ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6583/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Găești la data de 6 noiembrie 2012, reclamanta SC R.L.R.I. SA a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului-verbal de

contravenție din 10 octombrie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă.

Prin încheierea din 18

februarie 2013, Judecătoria Găești a scos cauza de pe rol și a înaintat

dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Sectorului 1 București, în

vederea soluționării, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, în

temeiul căreia a fost constatată contravenția.

Judecătoria Sectorului

1 București, prin Sentința nr. 8815 din 18 aprilie 2013, a admis excepția de

necompetență și a declinat competența de judecată în favoarea Judecătoriei Găești,

reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în vigoare la data

săvârșirii contravenției, precum și la data formulării plângerii, dispoziții

conform cărora competența de judecată

aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele

dosarului, se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data

formulării plângerii contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei

Găești.

Astfel, obiectul

acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de

contravenție din 10 octombrie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care

reclamanta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile

art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, conform cărora „

Fapta de a

circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se

sancționează cu amendă

”

.

Potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

de judecată a p

lângerii formulate împotriva

procesului-verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De

asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce

izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția

căreia s-a săvârșit acel fapt.

Or, din

conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru

care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită în localitatea Petrești,

județul Dâmbovița,

competența

de soluționare a plângerii contravenționale

revenind,

deci, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Găești, în a

cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției

.

În cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că

stabilirea competenței de judecată nu poate fi făcută în temeiul unor norme de

procedură retroactive, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se

prevede în mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la

dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, nu erau

în vigoare la data de 6 noiembrie 2012., când a fost formulată plângerea

contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu conține

dispoziții care să prevadă că această normă de procedură retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede,

într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în

primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Așa cum rezultă, însă,

în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor

contravenționale.

Așadar, dispozițiile art.

XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile

art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având

ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002,

înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC R.L.R.I. SA, în contradictoriu cu

intimata C.N.A.D.N.R. SA, în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.