ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 388 din 06 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, a fost admisă contestația

formulată de contestatorii S.A., G.G.R.P., O.D.T. în contradictoriu cu intimata

Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale Dolj și, în

consecință:

A dispus anularea dispoziției

din 27 octombrie 2008 emisă de intimată, și restituirea în natură către

reclamanți a imobilelor situate în Craiova, str. M., nr. 14, compuse din:

principală cu regim S+P+1E:

Admite contestația

formulată de către contestatorii S.A., domiciliată în Lugoj, județul Timiș,

G.G.R.P., domiciliat în Pitești, județul Argeș, O.D.T.,domiciliat în București,

sector 6, împotriva dispoziției din 27 octombrie 2008, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Dolj, cu sediul în Craiova,

județul Dolj.

Dispune anularea

dispoziției din 27 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Dolj.

Dispune restituirea

în natură, reclamanților, a imobilelor situate în Craiova, str. M., nr. 14,

județul Dolj , compuse din:

principală, cu regim de înălțime S+P+1E, inclusiv casa scării, în suprafață de

128,49 m.p., evidențiată între axele cadastrale din documentația cadastrală

înregistrată în 15 decembrie 1997 la O.C.P.I. Dolj, cu excepția etajului 2

compus din 4 camere cu destinația de birouri și 2 grupuri sanitare, construcții

noi evidențiate între axele cadastrale din aceeași documentație cadastrală;

cu regim de înălțime parter, compusă din: spațiu depozit, un hol și birou, în

suprafață totală construită de 192,18 m.p., conform documentației cadastrale

menționate și

de 1.155 m.p., cu vecinătățile ; la Nord - str. M., la Est - sediul SC P.G. SA

și proprietari particulari, la Sud - Mitropolia și la Vest - proprietari

particulari, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică

topografică întocmit de expert inginer I.M.G., ce face parte integrantă din

prezenta sentință.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:

Prin decizia din 27 octombrie

2008 emisă de intimată s-a dispus respingerea notificărilor din 2001 prin care contestatorii

au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Craiova,

str. M., nr. 14, naționalizat în temeiul Legii nr. 119/1948, cu motivarea că, solicitanții

nu au făcut dovada certă că sunt îndreptățiți la retrocedarea imobilului, nu au

prezentat actele doveditoare ale dreptului de proprietate și nu au fost depuse documente

care să ateste în mod cert calitatea ascendentului autor în raport cu imobilul revendicat.

A reținut prima instanță

că decizia este vădit nelegală și netemeinică întrucât în ceea ce privește calitatea

petenților, de moștenitori legali și testamentari, ai proprietarului deposedat a

fost pe deplin dovedită.

Și în ceea ce privește

dreptul de proprietate al persoanei fizice îndreptățite, G.R.F. asupra imobilului

în litigiu a fost cu prisosință dovedit, din proba cu acte rezultând atât în cadrul

procedurii administrative prealabile, cât și în fața instanței, că respectivul imobil

cu destinația de mașini agricole și articole tehnice a aparținut acestui proprietar

conform contractului de vânzare încheiat la data de 19 septembrie 1905, înregistrat

în 20 septembrie 1905 la Tribunalul Dolj, secția comercială și de notariat, procesului-verbal

încheiat la 08 august 1940, certificatului din 11 ianuarie 1945, emis de Camera

de Comerț și Industrie Craiova, buletinul clădirii din str. M., nr. 20, foaia matricolă

nr. 2 a clădirii, impozit, certificatul din 12 octombrie 1992 emis de Filiala Arhivelor

Statului Dolj, declarația din 16 mai 1946, imobil naționalizat prin Legea nr. 119/1948,

astfel cum rezultă din M. Of., Partea I, nr. 133 bis/11.06.1948.

A mai constatat instanța

de fond că, nu există nici un dubiu în privința evoluției numerelor factoriale ale

imobilului în litigiu, deși prin adresa din 13 decembrie 2008 emisă de Primăria

Municipiului Craiova rezultă că nu există documente privind evoluția în timp a numerelor

factoriale.

În prezent, imobilul în

litigiu este situat la nr. 14 pe str. M., inițial, la data cumpărării, a avut nr.

