ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6306/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6306/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea ce face obiectul prezentului
recurs
Prin sentința civilă
nr. 34 din 25 ianuarie 2013, pronunțată în cadrul regulatorului de competență, Curtea
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.E. SRL în
contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., cerere având ca
obiect anularea unui proces-verbal de contravenție și a procesului-verbal de
control, în favoarea Judecătoriei Slatina.
În motivarea acestei
soluții, prima instanță a reținut că procesul verbal de control
din
25
februarie
2011,
act ce face obiectul cererii de anulare alături de
procesul-verbal
de constatare a contravenției din 25 februarie 2011,
constituie un act premergător
emiterii procesului verbal de contravenție, prin care au fost stabilite
obiectivele controlului, respectiv prevederile legale în domeniul relațiilor de
muncă, securității și sănătății în muncă, s-au consemnat cele constatate cu
ocazia controlului și măsurile dispuse.
Ca urmare a acestor
constatări s-a întocmit procesul verbal de contravenție din 25 februarie 2011,
act administrativ care produce efecte juridice, care poate fi atacat la
judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția,
conform art. 32 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Curtea
a arătat că, întrucât o
perațiunile administrative sau actele premergătoare, în a
căror categorie intră procesul-verbal de control menționat, nu produc efecte
juridice prin ele însele,
prin plângerea contravențională se
pot contesta și celelalte operațiuni și acte premergătoare procesului verbal de
contravenție, cum este cazul în speță, competența de soluționare aparținând
instanței învestite, potrivit legii, cu soluționarea plângerii
contravenționale.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O.,
solicitând modificarea acesteia și stabilirea competenței de soluționare a
contestației formulată de SC T.C.E. SRL împotriva procesului verbal de control
din
25
februarie
2011
în favoarea Tribunalului Olt.
În motivarea cererii,
s-a susținut că procesul verbal de control este mai mult decât un act
premergător, și anume un act administrativ de sine stătător, prin care se
stabilește un plan de măsuri, cu caracter obligatoriu pentru entitatea
controlată, actul dând naștere, în acest sens, unor raporturi juridice.
Soluția Înaltei Curți privind recursul
formulat
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte
apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, în speță,
obiectul prezentei cauze îl reprezintă plângerea formulată de reclamanta SC
T.C.E. SRL împotriva
procesului-verbal de constatare
a contravenției din 25 februarie 2011 și a
procesului verbal de control
din
25
februarie
2011,
emise de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., prin care se solicita
anularea acestor acte ca nelegale și netemeinice.
Prin actele
administrative contestate s-a consemnat efectuarea unui control la sediul
reclamantei, în vederea respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor
de muncă, securității și sănătății în muncă (procesul verbal de control
din
25
februarie
2011,
ale cărui anexe descriu aspectele constatate și planul de măsuri dispuse ca
urmare a neconformităților constatate față de prevederile legislației în
domeniul relațiilor de muncă), respectiv se constată și sancționează
contravenția prevăzută de dispozițiile art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
53/2003, anume folosirea la muncă a unei persoane fără a încheia cu aceasta
contract individual de muncă (
procesul-verbal de
constatare a contravenției din 25 februarie 2011).
Prin
acțiunea formulată, reclamanta contestă, în esență, existența elementelor
materiale ale contravenției constatate și sancționate, invocând lipsa calității
de angajat a d-lor T.C. și C.M., inexistența sediului secundar sau a unui punct
de lucru al reclamantei în județul Olt, precum și inexistența unui contract de
subantrepriză între reclamantă și SC E.T. SRL.
Elementele
criticate de către reclamantă sunt descrise atât în procesul-verbal de
constatare a contravenției din 25 februarie 2011, cât și în
procesul verbal de
control
din
25
februarie
2011.
Acest din urmă act administrativ
conține, în anexele sale, descrierea aspectelor care au stat la baza constatării
și individualizării contravenției.
Este evident, față de
obiectul acțiunii supuse examinării instanței, susținerile părților și conținutul
actelor administrative contestate, că
procesul-verbal
de constatare a contravenției din 25 februarie 2011 și
procesul verbal de
control
din
25
februarie
2011 trebuie analizate împreună, ca un tot unitar, din perspectiva
procedurii aplicabile unei plângeri contravenționale, așa cum este încadrată acțiunea
de față.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 108/1999, c
onstatările
rezultate în urma controalelor și a cercetării evenimentelor, măsurile, precum și
sancțiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceștia în
procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului general de
stat, iar
potrivit
alin. (3), contestațiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și
sancționare a contravențiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate
potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului
nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor,
aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 180/2002
, cu modificările
și completările ulterioare.
Iar potrivit dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție se judecă de judecătoria
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță Judecătoria Slatina.
Pentru aceste considerente,
neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței instanței de fond, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial
de Muncă O. împotriva sentinței civile nr. 34 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie
2013.