ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de fața, constată
următoarele:
Prin
sentința nr. 514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată
de reclamanta SC P. SA împotriva pârâților B.N. și B.V., a admis cererea
reconvențională formulată de pârâții reclamanți, iar reclamanta pârâtă a fost
obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților reclamanți
terenul în suprafață de 494 mp, situat în Craiova, jud. Dolj.
În motivare, tribunalul a reținut că
instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare formulată de reclamanta
SC P. SA, privind terenul în suprafață de 494 m.p., situat în Craiova, înscris
în C.F. a municipiului Craiova.
În probațiune, reclamanta a depus
certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în
decembrie 1995, de către Ministerul Transporturilor.
Prin cererea reconvențională, pârâții
au solicitat, la rândul lor, ca reclamanta să le lase în deplină proprietate și
liniștită posesie suprafața de 494 mp situată în B-dul D., imobil înscris în
C.F., depunând în probațiunea dreptului de proprietate contractul de
vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. și A.T.,
precum și Dispoziția nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria
Municipiului Craiova.
Reclamanta a solicitat anularea
acestei dispoziții, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat
din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. și A.T., cerere respinsă în mod irevocabil
prin Decizia civilă nr. 6656 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Craiova.
Din raportul de expertiză întocmit în
cauză a rezultat că terenurile părților se suprapun pe o suprafață de 494 mp,
așa încât tribunalul a procedat la compararea titlurilor drepturilor autorilor
reclamantei și ai pârâților, pentru a determina care dintre autori avea un
drept preferabil.
Tribunalul a reținut și că posesia
asupra bunului revendicat este exercitată de către reclamanta SC P. SA.
S-a reținut că dreptul de proprietate
al reclamantei a fost stabilit prin constituirea acesteia în temeiul H.G. nr.
834/1991, fâră însă ca să se dovedească existența, la data constituirii, a unui
drept de administrare în patrimoniu, pentru a-i putea fi constituit dreptul de
proprietate în scopul realizării obiectului său de activitate, în timp ce
autorilor reclamanților ii s-a reconstituit, pe vechiul amplasament, dreptul de
proprietate asupra unui teren deținut anterior de autorii acestuia, respectiv
B.M., B.A. și B.N., ca urmare a unor măsuri reparatorii instituite prin Legea
nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat
ape! reclamanta pârâtă SC P. SA.
A susținut că, fără nicio justificare,
prima instanță a dat prioritate titlului pârâților, în condițiile în care
aceștia nu au avut niciodată în proprietate suprafața de teren.
Împrejurarea că autorii acestora nu
erau îndreptățiți să dobândească dreptul de proprietate a fost tranșată cu
autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 8177 din 20 octombrie 2005
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins
acțiunea în revendicare, reținându-se că nu au fost niciodată proprietarii
terenului, deoarece acesta a trecut în proprietatea statului, ca efect aî
dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/3974, astfel încât la data exproprierii
pentru nevoi de sistematizare, au fost despăgubiți doar pentru casă.
Greșit tribunalul a ignorat și faptul
că Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova este
ulterioară hotărârii instanței supreme, deși atât Primăria Municipiului
Craiova, cât și Consiliul Local au fost părți în acel proces. De altfel, în
cuprinsul acestei dispoziții se reține și că terenul proprietatea reclamantei
în suprafață de 583 mp m se suprapune cu terenul solicitat de pârâți.
A arătat reclamanta și că titlul de
proprietate al pârâților este mai puțin caracterizat decât al său, deoarece
reclamanta a dobândit întâi dreptul de proprietate și ulterior La consolidat
prin înscrierea în cartea funciară în anul 2000, devenind astfel opozabil
pârâților.
De altfel, pe baza expertizei
efectuate în cauză și a înscrisurilor depuse, a rezultat că terenurile se
suprapun pe o suprafață de 490 mp.
Cu prilejul punerii în posesie s-a
constatat că nu exista fizic terenul la nr. 19 al B-dului D. fost A. deoarece
SC P. SA se învecina deja la vest cu SC B.C. SRL (succesoarea proprietarilor T.),
în condițiile în care în litigiul soluționat prin sentința nr. 2923 din 18
februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, s-a stabilit linia de hotar între pârâți
și SC B.C. SRL, iar aceștia au prezentat terenul din litigiu ca fiind
proprietatea lor.