18, pentru ca apoi să revină la nr. 20, conform atestării din procesul-verbal încheiat

la data de 08 august 1940 de Comisiunea pentru Înființarea Cărților din comuna Craiova,

fiind indubitabil unul și același imobil.

Din constatările și concluziile

raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții și din raportul

de expertiză judiciară în specialitatea topografică instanța a reținut că imobilul

în litigiu se compune din:

cu regim de înălțime S+P+1E inclusiv casa scării în suprafață de 128,49 m.p., evidențiată

între axele cadastrale din documentația cadastrală înregistrată în 15 decembrie

1997 la O.C.P.I. Dolj și

cu regim de înălțime parter, compusă din: spațiu depozit, hol și birou în suprafață

totală construită de 192,18 m.p.;

de 1.155 m.p.

A mai constatat prima

instanță că, la vechiul imobil, clădire principală, a fost adăugat etajul 2, compus

din patru camere cu destinația birouri, două grupuri sanitare, construcții noi evidențiate

în axele cadastrale din aceeași documentație, astfel încât în temeiul art. 19

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, urmând a fi exceptate de la restituire.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel intimata Casa Județeană de Pensii Dolj invocând: lipsa calității

de persoane îndreptățite a contestatorilor; faptul că nu există identitate între

imobilul actual și cel deținut de autorul contestatorilor; nu s-a dovedit dreptul

de proprietate asupra clădirii anexă și că la clădirea principală s-a adăugat un

etaj.

Un ultim motiv de apel

a vizat greșita soluționare a cererilor de chemare în garanție.

Prin decizia civilă

nr. 271 din 14 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat

de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj.

Pentru a hotărî astfel

Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale active a contestatorilor a reținut faptul că a fost

corect soluționată de prima instanță, din actele depuse rezultând identitate între

autorul contestatorilor și fostul proprietar al imobilului în litigiu.

Astfel, în contractul

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 septembrie 1905, înregistrat în 20 septembrie

1905 la Tribunalul Dolj, secția comercială și de notariat în calitate de cumpărător

figurează G.R., nume ce se regăsește și în certificatul din 11 ianuarie 1945 emis

de Comisia de Comerț și Industrie Craiova, în declarația dată de șeful Circumscripției

I de constatare în anul 1945 privind identificarea imobilului, în matricola imobilului

întocmită în 1946, în testamentul din 29 decembrie 1948 și procesul-verbal din 08

august 1949.

Identitatea între proprietarul

imobilului din litigiu și autorul contestatorilor rezultă din compararea actelor

de stare civilă cu cele de proprietate, respectiv certificatul de moștenitor din

08 iunie 1963, certificatul de deces în care autorul este trecut cu ambele prenume,

în timp ce în certificatul de naștere al fiicei sale, E.V., născută la 22 septembrie

1906, în certificatul de deces al fiului său, F.F.C., decedat la 31 octombrie 2000

și născut la 07 februarie 1912, în certificatul de deces al fiului său R.H.F., decedat

la 10 noiembrie 1996, numele autorului este R.G.

Reține instanța de apel

în raport cu actele de stare civilă menționate că R.G. este una și aceeași persoană

cu R.F.G.

A înlătura ca nefondată

critica apelantei potrivit căreia S.A. nu ar avea calitatea de moștenitoare pe considerentul

că autorul acesteia F.F.C. a renunțat la succesiunea autorului comun deoarece prin

sentința civilă nr. 1360 din 06 mai 2010 a Judecătoriei Lugoj s-a dispus anularea

parțială a certificatului de calitate de moștenitor din 27 iunie 2003 prin care

autorul contestatoarei este considerat renunțător la succesiunea tatălui său, R.G.

De altfel, prin certificatul

de moștenitor din 1963 s-a constatat calitatea acestuia de succesor al tatălui său.

A mai reținut instanța

de apel că, pentru contestatori s-au acordat măsuri reparatorii de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin decizia din 08 iulie 2008 privind imobilul

din Craiova, str. C., nr. 132, în calitate de moștenitori ai aceluiași autor.

A respins ca nefondată

și critica privind incidența dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 10/2001 pe considerentul

că imobilul a aparținut unei persoane juridice, caz în care nu se poate dispune

restituirea în natură.

