ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2014

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin sentința nr. 514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA împotriva pârâților B.N. și B.V., a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți, iar reclamanta pârâtă a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților reclamanți terenul în suprafață de 494 mp, situat în Craiova, jud. Dolj. În motivare, tribunalul a reținut că instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare formulată de reclamanta SC P. SA, privind terenul în suprafață de 494 m.p., situat în Craiova, înscris în C.F. a municipiului Craiova. În probațiune, reclamanta a depus certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în decembrie 1995, de către Ministerul Transporturilor.

Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat, la rândul lor, ca reclamanta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 494 mp situată în B-dul D., imobil înscris în C.F., depunând în probațiunea dreptului de proprietate contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. și A.T., precum și Dispoziția nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova. Reclamanta a solicitat anularea acestei dispoziții, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. și A.T., cerere respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 6656 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Craiova. Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că terenurile părților se suprapun pe o suprafață de 494 mp, așa încât tribunalul a procedat la compararea titlurilor drepturilor autorilor reclamantei și ai pârâților, pentru a determina care dintre autori avea un drept preferabil.

Tribunalul a reținut și că posesia asupra bunului revendicat este exercitată de către reclamanta SC P. SA. S-a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit prin constituirea acesteia în temeiul H.G. nr. 834/1991, fâră însă ca să se dovedească existența, la data constituirii, a unui drept de administrare în patrimoniu, pentru a-i putea fi constituit dreptul de proprietate în scopul realizării obiectului său de activitate, în timp ce autorilor reclamanților ii s-a reconstituit, pe vechiul amplasament, dreptul de proprietate asupra unui teren deținut anterior de autorii acestuia, respectiv B.M., B.A. și B.N., ca urmare a unor măsuri reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat ape! reclamanta pârâtă SC P. SA. A susținut că, fără nicio justificare, prima instanță a dat prioritate titlului pârâților, în condițiile în care aceștia nu au avut niciodată în proprietate suprafața de teren. Împrejurarea că autorii acestora nu erau îndreptățiți să dobândească dreptul de proprietate a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 8177 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins acțiunea în revendicare, reținându-se că nu au fost niciodată proprietarii terenului, deoarece acesta a trecut în proprietatea statului, ca efect aî dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/3974, astfel încât la data exproprierii pentru nevoi de sistematizare, au fost despăgubiți doar pentru casă.

Greșit tribunalul a ignorat și faptul că Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova este ulterioară hotărârii instanței supreme, deși atât Primăria Municipiului Craiova, cât și Consiliul Local au fost părți în acel proces. De altfel, în cuprinsul acestei dispoziții se reține și că terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 583 mp m se suprapune cu terenul solicitat de pârâți. A arătat reclamanta și că titlul de proprietate al pârâților este mai puțin caracterizat decât al său, deoarece reclamanta a dobândit întâi dreptul de proprietate și ulterior La consolidat prin înscrierea în cartea funciară în anul 2000, devenind astfel opozabil pârâților. De altfel, pe baza expertizei efectuate în cauză și a înscrisurilor depuse, a rezultat că terenurile se suprapun pe o suprafață de 490 mp.

Cu prilejul punerii în posesie s-a constatat că nu exista fizic terenul la nr. 19 al B-dului D. fost A. deoarece SC P. SA se învecina deja la vest cu SC B.C. SRL (succesoarea proprietarilor T.), în condițiile în care în litigiul soluționat prin sentința nr. 2923 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, s-a stabilit linia de hotar între pârâți și SC B.C. SRL, iar aceștia au prezentat terenul din litigiu ca fiind proprietatea lor. Prin Decizia nr. 146 din 12 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței nr. 514 din 22 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, și a obligat reclamanta la 1.500 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți.

În motivare, curtea de apel a reținut că la data de 13 noiembrie 2009, SC P. SA a formulat o precizare și completare de acțiune, prin care a solicitat; revendicarea suprafeței de 494 mp teren situat în Craiova, nulitatea Dispoziției nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 și radierea dreptului de proprietate al pârâților B. din cartea funciară. Prin sentința nr. 19418 din 11 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6476/215/2009, Judecătoria Craiova a declinat cauza la Tribunalul Dolj, secția comercială.

Prin sentința nr. 650din 24 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-au disjuns capetele de cerere în revendicare de cele referitoare la nulitate acte și s-au declinat la Judecătoria Craiova cererile având ca obiect nulitatea Dispoziției nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 și rectificarea cărții funciare.

