ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5476/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5476/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

La 01 martie 2006, reclamanții V.D. și

T.C.E. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Craiova, Primăria

Municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova, solicitând anularea dispoziției

din 30 ianuarie 2006 și restituirea în natură a imobilului (teren de 10.000 m.p.)

situat în Craiova, str. R.M., nr. 33 (fost nr. 35), sau, în ipoteza imposibilității

unei asemenea restituiri, acordarea de despăgubiri stabilite conform legii speciale.

În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile

Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamanții au susținut că:

- terenul revendicat a aparținut defunctului

T.G., autorul lor, care l-a dobândit în anul 1939, prin contract de vânzare-cumpărare;

- deși procedura executării silite pornite

în baza Decretului nr. 224/1951 pentru pretinse debite de natură fiscală (care însă

nu erau scadente) nu a fost finalizată, autoritățile au dat în folosința unei întreprinderi

de stat porțiunea din terenul menționat care făcuse obiectul acestei proceduri,

respectiv 2.367 m.p.;

- fostul Consiliul Sfatului Popular Craiova

a preluat, printr-o decizie administrativă emisă în anul 1958, o altă porțiune de

3.280 m.p., iar apoi restul terenului, fără niciun titlu;

- până la 01 ianuarie 1990, întreaga suprafață

a fost folosită în fapt, fără titlu, de către două cooperative, actualele F. Craiova

și SC R. SA, care le-au recunoscut dreptul de proprietate;

- în anul 1991, consecutiv acestei recunoașteri,

au dobândit stăpânirea în fapt a suprafeței de 2.600 m.p., care se află și acum

în posesia lor;

- titlul de proprietate emis în baza Legii

nr. 18/1991 pentru suprafața de 8.639 m.p. a fost anulat de Curtea de Apel Craiova

pe considerentul că terenul menționat, fiind intravilan și preluat de stat, nu intră

sub incidența acelei legi reparatorii;

- prin dispoziția contestată, Primarul

Municipiului Craiova le-a respins notificarea privitoare la imobilul în litigiu,

soluție greșită pentru că în speță este vorba despre un teren intravilan, preluat

abuziv de stat și aflat în administrarea Primăriei Craiova.

La 27 septembrie 2006, reclamanții formulat

o cerere întemeiată pe art. 57-58 C. proc. civ., chemându-le în judecată pe SC

L. SRL, SC R. SA și SCC F. Dolj, care ocupă diverse porțiuni din terenul revendicat.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința

nr. 417 din 02 mai 2007, a admis în parte contestația precizată, a anulat parțial

dispoziția atacată, în sensul restituirii în natură a suprafeței totale de 3.086

m.p. (identificată în schița expertizei efectuate în cauză) și stabilirii de măsuri

reparatorii în echivalent pentru suprafața de 2.864 m.p. (situată în Craiova,

str. R., nr. 35) și l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Craiova să le plătească

reclamanților 1.886 RON cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- prin dispoziția contestată a fost respinsă

notificarea reclamanților pe considerentul că, în privința suprafeței de 3.200 m.p.,

situată în str. R.M., nr. 35, aceștia au beneficiat de reconstituirea dreptului

de proprietate conform Legii nr. 18/1991;

- titlul de proprietate emis în baza legii

precitate a fost însă anulat parțial de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia

nr. 8510 din 26 noiembrie 2001, a desființat dreptul de proprietate reconstituit

în favoarea reclamanților pentru întreaga suprafață din str. R., nr. 35;

- or, din probele administrate în cauză

rezultă că T.G., autorul reclamanților, a cumpărat la 13 ianuarie 1939, un teren

arabil de 1 ha (situat în punctul R.) și, în perioada 1957-1958, a figurat în registrul

agricol al Craiovei ca proprietar al acestui imobil;

- terenul menționat a fost identificat

de expertul topo, care a stabilit că are o suprafață reală de numai 9.230 m.p.;

- două porțiuni (de 3.280 m.p. și 2.367

m.p.) din acest teren au fost trecute în proprietatea statului conform Decretului

nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor și taxelor;

- reclamanții nu au contestat existența

unor eventuale debite față de stat ale autorului lor și nu au făcut dovada că neachitarea

acestora a fost determinată de forță majoră sau persecuții politice;

- procedura de executare prevăzută de actul

normativ menționat a fost finalizată în privința porțiunii de 3.280 m.p., dar pentru

că la licitația din 29 aprilie 1957 nu s-a obținut un preț corespunzător, autoritățile

locale au atribuit această suprafață antecesoarei pârâtei SCC F. Dolj, printr-o

decizie emisă la 30 aprilie 1958;

- la dosar a fost depus și un contract

de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1955, potrivit căruia autorul reclamanților

a înstrăinat antecesoarei pârâtei SCC F. Dolj aceeași suprafață, de 3.280 m.p.,

ocupată în prezent de mai multe construcții definitive, edificate cu autorizație,

depozite și magazii zidite;

