ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3804/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30 iulie 2012, petenta SC I.L.C.

SRL, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de stat pentru controlul în transportul

rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare

și sancționare a contravenției din 12 iulie 2012 solicitând instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal contestat.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat, s-a reținut că la data

de 20 aprilie 2012 pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localității G.V., județul Mehedinți,

prepusul contestatoarei, I.N., care conducea ansamblul de autovehicule format din

autotractorul cu nr. de înmatriculare AA. și semiremorca cu nr. de înmatriculare

BB., a depășit timpul maxim de condus neîntrerupt cu mai mult de 2 ore și 30 de

minute.

De asemenea, contestatoarea

a invocat faptul că sancțiunea aplicată este mult prea drastică în raport cu gradul

de pericol social al faptei săvârșite, solicitând instanței înlocuirea sancțiunii

amenzii cu sancțiunea avertismentului, potrivit art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

La termenul din

15 octombrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială

a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în temeiul dispozițiilor art. 32 din O.G.

nr. 2/2001.

În motivarea sentinței

civile instanța a reținut în esență că, în cauză, competentă să soluționeze plângerea

contravențională nu este judecătoria Drobeta Turnu Severin, ci judecătoria Pitești,

întrucât sediul petentei SC I.L.C. SRL este în localitatea Pitești.

Prin sentința

civilă nr. 3876 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin.

În motivarea hotărârii,

instanța a reținut că nu este competentă să soluționeze plângerea deoarece potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea

contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În consecință, instanța a apreciat că în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 competența

de soluționare aparține judecătoriei în raza căreia s-a săvârșit contravenția, respectiv

Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Judecătoria Pitești

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei

este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare

a contravenției încheiat la data de 12 iulie 2012, întocmit de intimata Inspectoratul

de stat pentru controlul în transportul rutier.

Prin procesul

verbal, s-a reținut că la data de 20 aprilie 2011 pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localității

G.V., județul Mehedinți, prepusul, I.N., care conducea ansamblul de autovehicule

format din autotractorul cu nr. de înmatriculare AA. și semiremorca cu nr. de înmatriculare

BB., a depășit timpul maxim de condus neîntrerupt cu mai mult de 2 ore și 30 de

minute. Sediul materiei cu privire la contravenție este reprezentat de art. 8

alin. (1) pct. 5 din O.G. nr. 3 7/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a

regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor

auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel cum

a fost modificată de O.G. nr. 21/2009 pentru modificarea și completarea, O.G.

nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele

de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea

aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobate prin Legea nr. 52/2010.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența soluționării plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după

art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare

a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul."

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea,

alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la

ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele

în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit

la tribunale."

Drept urmare,

din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată

că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme

ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă la data de 30 iulie 2012, anterior adoptării

Legii nr. 2/2013. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a

fost pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localității G.V., județul Mehedinți, zonă situată

în circumscripția Judecătoriei Drobeta Tumu Severin, județul Mehedinți, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Drobeta Turnu Severin,

în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2013.