ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul

R.M.C. a formulat contestație împotriva dispoziției din 7 martie 2003 emisă de Primăria

municipiului Craiova solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a terenului

în suprafață de 384 mp situat în Craiova.

Prin sentința nr. 14 din 20 ianuarie 2004

a Tribunalului Dolj

a fost

admisă contestația reclamantului, anulată dispoziția atacată și obligată unitatea

emitentă la restituirea în natură a imobilului. A fost respinsă contestația reclamantului

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, iar pârâta Primăria

municipiului Craiova a fost obligată să plătească 3.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a decide astfel, prima instanță

a reținut că terenul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 fără titlu valabil

de la autorii reclamantului. S-a concluzionat în baza raportului de expertiză întocmit

în cauză că terenul în litigiu este liber de construcții în mare parte, numai suprafața

de 46 mp fiind ocupată, iar hotărârea prin care a fost inclus în categoria de bunuri

din domeniul public este ulterioară notificării depuse și la fel hotărârii Consiliului

Local al Municipiului Craiova de a se trece imobilul în discuție și clădirea ce-l

afectează parțial (46 mp) în folosința gratuită a P.N.A. Craiova.

S-a reținut că actele au fost emise în

perioada soluționării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 și menținerea

caracterului de bun afectat domeniului public este condiționată de înscrierea sa

în listele aprobate expres de Guvernul României, iar în cauza de față nu s-a dovedit

acest lucru, iar lucrările pentru care s-au obținut aprobări în 1996 nu s-au realizat.

Cum bunul a trecut în proprietatea statului

fără titlu, s-a dat prevalentă principiului restituirii în natură.

Prin decizia nr. 2526 din 25 august 2004,

Curtea de Apel Craiova

a admis

apelul pârâtei Primăria municipiului Craiova și a schimbat sentința în sensul respingerii

în tot a contestației.

În

motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul în speță face obiectul legii speciale

de reparație și aparține domeniului public, în cauză fiind aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001. Chiar dacă H.G. nr. 965/2002 e ulterioară notificării depuse

de reclamant, aceasta a fost adoptată în baza hotărârii Consiliului Local al Municipiului

Craiova nr. 147/1999 care a fost modificată prin hotărârea Consiliului Local al

Municipiului Craiova nr. 173/2001, a inventarului bunurilor care aparțin domeniului

public al municipiului Craiova, din materialul probator rezultând că terenul era

mai demult inclus în domeniul public. Este incontestabil că terenul aferent construcției

unei instituții publice este necesar pentru crearea

unor

căi de acces și amenajarea de spații verzi, astfel că suprafața de 206 mp are acest

scop.

Prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, bunul fiind de interes public pe

perioada afectațiunii.

S-a concluzionat că în mod corect unitatea

emitentă a făcut o ofertă de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul

indicând motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței de fond.

Consideră decizia nelegală întrucât ambele

instanțe au reținut că preluarea a fost fără titlu, astfel că reclamantul nu a pierdut

niciodată dreptul de proprietate. Arată că în mod greșit s-a reținut că terenul

face parte din domeniul public și că ar fi necesar bunei funcționări al unor instituții

publice.

Susține că terenul nu se află în curtea

R.A.A.D.P.F.L., neavând nicio legătură cu aceasta, iar pe suprafața de 384 mp pe

care o solicită doar pe o parte s-a construit o parcare pentru P.N.A. Clădirea în

care își exercită activitatea P.N.A. se află pe un colț al terenului solicitat și

are și altă ieșire. Prin darea în folosință a terenului de 206 mp către P.N.A. și

prin construirea parcării s-a urmărit împiedicarea restituirii în natură.

Terenul solicitat a fost inclus în domeniul

public la 18 septembrie 2002, data publicării H.G. nr. 965/2002 în M. Of. și nu

anterior, cum a reținut instanța de apel. în momentul formulării notificării terenul

nu făcea parte din domeniul public.

Consideră că în cauză s-a produs o expropriere

după ce reclamantul a depus notificarea, cu încălcarea tuturor principiilor democratice,

fără a se primi o justă și prealabilă despăgubire.

La termenul de judecată din 10 octombrie

2013, reprezentantul pârâtei Primăria municipiului Craiova a solicitat suspendarea

prezentei cauze până la soluționarea Dosarului nr. 6296/215/2012 al Judecătoriei

Craiova care privește același imobil ca în speța de față.

Analizând a priori cererea de suspendare

formulată în temeiul art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj sub nr. 3410/civ din 18 iulie 2006, petentul R.M.C. a chemat în judecată Primăria

Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, Consiliul

Local Craiova, Serviciul Public de Salubritate și Departamentul Național Anticorupție

Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea

hotărârii din 2 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, restituirea în

natură a terenului în suprafață de 384 mp, situat în Craiova și constatarea nulității

absolute a contractului de închiriere încheiat de Primăria Municipiului Craiova

cu D.N.A.

În

motivarea plângerii, petentul a arătat la data de 25

octombrie 2005 a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005, iar la data de 15

iunie 2006 i-a fost comunicată hotărârea din 2 iunie 2006, prin care i s-a adus

la cunoștință faptul că suprafața de 246 mp solicitată nu i se restituie în natură,

urmând să primească despăgubiri, deși solicitase restituirea în natură a suprafeței

de 384 mp.