Din contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în anul 1905 rezultă că imobilul în litigiu a fost cumpărat de R.G., persoană

fizică, a fost înscris în evidențele funciare pe numele persoanei fizice și chiar

dacă proprietarul a fost asociat într-o societate comercială, folosind imobilul

în parte ca sală de expoziție pentru mașinile agricole ale firmei patrimoniul era

diferit de cel al persoanei juridice.

În declarația dată de

fostul proprietar, conform art. 41 din Legea nr. 55/1939, imobilul este înscris

ca fiind magazin pentru comerțul de mașini și articole tehnice, iar în anul 1946

în imobil se afla și domiciliul proprietarului cum rezultă din buletinul clădirii

cât și din declarația din 16 mai 1946, pentru stabilirea impozitului.

Curtea a reținut că, potrivit

art. 2 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat, în oricare dintre

formele prevăzute de lege pot face obiectul restituirii fără a se distinge dacă

au fost sau nu acordate despăgubiri chiar și în situația reglementată de art. 11,

cu obligația de a se recalcula despăgubirea.

Cât privește suprafața

de teren aferentă imobilului construcție, instanța a reținut că prin contractul

de vânzare-cumpărare a dobândit un teren cu lățimea de 25,20 m.p., pe latura de

nord.

În contract nu s-au precizat

dimensiunile laturilor de est și vest, astfel că expertul a avut în vedere buletinul

clădirii întocmit în anul 1948, care cuprinde schița terenului și a construcției

în care a fost consemnată suprafața totală de 1.250 m.p., iar prima instanță a dispus

restituirea suprafeței de 1.155 m.p., aceasta fiind suprafața aferentă construcției

în prezent.

Curtea a respins și critica

intimatei-apelante vizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea

nr. 10/2001, în raport cu concluziile expertizei specialitatea construcții din care

rezultă că, imobilul proprietatea autorului este identic celui ocupat de apelantă

cu precizarea că, în plus, s-a adăugat clădirii încă un etaj, cu suprafața de 358

m.p., suprafață ce nu reprezintă 100% din imobilul inițial.

A respins ca nefondată

și critica privind respingerea cererii de chemare în garanție, în raport cu prevederile

art. 60 C. proc. civ., întrucât legea specială nu cuprinde dispoziții care să creeze

un raport obligațional între unitatea deținătoare actuală și stat sau fostul deținător,

unitate de stat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii Dolj invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora

a susținut următoarele critici de nelegalitate:

- lipsa de identitate

între defunctul G.R.F., proprietarul terenului și imobilului din Craiova, str.

M., nr. 14;

- lipsa identității de

construcție dintre imobilul principal și cel secundar revendicate și cele aflate

în administrarea Casei Județene de Pensii Dolj și a diferenței de suprafață a terenului

cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1905 și cel existent

la data revendicării, aflat în proprietatea recurentei.

Din actele depuse la dosar

rezultă că imobilul revendicat se compunea din clădire cu parter și etaj în suprafața

construită de 653,23 m.p., și teren în suprafață de 610 m.p., în timp ce actualul

imobil se compune din subsol, parter, 2 etaje în suprafață totală construită de

2.216,25 m.p., un imobil secundar compus din două camere iar terenul aferent este

de 1.155 m.p.

Cu privire la clădirea

principală recurentul a susținut că instanța de apel nu și-a motivat decizia de

respingere a apelului preluând concluziile raportului de expertiză, raport ce nu

corespunde situației de fapt, preluând dimensiunile clădirii din buletinul din 1948,

deși prin raportul de expertiză se precizează că datele sunt eronate, fapt reținut

și de instanța de apel, fără a arăta și motivele care au condus la această concluzie.

Că, potrivit declarației

lui R.G., se arată că imobilul este compus din parter+5 camere în suprafață de 390,41

m.p. și etaj compus dintr-o sală și trei camere în suprafață de 262,89 m.p.

Or, prin sentința atacată,

suprafața imobilului ce trebuie restituită este mult mai mare decât cea dovedită

cu actele aflate la dosar.

Referitor la clădirea

secundară compusă cu regim de înălțime parter compus din spațiu depozit, un hol

și un birou, la dosar nu există niciun document din care să rezulte că aceasta ar

fi fost în proprietatea autorului care să justifice concluzia raportului de expertiză.

Cu privire la terenul

aferent acestui imobil, instanța de apel a reținut că expertul a avut în vedere

buletinul clădirii din 1948, ce cuprinde schița terenului și a construcției pe care

este consemnată suprafața totală de 1.250 m.p., fiind dispusă restituirea suprafeței

de 1.155 m.p., mai mică decât cea avută de autorul contestatorilor.

În ceea ce privește dimensiunile

terenului recurenta a susținut că potrivit procesului-verbal din 08 august 1940

al Comisiei de înființare a cărților funciare din comuna Craiova, la data intabulării

rezultă că a fost înscrisă suprafața menționată în contractul de vânzare-cumpărare,

aspect confirmat și de cererea de modificare în registrul întreprinderilor de stat

și organizațiilor economice la Ministerul Finanțelor înregistrată în 09 mai 1951,

prin care se solicita radierea Fabricii M. Craiova.

O altă critică vizează

greșita interpretare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 19 din Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect recurenta

a susținut că instanța de apel a dat o greșită interpretare dispozițiilor legale

referitoare la acordarea despăgubirilor prin echivalent sau la restituirea în natură

a imobilului în litigiu, fără a se ține seama de faptul că intimații-contestatori

nu erau îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii întrucât prin Acordul între

România și Austria semnat la București la 03 iulie 1963 intrat în vigoare la 27

aprilie 1965 ratificat prin Decretul nr. 784/1963 se preciza că România plătește

Austriei o sumă forfetară de 1.359.000 dolari S.U.A. drept indemnizare globală pentru

bunurile, drepturile și titlurile austriece atinse prin măsuri românești de naționalizare.

O ultimă critică vizează

greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, și a SC M.A.T. SA Craiova, întrucât imobilul în litigiu se află

în proprietatea publică a statului, fiind dat în administrare recurentei, figurând

în proprietatea SC M.A.T. SA Craiova, fiind îndeplinite cerințele cererii de chemare

în garanție.

În raport cu cele expuse,

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

urmând a fi respins.

Cu toate că recurenta-intimată

a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispozițiile art. 304

pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. din dezvoltarea acestora rezultă că este posibilă analizarea

exclusiv din prisma cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., referitoare la calitatea procesuală activă, de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii, dovada dreptului de proprietate și la restituirea în natură a imobilului

în litigiu.

Motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța a acordat mai mult decât s-a cerut nu

poate fi invocat, deoarece apelul a fost respins ca nefondat, acest motiv operând

numai în situația în care instanța de apel se pronunță ea însăși asupra fondului

cererii, putând să acorde în acest caz mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a

cerut.

În ceea ce privește critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită

întrucât se constată că decizia atacată este amplu motivată, răspunzând tuturor

motivelor de apel și făcând considerații argumentate cu privire la situația de fapt

și textele legale incidente în cauză.

Prima critică de nelegalitate

susținută de recurenta-reclamantă pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii și care se referă la lipsa de identitate

între autorul contestatorilor G.R.F. și R.G. proprietarul terenului și a imobilului

din litigiu este nefondată.

Din certificatul de deces

eliberat de Primăria Municipiului Lugoj la 18 aprilie 2003, cel de căsătorie, în

copie, după registrul stării civile pentru căsătoriți din 1932, certificatul de

naștere privind pe G.E.V. născută la 22 septembrie 1906, certificatul de moștenitor

autentificat în 08 iunie 1963 de Notariatul de Stat Raional Lugoj și respectiv din

27 iunie 2003 eliberat de BNP R., contractul de vânzare-cumpărare din 20 septembrie

1905 înregistrat la Tribunalul Dolj, secția notariat, certificatul din 11 ianuarie

1945 emis de Camera de Comerț și Industrie Craiova, cât și din declarația dată de

șeful Circumscripției I de constatare în anul 1945 pentru identificarea imobilului,

în testamentul datat 29 decembrie 1948 rezultă că G.R.F. este aceeași persoană cu

G.R.

Este nefondată și critica

referitoare la lipsa identității de construcție dintre imobilul principal și cel

secundar și cele aflate în administrarea recurentei precum și a diferențelor de

suprafață a terenului achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie

1905 din care rezultă o suprafață construită de 653,23 m.p. și teren în suprafață

de 610 m.p., în raport cu actualul imobil ce se compune din subsol, parter și două

etaje, în suprafață construită de 2.216,25 m.p. și un imobil secundar compus din

două camere și teren în suprafață de 1.555 m.p.

Prin încheierea de ședință

din data de 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, instanța a dispus efectuarea

a două expertize tehnice în specialitatea topografie și construcții civile și industriale

cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2009, de intimata

Casa Județeană de Pensii Dolj, respectiv dacă imobilul corespunde în regim de suprafață

înălțime cu clădirea care a aparținut fostei firme G., naționalizată conform Legii

nr. 119/1948 și dacă s-au efectuat lucrări suplimentare de extindere după naționalizare

la clădirea aflată în litigiu și în ce constau.

Din raportul de expertiză

topografic geodezie cadastru întocmit de expert ing. I.M. rezultă că din identificarea

fizică a imobilului în teren, Craiova, str. M., nr. 14, în raport cu titlul de proprietate

invocat de contestatori s-a concluzionat că există un singur teren ce a avut inițial

nr. 18 pe str. M. din Craiova, a trecut în 20 și actual în 14.

Suprafața terenului este

de 1.155 m.p.

Pe acest teren sunt amplasate

Casa Județeană de Pensii cu o suprafață construită de 480 m.p., magazie (C2) cu

suprafața construită de 191 m.p., și C3 (anexă) cu o suprafață de 16 m.p.

Din raportul de expertiză

specialitatea construcției civile întocmit de expert ing. C.D.A. rezultă că imobilul

actual și anume corpul principal, corespunde parțial ca soluții constructive cu

vechea clădire (structură de rezistență din cărămidă și beton armat), dar nu mai

corespunde ca instalații și finisaje actuale și ca suprafață construită desfășurată.

Față de vechea clădire,

rezultă că s-au efectuat lucrări suplimentare, și anume supraînălțarea cu un nivel,

precum și placări pereți cu plăci rigips, zugrăveli imobile, tavane, înlocuirea

instalațiilor.

Clădirile componente ale

imobilului din litigiu corespund clădirilor care au aparținut fostei firme G. cu

singura deosebire că la clădirea principală s-a etajat cu un nivel, etaj 2 - compus

din 4 încăperi cu destinația de birouri și două grupuri sanitare, exceptând casa

scării, cu o suprafață de 128,49 m.p.

Prin urmare, critica recurentei-intimate

referitoare la lipsa identității dintre imobilul principal, secundar și cele aflate

în administrarea acesteia și cel revendicat determinat de întinderea suprafețelor

construite de 653,23 m.p., și 2.216,25 m.p. (suprafață construită totală) este nefondată.

Referitor la suprafața

totală construită din raportul de expertiză specialitatea construcției civile rezultă

că în procesul-verbal din 09 aprilie 2002 aferent trecerii imobilului în administrarea

Casei de Pensii Dolj s-a consemnat eronat o suprafață desfășurată construită de

2.216,25 m.p., deoarece conform cadastrului suprafața este de 1.148,07 m.p.

Suprafața de 2.216,25

m.p. a fost consemnată în mod eronat și în H.G. nr. 419/2002 prin care s-a aprobat

trecerea imobilului în litigiu în administrarea recurentei-intimate.

Întrucât suprafața de

clădire adăugată nu reprezintă 100% din aria desfășurată inițială, în mod corect

instanța de apel a apreciat ca legală soluția dispusă de prima instanță de restituire

în natură a imobilului, mai puțin suprafața adăugată care reprezintă etajul 2 al

clădirii principale.

Nefondată este și critica

vizând greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Statului Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, și SC M.A.T. SA Craiova întrucât legea specială nu

cuprinde dispoziții care să creeze raporturi juridice între unitatea deținătoare

respectiv Casa Județeană de Pensii Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și SC M.A.T.

SA Craiova, acestea din urmă având calitatea de terți și nu de unități deținătoare.

Critica vizând incidența

în cauză a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001, text potrivit căruia nu sunt

îndreptățiți la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele

care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România

privind reglementarea problemelor financiare, a fost formulată pentru prima dată

în recurs astfel că nu va fi analizată.

În raport cu cele expuse,

Înalta Curte în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul formulat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj

împotriva deciziei civile nr. 271 din 14

iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.