ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4814/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a

contravenției din 19 decembrie 2011 a fost sancționat contravenientul D.I.

pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 25 iunie 2011 a circulat fără

a deține rovinietă valabilă pe DN 7 km 188+900m, Seaca, județul Vâlcea.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 18 ianuarie,

contravenientul a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA - C.

Judecătoria Râmnicu

Vâlcea, prin Sentința civilă nr. 2085 din 22 februarie 2012 a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, în speță, contravenția a fost

săvârșită pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea, localitate arondată în

circumscripția Judecătoriei Brezoi, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.

32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, este competentă instanța de la locul

săvârșirii contravenției.

Judecătoria Brezoi,

prin Sentința civilă nr. 1383 din 19 martie a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 6 București, în aplicarea dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013,

reținând că, în raport de aceste dispoziții legale, este competentă judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Judecătoria

sectorului 6 București, prin Sentința nr. 6299 din 20 iunie 2013 a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării

plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

A reținut, în esență,

că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002

se aplică numai plângerilor formulate și înregistrate după intrarea în vigoare

a legii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. nr.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii

norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile

de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de

18 ianuarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine,

potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Seaca, județul Vâlcea aflată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN