ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6306/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs Prin sentința civilă nr. 34 din 25 ianuarie 2013, pronunțată în cadrul regulatorului de competență, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.E. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., cerere având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție și a procesului-verbal de control, în favoarea Judecătoriei Slatina.

În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că procesul verbal de control din 25 februarie 2011, act ce face obiectul cererii de anulare alături de procesul-verbal de constatare a contravenției din 25 februarie 2011, constituie un act premergător emiterii procesului verbal de contravenție, prin care au fost stabilite obiectivele controlului, respectiv prevederile legale în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, s-au consemnat cele constatate cu ocazia controlului și măsurile dispuse. Ca urmare a acestor constatări s-a întocmit procesul verbal de contravenție din 25 februarie 2011, act administrativ care produce efecte juridice, care poate fi atacat la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art. 32 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Curtea a arătat că, întrucât o perațiunile administrative sau actele premergătoare, în a căror categorie intră procesul-verbal de control menționat, nu produc efecte juridice prin ele însele, prin plângerea contravențională se pot contesta și celelalte operațiuni și acte premergătoare procesului verbal de contravenție, cum este cazul în speță, competența de soluționare aparținând instanței învestite, potrivit legii, cu soluționarea plângerii contravenționale. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., solicitând modificarea acesteia și stabilirea competenței de soluționare a contestației formulată de SC T.C.E. SRL împotriva procesului verbal de control din 25 februarie 2011 în favoarea Tribunalului Olt.

În motivarea cererii, s-a susținut că procesul verbal de control este mai mult decât un act premergător, și anume un act administrativ de sine stătător, prin care se stabilește un plan de măsuri, cu caracter obligatoriu pentru entitatea controlată, actul dând naștere, în acest sens, unor raporturi juridice. 3. Soluția Înaltei Curți privind recursul formulat Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Astfel, în speță, obiectul prezentei cauze îl reprezintă plângerea formulată de reclamanta SC T.C.E. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției din 25 februarie 2011 și a procesului verbal de control din 25 februarie 2011, emise de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., prin care se solicita anularea acestor acte ca nelegale și netemeinice.

Prin actele administrative contestate s-a consemnat efectuarea unui control la sediul reclamantei, în vederea respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă (procesul verbal de control din 25 februarie 2011, ale cărui anexe descriu aspectele constatate și planul de măsuri dispuse ca urmare a neconformităților constatate față de prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă), respectiv se constată și sancționează contravenția prevăzută de dispozițiile art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, anume folosirea la muncă a unei persoane fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă ( procesul-verbal de constatare a contravenției din 25 februarie 2011). Prin acțiunea formulată, reclamanta contestă, în esență, existența elementelor materiale ale contravenției constatate și sancționate, invocând lipsa calității de angajat a d-lor T.C.

și C.M., inexistența sediului secundar sau a unui punct de lucru al reclamantei în județul Olt, precum și inexistența unui contract de subantrepriză între reclamantă și SC E.T. SRL. Elementele criticate de către reclamantă sunt descrise atât în procesul-verbal de constatare a contravenției din 25 februarie 2011, cât și în procesul verbal de control din 25 februarie 2011. Acest din urmă act administrativ conține, în anexele sale, descrierea aspectelor care au stat la baza constatării și individualizării contravenției. Este evident, față de obiectul acțiunii supuse examinării instanței, susținerile părților și conținutul actelor administrative contestate, că procesul-verbal de constatare a contravenției din 25 februarie 2011 și procesul verbal de control din 25 februarie 2011 trebuie analizate împreună, ca un tot unitar, din perspectiva procedurii aplicabile unei plângeri contravenționale, așa cum este încadrată acțiunea de față.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 108/1999, c onstatările rezultate în urma controalelor și a cercetării evenimentelor, măsurile, precum și sancțiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceștia în procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului general de stat, iar potrivit alin. (3), contestațiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Iar potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță Judecătoria Slatina. Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă O. împotriva sentinței civile nr. 34 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.