- față de titlurile prezentate de pârâta

SCC F. Dolj și situația de fapt actuală, în privința suprafeței de 3.280 m.p. sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ceea ce exclude posibilitatea

restituirii în natură;

- deoarece procedura executării prevăzută

de Decretul nr. 224/1951 nu a fost finalizată în privința porțiunii de 2.367 m.p.,

preluarea acestei suprafețe are caracter abuziv, iar statul nu o mai putea transmite

valabil pârâtei SC R. SA prin act administrativ unilateral;

- în prezent, această porțiune este ocupată

de construcții relativ mici și executate cu materiale detașabile, pentru care nu

s-au prezentat autorizații de construire și se află în posesia reclamanților (inclusă

într-o suprafață mai mare, de 2.776 m.p.), iar pârâta SC R. SA nu și-a formulat

apărări și a lipsit de la judecată;

- restul terenului, respectiv o porțiune

de 60 m.p. (inclusă în domeniul public) și altă porțiune, de 250 m.p. (deținută

de pârâta SC L. SRL în baza unui contract de asociere și ocupată de construcții

nedefinitive), a fost preluat de stat în fapt;

- în concluzie, reclamanții trebuie să

beneficieze de restituirea în natură a suprafeței de 3.086 m.p. și măsuri reparatorii

în echivalent pentru suprafața de 2.864 m.p.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 304 din 16 noiembrie 2009,

a respins apelurile declarate de reclamanți, dar a admis apelurile pârâților și

a schimbat total sentința, în sensul respingerii contestației precizate.

Totodată, Curtea de apel a înlăturat obligarea

Primăriei Municipiului Craiova la plata cheltuielilor de judecată și a luat act

că apelanta pârâtă SC L. SRL nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- Judecătoria Craiova, prin sentința civilă

nr. 7402/1994, definitivă și irevocabilă în anul 1999, a dispus (conform prevederilor

Legii nr. 18/1991) reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire

la terenul de 1 ha, situat în Craiova, pct. C.; - acest teren este identic terenului

situat în Craiova, str. R., nr. 35, solicitat de reclamanți în temeiul Legii

nr. 10/2001;

- titlul de proprietate emis în baza hotărârii

judecătorești menționate a fost anulat parțial de Curtea de Apel Craiova (prin decizia

civilă nr. 8510/2001) în privința suprafeței de 8.639 m.p., situată în str. R.,

nr. 35, cu motivarea că această suprafață era ocupată de SC R. SA Craoiva și F.

Dolj și, ca atare, intra sub incidența art. 3 din Legea nr. 167/1997;

- potrivit considerentelor aceleiași hotărâri

(decizia civilă nr. 8510/2001), reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului intravilan ce a aparținut autorului lor,

dar nu pot pretinde respectarea vechiului amplasament, iar pentru porțiunea de 8.639

m.p. (ocupată, în mare parte, de construcții edificate legal de către SC R. SA și

F. Dolj), trebuie să primească teren în compensare, pe alt amplasament;

- prin urmare, terenul solicitat în prezent

de reclamanți a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, astfel că în privința acestui

imobil sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001;

- pe de altă parte, din probele administrate

în cauză rezultă că, în anul 1958, la data preluării abuzive, terenul în litigiu

era extravilan, devenind intravilan de abia în anul 1965.

Reclamanții au declarat recurs, solicitând

în principal casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar

în subsidiar, modificarea aceleiași hotărâri, în sensul admiterii propriului apel,

schimbării sentinței, admiterii integrale a contestației și anulării totale a dispoziției

atacate.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., reclamanții au susținut că:

- instanța de apel a făcut o cercetare

sumară, fragmentară, și, pe alocuri, subiectivă, ceea ce este contrar dispozițiilor

legale, echivalând cu necercetarea fondului; în dezvoltarea acestei critici se arată

că din probe rezultă că terenul în discuție era intravilan și la data preluării

abuzive, cât și la data notificării, concluzie ce se desprinde mai ales din decizia

administrativă emisă la 30 aprilie 1958, una din hotărârile judecătorești pronunțate

în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 224/1951, certificatul de moștenitor

din 1956 și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1955;

- instanța de apel a reținut că în cauză

ar fi incidente ambele teze prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

concluzie contrară însă considerentelor deciziei nr. 8510/2001 a Curții de Apel

Craiova, potrivit cărora anularea parțială a titlului lor de proprietate a fost

determinată de faptul că terenul de 8.639 m.p. era intravilan; în continuarea acelorași

critici se arată că instanța de apel a ignorat prevederile pct. 8.1 din H.G.

nr. 498/2003, precum și mai multe împrejurări semnificative (stăpânesc o porțiune

de 2.776 m.p. din terenul solicitat, au în derulare un contract de închiriere încheiat

cu SC R. SA, iar H.C.L. Craiova nr. 341/2005 și nr. 285/2006, contractul de asociere

în participațiune dintre Primăria Municipiului Craiova și SC L. SRL și o autorizație

de construire emisă în anul 2006 au fost anulate de instanțe judecătorești).