Prin Decizia nr. 146 din 12 decembrie
2013 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul formulat de
reclamanta SC P. SA împotriva sentinței nr. 514 din 22 mai 2013, pronunțate de
Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, și a obligat reclamanta la 1.500 lei
cheltuieli de judecată, către intimații pârâți.
În motivare, curtea de apel a reținut
că la data de 13 noiembrie 2009, SC P. SA a formulat o precizare și completare
de acțiune, prin care a solicitat; revendicarea suprafeței de 494 mp teren
situat în Craiova, nulitatea Dispoziției nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului
Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat
din 24 august 2007 și radierea dreptului de proprietate al pârâților B. din
cartea funciară.
Prin sentința nr. 19418 din 11
decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6476/215/2009, Judecătoria Craiova a
declinat cauza la Tribunalul Dolj, secția comercială.
Prin sentința nr. 650din 24 martie
2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-au disjuns capetele
de cerere în revendicare de cele referitoare la nulitate acte și s-au declinat
la Judecătoria Craiova cererile având ca obiect nulitatea Dispoziției nr. 2802
din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută
a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 și
rectificarea cărții funciare.
Ca urmare, capetele de cerere având ca
obiect anularea Dispoziției nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul
Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare
autentificat din 24 august 2007 și radierea dreptului de proprietate ai
pârâților Bazgu din cartea funciară, au fost soluționate pe cale separată, în
Dosarul nr. 18808/215/2010 și au fost respinse în mod irevocabil, prin Decizia
nr. 6656 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
în Dosarul nr. 18808/215/2010.
În considerentele acestei decizii s-a
reținut că s-a stabilit deja, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința
civilă nr. 84/2007 a Judecătoriei Craiova, că reclamanta SC P. SA nu are
interes să atace Dispoziția nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul
Municipiului Craiova, astfel încât se impune respingerea, pe cale de
consecință, și a capetelor de cerere referitoare la nulitatea absolută a
contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 și radierea
dreptului de proprietate al pârâților B. din cartea funciară.
În aceste condiții, în prezenta cauză,
instanța de fond nu a fost învestită, iar controlul judiciar nu poate viza
valabilitatea Dispoziției nr. 2802 din 23 ianuarie 2006.
Curtea de apel a păstrat motivarea
instanței de fond, față de preferabilitatea titlului pârâților.
Împotriva acestei decizii reclamanta a
formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ.
În cuprinsul criticilor, reclamanta a
arătat că instanța nu a analizat majoritatea motivelor de apel.
De asemenea, când a procedat la
compararea titlurilor pârâților, instanța a refuzat să țină cont și de
Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de primarului Municipiului Craiova, pe motiv că
s-ar fi respins acțiunea în anularea respectivei dispoziții, aspect care nu
este relevant, pentru că acțiunea s-a respins, ca lipsită de interes.
În primul dosar soluționat, cel
disjuns, s-a respins acțiunea în anulare, reținându-se că nu există suprapunere
între terenuri. In schimb, în prezentul dosar se ajunge la o concluzie;
contradictorie, respectiv că există suprapunere între cele două terenuri.
Reclamanta susține că aceste
contradicții fac incident motivul de recurs prevăzut de pct. 7 art. 304 C.
proc. civ.;
Mai arată reclamanta și că decizia
recurată încalcă puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 8177/2005 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din această decizie, care a intrat în
puterea de lucru judecat, rezultă că pârâții nu au dreptul la restituirea în
natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr.
10/2001 pentru teren, ci doar la măsuri reparatorii în echivalent pentru
construcție.,
Instanța de apel a greșit când a
comparat titlurile de proprietate, deoarece ar fi trebuit să țină cont de
autoritatea de lucru judecat a deciziei mai sus menționată, aspect față de care
este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.,
mstanța de apel a interpretat greșit și schimbat înțelesul Deciziei nr.
8177/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. în plus, titlul de proprietate
al reclamantei a fost legal emis și cuprinde și terenul în litigiu.
Analizând decizia recurată, înalta
Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin.
