ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3606/2013

Asupra conflictului

de competență, constată următoarele:

Prin plângerea

contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 23

februarie 2012, petenta F.D.M. a solicitat anularea procesului-verbal de

constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012, întocmit de reprezentanții CN A.D.N.

SA, solicitând anularea acestuia.

În

motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție

menționat a fost sancționată cu amendă de 250 lei, reținându-se în sarcina sa

săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

Prin

sentința civilă nr. 4155 din 30 aprilie 2012, Judecătoria Pitești și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, reținând în

esență că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor competentă să soluționeze plângerea

contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția.

Învestită

prin declinare, Judecătoria Găești prin rezoluția administrativă din 22

februarie 2013, semnată de „președinte”, cauza a fost înaintată spre a fi reînregistrată

pe rolul Judecătoriei Pitești cu invocarea generică a dispozițiilor Legii nr 2

din 21 februarie 2013.

Judecătoria

Pitești, prin sentința civilă nr. 3368 din 8 aprilie 2013, la rându-i, s-a

declarat necompetentă teritorial și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

A

constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Pitești și

Judecătoria Găești cu privire la soluționarea prezentei cauze și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a

hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut că revenea instanței din

circumscripția de la locul săvârșirii faptei, competența soluționării cauzei,

conform dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

În

concluzie, Judecătoria Pitești a arătat că Judecătoria Găești este competentă

să soluționeze cauza, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției,

competență stabilită de O.G. nr. 2/2001, deoarece la data sesizării inițiale a

instanței nu erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 2/2013.

Învestită

astfel a pronunța regulatorul de competență între Judecătoria Găești și

Judecătoria Pitești, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Judecătoriei Găești competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce

succed:

Fapta pentru care a

fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este

reglementată și sancționată de dispozițiile art. 8 din OG nr. 15/2002, conform

cărora „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie

contravenție și se sancționează cu amenda”.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

„Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Aceste dispoziții

derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse

ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data

de 15 februarie 2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de

procedură fiind cea înscrisă în art. 24 C. proc. civ., coroborat cu art. 25 alin.

(2) C. proc. civ., în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile

arătate în art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. (4) „dosarele se trimit, pe cale

administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de

competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în

curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se

trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Prin urmare, art. 23

nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

considerent pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în

această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de

drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se

impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. 23 alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele expuse, se reține că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea

în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013,

la data de 23 februarie 2012.

Locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentei a fost localitatea Petrești, județul

Dâmbovița zona situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât,

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele

reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Găești în a cărei

rază teritorială s-a săvârșit contravenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2013.