Ca urmare, capetele de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 și radierea dreptului de proprietate ai pârâților Bazgu din cartea funciară, au fost soluționate pe cale separată, în Dosarul nr. 18808/215/2010 și au fost respinse în mod irevocabil, prin Decizia nr. 6656 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 18808/215/2010.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că s-a stabilit deja, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 84/2007 a Judecătoriei Craiova, că reclamanta SC P. SA nu are interes să atace Dispoziția nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, astfel încât se impune respingerea, pe cale de consecință, și a capetelor de cerere referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 și radierea dreptului de proprietate al pârâților B. din cartea funciară. În aceste condiții, în prezenta cauză, instanța de fond nu a fost învestită, iar controlul judiciar nu poate viza valabilitatea Dispoziției nr. 2802 din 23 ianuarie 2006. Curtea de apel a păstrat motivarea instanței de fond, față de preferabilitatea titlului pârâților.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În cuprinsul criticilor, reclamanta a arătat că instanța nu a analizat majoritatea motivelor de apel. De asemenea, când a procedat la compararea titlurilor pârâților, instanța a refuzat să țină cont și de Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de primarului Municipiului Craiova, pe motiv că s-ar fi respins acțiunea în anularea respectivei dispoziții, aspect care nu este relevant, pentru că acțiunea s-a respins, ca lipsită de interes. În primul dosar soluționat, cel disjuns, s-a respins acțiunea în anulare, reținându-se că nu există suprapunere între terenuri. In schimb, în prezentul dosar se ajunge la o concluzie; contradictorie, respectiv că există suprapunere între cele două terenuri.

Reclamanta susține că aceste contradicții fac incident motivul de recurs prevăzut de pct. 7 art. 304 C. proc. civ.; Mai arată reclamanta și că decizia recurată încalcă puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 8177/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Din această decizie, care a intrat în puterea de lucru judecat, rezultă că pârâții nu au dreptul la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru teren, ci doar la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcție., Instanța de apel a greșit când a comparat titlurile de proprietate, deoarece ar fi trebuit să țină cont de autoritatea de lucru judecat a deciziei mai sus menționată, aspect față de care este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 8 din art. 304 C. proc.

civ., mstanța de apel a interpretat greșit și schimbat înțelesul Deciziei nr. 8177/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. în plus, titlul de proprietate al reclamantei a fost legal emis și cuprinde și terenul în litigiu. Analizând decizia recurată, înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să conțină „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În cauza dedusă judecății, mstanța a fost investită, inițial, cu o acțiune în revendicare, formulată de SC P. SA, în contradictoriu cu pârâții B.V. și N. La rândul lor, pârâții au formulat o cerere reconvențională, prin care au revendicat aceeași suprafață de teren, depunând actele de proprietate.

Ca urmare, reclamanta a înțeles să își precizeze cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea actelor de proprietate ale pârâților, respectiv a Dispoziției nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova și contractului de vânzare cumpărare din 2007. Această cauză s-a soluționat irevocabil, prin Decizia nr. 6656/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care a constatat că respectivele acte de proprietate sunt valabile. În prezenta cauză, prin sentința nr. 514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și a admis cererea reconvențională formulată de pârâți. în motivare, a reținut că terenurile părților se suprapun pe o suprafață de 494 mp, cu dimensiunile și vecinătățile reținute în raportul de expertiză întocmit de D.D.

și conform cercetării la fața locului din data de 12 aprilie 2013. Procedând la compararea titlurilor, pentru reclamantă certificatul de atestare a dreptului de proprietate și pentru pârâți contractul de vânzare cumpărare din 2007 și Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, instanța a concluzionat că titlul pârâților este preferabil. Prin motivele de apel formulate împotriva sentinței Tribunalului Dolj, reclamanta a susținut că, pe baza expertizei efectuate în cauză și a înscrisurilor depuse, a rezultat că terenurile se suprapun pe o suprafață de 490 mp. Dar această reținere este contradictorie cu situația de fapt pe care o prezintă Dispoziția nr. 2802/2006 emisa de Primăria Municipiului Craiova, în cuprinsul căreia se arată că terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 583 mp, nu se suprapune cu terenul solicitat de pârâți, în suprafață de 494 mp.

Așadar, a apreciat reclamanta, compararea de titluri ar fi trebuit făcută și în raport de Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova. Înalta Curte reține că instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns acestor critici. În cuprinsul deciziei recurate, se arată că acțiunile formulate de reclamantă în anularea Dispoziției nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova au fost respinse, irevocabil, ca lipsite de interes, deci instanțele de judecată nu au procedat la verificarea acestui act administrativ pe fond. Ca urmare, reține curtea de apel, nici o apărare referitoare la valabilitatea respectivei dispoziții nu ar putea fi analizată în apel, nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție, chiar dacă în prezentul litigiu s-a stabilit, prin expertiză, că terenurile revendicate se suprapun.

Curtea de apel a mai apreciat și că tribunalul a procedat corect la compararea titlurilor de proprietate asupra terenului. Așadar, instanța de apel nu a analizat criticile formulate de reclamantă, referitoare la contradictorialitatea dintre ce s-a reținut prin Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, respectiv că terenurile nu s-ar suprapune, și ceea ce a rezultat din expertiza întocmită, adică suprapunerea; acestora și nici cefe la necesitatea analizării titlului pârâților, respectiv a Dispoziției nr. 2802/2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., în sensul că hotărârea este nemotivată, doctrina calificând astfel și hotărârile judecătorești care cuprind motive contradictorii. În această situație., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită recursul reclamantei, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre rejudecare, ia aceeași mstanță, care va analiza, punctual, toate criticile formulate prin memoriul de apel. PENTRU ACESTE MOTiVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA, împotriva Deciziei civile nr. 146 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Casează decizia atacata și trimite cauze spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2014.