Pârâta SCC F. Dolj a solicitat, prin întâmpinare,

respingerea recursului și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată,

susținând că:

- regimul juridic al terenului în discuție

a fost reglementat de legile fondului funciar nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000;

- în precedentul litigiu, Curte de Apel

Craiova a anulat parțial titlul de proprietate al reclamanților dar a stabilit că

aceștia vor primi teren în compensare pe alt amplasament;

- prin urmare, admiterea acțiunii ar duce

la îmbogățirea fără just temei a reclamanților, care ar obține astfel o dublă reparație;

- este succesoarea U.R.C.C. Craiova, care

a cumpărat de la autorii reclamanților, în anul 1955, suprafața de 3.280 mp.;

- diferența de 2.685,5 m.p., pe care o

deține în baza unei decizii administrative emisă în anul 1958, a fost preluată de

la autorul reclamanților pentru neplata impozitelor;

- deoarece reclamanții nu au făcut dovada

că neplata impozitelor a fost determinată de motive neimputabile autorului lor,

preluarea de către stat a diferenței de teren menționate nu are caracter abuziv.

Criticile referitoare la pretinsa interpretare

greșită a materialului probator nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate

enumerate limitativ de art. 304 C. proc. civ. și, ca atare, nu pot fi analizate

în acest cadru procesual.

Cu privire la celelalte critici Înalta

Curte reține că:

- pentru terenul intravilan de 1 ha, situat

în Craiova, str. R., nr. 35, reclamanții au obținut, prin hotărâre judecătorească,

reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991;

- această hotărâre a devenit irevocabilă

la 16 noiembrie 1994, iar ulterior (respectiv la 29 martie 1996), pe numele reclamanților

a fost emis titlul de proprietate, în care, alături de suprafața de 6,9861 ha teren

arabil extravilan, era trecută și suprafața intravilană de 8.639 m.p., amplasată

în str. R., nr. 35, dar ocupată de alte entități (SC R. SA și SCC F.);

- reclamanții au promovat împotriva acelor

entități o acțiune în revendicarea suprafeței de 8.639 m.p. (întemeiată pe dreptul

comun și titlul de proprietate menționat) care în final a fost respinsă de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 8510/2001 (irevocabilă);

În cadrul aceluiași litigiu, Curtea de

Apel Craiova a admis însă cererea reconvențională formulată de SC R. SA și a anulat

parțial titlul de proprietate al reclamanților, exclusiv în privința suprafeței

intravilane de 8.369 m.p.;

- potrivit considerentelor deciziei

nr. 8510/2001, soluția pronunțată nu are nicio legătură cu amplasamentul intravilan

al suprafeței revendicate, instanța de recurs reținând că această suprafață era

ocupată, în mare parte, de construcții edificate legal de către entitățile deținătoare

și că Legea nr. 18/1991 nu impune respectarea vechiului amplasament, astfel că reclamanții

urmează a primi teren în compensare pe un alt amplasament;

- așadar, hotărârea definitivă și irevocabilă

din precedentul litigiu nu i-a privat pe reclamanți de măsurile reparatorii cuvenite

în baza Legii nr. 18/1991 și nici nu a modificat regimul juridic al terenului în

discuție, care a rămas în continuare supus reglementării instituite prin actul normativ

precitat;

- pe de altă parte, fiind ocupat de construcții

ale terților, același teren nu era „disponibil” și, prin urmare, nu putea fi restituit

în natură conform pct. 8.1 din H.G. nr. 498/2003 (oricum abrogată prin H.G. nr.

250/2007);

- incidența în speță a celei de-a doua

teze a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborată cu existența a numeroase

construcții amplasate pe terenul notificat, exclude posibilitatea ca reclamanții

să beneficieze de noi măsuri reparatorii, altele decât măsurile reparatorii la care

sunt îndreptățiți în baza legii fondului funciar;

- în acest context, amplasamentul extra

sau intravilan al terenului în discuție, ca și celelalte împrejurări invocate de

recurenți, sunt irelevante.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și

art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, iar recurenții-reclamanți

vor fi obligați să plătească intimatei-pârâte SCC F. Dolj 2.000 RON cheltuieli de

judecată, corespunzător onorariului de avocat dovedit prin chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții T.C.E. și V.D. împotriva deciziei nr. 304 din 16 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții la plata sumei de 2.000

RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Societatea Cooperativă de Consum

F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2010.