(1) pct. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să conțină „motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au
înlăturat cererile părților".
În cauza dedusă judecății, mstanța a
fost investită, inițial, cu o acțiune în revendicare, formulată de SC P. SA, în
contradictoriu cu pârâții B.V. și N.
La rândul lor, pârâții au formulat o
cerere reconvențională, prin care au revendicat aceeași suprafață de teren,
depunând actele de proprietate. Ca urmare, reclamanta a înțeles să își
precizeze cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea actelor de
proprietate ale pârâților, respectiv a Dispoziției nr. 2802/2006 emisă de
Primăria Municipiului Craiova și contractului de vânzare cumpărare din 2007.
Această cauză s-a soluționat
irevocabil, prin Decizia nr. 6656/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,
care a constatat că respectivele acte de proprietate sunt valabile.
În prezenta cauză, prin sentința nr.
514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acțiunea în revendicare formulată
de reclamantă și a admis cererea reconvențională formulată de pârâți. în
motivare, a reținut că terenurile părților se suprapun pe o suprafață de 494
mp, cu dimensiunile și vecinătățile reținute în raportul de expertiză întocmit
de D.D. și conform cercetării la fața locului din data de 12 aprilie 2013.
Procedând la compararea titlurilor,
pentru reclamantă certificatul de atestare a dreptului de proprietate și pentru
pârâți contractul de vânzare cumpărare din 2007 și Dispoziția nr. 2802/2006
emisă de Primăria Municipiului Craiova, instanța a concluzionat că titlul
pârâților este preferabil.
Prin motivele de apel formulate
împotriva sentinței Tribunalului Dolj, reclamanta a susținut că, pe baza
expertizei efectuate în cauză și a înscrisurilor depuse, a rezultat că
terenurile se suprapun pe o suprafață de 490 mp.
Dar această reținere este
contradictorie cu situația de fapt pe care o prezintă Dispoziția nr. 2802/2006
emisa de Primăria Municipiului Craiova, în cuprinsul căreia se arată că terenul
proprietatea reclamantei, în suprafață de 583 mp, nu se suprapune cu terenul
solicitat de pârâți, în suprafață de 494 mp.
Așadar, a apreciat reclamanta,
compararea de titluri ar fi trebuit făcută și în raport de Dispoziția nr.
2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Înalta Curte reține că instanța de
apel nu a analizat și nu a răspuns acestor critici.
În cuprinsul deciziei recurate, se
arată că acțiunile formulate de reclamantă în anularea Dispoziției nr.
2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova au fost respinse, irevocabil,
ca lipsite de interes, deci instanțele de judecată nu au procedat la
verificarea acestui act administrativ pe fond. Ca urmare, reține curtea de
apel, nici o apărare referitoare la valabilitatea respectivei dispoziții nu ar
putea fi analizată în apel, nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție, chiar
dacă în prezentul litigiu s-a stabilit, prin expertiză, că terenurile
revendicate se suprapun. Curtea de apel a mai apreciat și că tribunalul a
procedat corect la compararea titlurilor de proprietate asupra terenului.
Așadar, instanța de apel nu a analizat
criticile formulate de reclamantă, referitoare la contradictorialitatea dintre
ce s-a reținut prin Dispoziția nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului
Craiova, respectiv că terenurile nu s-ar suprapune, și ceea ce a rezultat din
expertiza întocmită, adică suprapunerea; acestora și nici cefe la necesitatea
analizării titlului pârâților, respectiv a Dispoziției nr. 2802/2006, emisă de
Primăria Municipiului Craiova.
Având în vedere considerentele expuse,
Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs de ordine publică
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este
nemotivată, doctrina calificând astfel și hotărârile judecătorești care cuprind
motive contradictorii.
În această situație., Înalta Curte, în
raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită
recursul reclamantei, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre
rejudecare, ia aceeași mstanță, care va analiza, punctual, toate criticile formulate
prin memoriul de apel.
PENTRU ACESTE MOTiVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC P. SA, împotriva Deciziei civile nr. 146 din 12 decembrie 2013 a Curții de
Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Casează decizia atacata și trimite
cauze spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
16 octombrie 2014.