Prin decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2011

a Curții de Apel Craiova, sentința civilă nr. 365 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului

Dolj pronunțată în acel litigiu a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare,

în primă instanță Judecătoriei Craiova, instanța de control judiciar statuând că

dosarul are ca obiect contestație împotriva hotărârii din 2 iunie 2006 emisă de

comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, constituită în temeiul Legii

nr. 247/2005 (art. 51-53 din legea fondului funciar).

Prin urmare, se constată că deși prezentul

dosar privește același imobil ca și litigiul sus menționat, pentru care s-a propus

acordarea de despăgubiri, măsura suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. în cauza de față nu poate fi primită, întrucât Judecătoria

Craiova va fi ținută de soluția pe care instanța supremă o va da recursului de față.

Analizând recursul din prisma criticilor

formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Imobilul în speță face obiectul Legii

nr. 10/2001, iar reclamantul a urmat procedura prevăzută de acest act normativ,

prin dispoziția emisă stabilindu-i-se dreptul la despăgubiri. Nemulțumit de modul

de soluționare al notificării, reclamantul s-a adresat instanțelor, solicitând restituirea

în natură a imobilului, iar instanța de apel a respins acțiunea, fiind astfel menținută

dispoziția emisă de Primăria municipiului Craiova prin care i se acordă despăgubiri

bănești.

Instanța de apel a reținut că H.G. nr.

965/2002 a fost adoptată în baza hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova

nr. 147/1999 care a fost modificată prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului

Craiova nr. 173/2001, terenul fiind inclus în domeniul public al municipiului Craiova.

Prin hotărârea Consiliului Local nr. 147/1999 s-a însușit inventarul bunurilor ce

aparțin domeniului public al municipiului Craiova, modificat prin hotărârea Consiliului

Local al Municipiului Craiova nr. 173/2001. Prin hotărârea Consiliului Local Craiova

din 28 noiembrie 2002, s-a aprobat transferul fără plată, din proprietatea R.A.A.D.P.F.L.

Craiova pentru a fi atribuit P.N.A. Craiova, pentru imobilul situat în Craiova în

suprafață utilă de 132,13 mp și teren aferent construcției în suprafață de 206 mp.

În

conformitate cu prevederile H.G. nr. 965/2002 privind atestarea

domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor

din județul Dolj, terenul în speță aparține domeniului public de interes local.

Din lucrările dosarului a rezultat că există

identitate între suprafața de teren preluată de stat și cea revendicată de recurent

respectiv, că suprafața de teren în litigiu este afectată de declarația de utilitate

făcută prin hotărârile date de organele administrației publice menționate.

Înalta Curte nu contestă faptul că, în

cauză, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat în perioada de referință

a Legii nr. 10/2001 și că reclamantul are, în condițiile acestei legi, calitatea

de persoană îndreptățită la restituirea bunului ce a aparținut autorilor săi.

Criticile reclamantului vizează greșita

reținere de către instanța de apel a apartenenței imobilului la domeniul public.

Or, aparte de reținerile instanței de apel,

se constată că momentul trecerii imobilului în domeniul public nu este dat de data

H.G. nr. 965/2002, ci de data naționalizării imobilului, dispusă în baza Decretului

92/1950, reținând că de la acea dată imobilul a fost afectat unei utilități publice.

H.G. nr. 965/2002 atestă apartenența bunurilor

din deciziile de inventariere întocmite conform art. 21 din Legea nr. 213/1998,

la domeniul public și nu reprezintă un act normativ de trecere a bunurilor din domeniul

privat în cel public.

Prin urmare, H.G. nr. 965/2002 reprezintă

un act de atestare a unei situații juridice preexistente Legii nr. 10/2001 și nu

de modificare a regimului juridic al imobilului în litigiu după data intrării în

vigoare a legii.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 s-au aplicat

corect prin coroborare cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia. Art. 11 din această lege consacră caracterul inalienabil,

insesizabil și imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art. 1

din Legea nr. 10/2001, se prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii

în echivalent persoanelor îndreptățite pentru imobilele preluate abuziv în cazul

în care nu este posibilă restituirea în natură.

O altă interpretare și aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 ar duce la lipsirea de conținut a dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

la desființarea unui domeniu al proprietății prevăzut de Constituție.

Acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

reclamantului pentru imobilul naționalizat nu înseamnă o încălcare a Protocolului

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul statelor de

a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea

bunurilor în conformitate cu interesul general, păstrând un just echilibru în privința

garantării dreptului individual.

Contrar celor susținute prin motivele de

recurs, Înalta Curte apreciază că nicio dispoziție din Legea nr. 10/2001 nu interzice

acordarea despăgubirilor pe care le reglementează pentru imobile ce aparțin domeniului

public al statului sau al unităților administrativ teritoriale, dacă acestea au

fost preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

În consecință, despăgubirile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pot fi

acordate inclusiv pentru imobile care, în prezent, aparțin domeniului public, dacă

regimul juridic al bunurilor intră în sfera de reglementare a actului normativ.

Pentru aceste considerente, care complinesc

motivarea instanței de apel, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare.

Respinge

recursul declarat de reclamantul R.M.C. împotriva deciziei civile nr. 2526 din 25

august 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.