatării acestor încălcări.

Potrivit

dispozițiilor art. 59 din H.G. nr. 69/2012, contravențiilor prevăzute le sunt

aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de

contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost

săvârșită contravenția, acest text de lege instituind o normă de competență

teritorială exclusivă

Or, din analizarea

procesului-verbal de contravenție contestat în speță rezultă că petenta a fost

sancționată pentru că la un control efectuat în trafic, la data de 29 martie

2012, pe DN 7, Km 110 + 500, localitatea Ștefănești, jud. Argeș, angajatul

acesteia - M.C.I., conducătorul auto care se deplasa din com. Albota, jud.

Argeș către localitatea Mioveni, nu avea asupra sa, în original, licența de

transport și legitimația de serviciu valabilă.

Este de reținut că

prin Legea nr. 2/2013 nu a fost modificată O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor. Prin art. III din legea menționată s-a instituit în

materie contravențională o competență teritorială exclusivă în favoarea

instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul

contravenientului numai în materia contravențiilor prevăzute de O.G. nr.

15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România.

Prin urmare, numai în

cazul contravențiilor la O.G. nr. 15/2002 s-a modificat competența instanței ce

va judeca plângerea contravențională, în celelalte domenii contravenționale,

cum este și cazul contravenției prevăzute de H.G. nr. 69/2012, competentă să

judece plângerea este, potrivit, art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

instanța de la locul săvârșirii contravenției, normă de trimitere în contextul

art. 59 din H.G. nr. 69/2012.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză

întrucât acestea se referă numai la procesele din materia contenciosului

administrativ și fiscal nu și la cele din materie contravențională, legiuitorul

făcând distincția între cele două materii, astfel încât nu este posibilă o

interpretare extensivă a acestora.

În consecință, cum

locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost localitatea

Ștefănești, jud. Argeș, localitate situată în circumscripția Judecătoriei

Pitești, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

această instanță este competentă să soluționeze plângere contravențională de

față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS