ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6656/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Neamț, secția civilă, prin

Sentința civilă nr. 64/C din 3 februarie 2009 a admis în parte contestația

formulată de contestatorul A.G., în contradictoriu cu intimata Stațiunea de

Cercetare și Dezvoltare Agricolă Secuieni, și pe cale de consecință: s-a dispus

anularea parțială a Deciziei nr. 43 din 29 septembrie 2004 a intimatei

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Secuieni, iar intimata a fost

obligată să restituie în natură suprafața de 1000 mp și construcția amplasată

pe aceasta, respectiv magazia de pesticide de 50 mp, denumită "magazie de

cereale"; s-a admis excepția tardivității contestației pentru celelalte

imobile; au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Notificarea nr.

382 din 8 octombrie 2001 contestatorul a solicitat restituirea imobilelor

situate în comuna Secuieni, fosta proprietate a defunctei A.V. al cărei

moștenitor este contestatorul.

Actele depuse,

respectiv extrasul de la Arhivele Statului privind Situația nominală a moșiilor

expropriate în baza Decretului Lege nr. 83/1949, județul Roman, Procesul-verbal

nr. 24 martie 1941, schița fostei proprietăți fac deplina dovada a legalității

cererii sub aspectul proprietății și a descendenței contestatorului.

Intimata S.C.D.A.

Secuieni a emis Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002 fiind comunicată

contestatorului cu Adresa nr. 2345 din 20 iunie 2002, prin care i s-a respins

pretențiile.

Așa cum rezultă din

scrisoarea trimisă la data de 11 martie 2003, A.G. nu a înțeles să conteste așa

cum impune art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată.

Intimata a mai emis o

decizie, respectiv nr. 43 din 29 septembrie 2004, mai sus arătată, prin care

arată că nici imobilul cu denumirea de magazie refăcută cu pereți din cărămidă

nu poate fi restituită în natură, fiind în domeniul public al statului și

stabilește o valoare în echivalent de 50.000.000 lei vechi, limită în care se

vor acorda despăgubiri.

Decizia nr. 43/2004 a

fost comunicată notificatorului la data de 8 octombrie 2004, acesta dând un

răspuns abia la data de 5 noiembrie 2007, ceea ce presupune, de asemenea, că nu

s-a depus contestație împotriva acesteia în termen legal.

Cu Adresa nr. 5217

din 9 noiembrie 2007, unitatea notificată a revenit și a arătat că ar dori

restituirea în natură întrucât, în urma demersurilor făcute, construcția

respectivă a fost scoasă din circuitul civil.

Urma a se prezenta

contestatorul pentru delimitarea celor 1000 m.p. aferenți construcției și

emiterea deciziei.

La data de 7 august

2008 a revenit cu altă notificare, nr. 72 din 4 august 2008, prin care a

solicitat ca bunurile demolate să primească în echivalență alte bunuri.

Această acțiune a

fost formulată la data de 18 noiembrie 2008 și a avut ca obiect restituirea în

natură a 3 ha de teren curte cu pomi, 1 ha de baltă, o casă de 172 m.p., un

grajd, o magazie de cereale și remiză mașini agricole situate în perimetrul

Stațiunii de Cercetări Dezvoltare Agricolă Secuieni, fosta fermă C.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale,

prin Decizia civilă nr. 50 din 24 mai 2011, a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de reclamantul A.G., împotriva Sentințelor civile nr. 64 din 3

februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 4115/103/2008 și

nr. 565 din 11 iunie 2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Stațiunea de

Cercetare Agricolă Secuieni.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În fapt, prin

Notificarea nr. 382 din 8 octombrie 2001 contestatorul a solicitat restituirea

imobilelor situate în comuna Secuieni, fosta proprietate a defunctei A.V. al

cărei moștenitor este contestatorul.

Actele depuse,

respectiv extrasul de la Arhivele Statului privind Situația nominală a moșiilor

expropriate în baza Decretului-Lege nr. 83/1949, județul Roman, procesul-verbal

nr. 24 martie 1941, schița fostei proprietăți fac deplina dovada a legalității

cererii sub aspectul proprietății și a descendenței contestatorului.

Intimata S.C.D.A.

Secuieni a emis Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002 fiind comunicată contestatorului

cu Adresa nr. 2345 din 20 iunie 2002, prin care i s-a respins pretențiile.

Așa cum rezultă din

scrisoarea trimisă la data de 11 martie 2003, A.G. nu a înțeles să conteste așa

cum impune art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată.

Intimata a mai emis o

decizie, respectiv nr. 43 din 29 septembrie 2004 prin care a arătat că nici

imobilul cu denumirea de magazie refăcută cu pereți din cărămidă nu a putut fi

restituită în natură, fiind în domeniul public al statului și a stabilit o

valoare în echivalent de 50.000.000 lei vechi, limită în care s-au acordat

despăgubiri.

Decizia nr. 43/2004 a

fost comunicată notificatorului la data de 8 octombrie 2004, acesta dând un

răspuns abia la data de 5 noiembrie 2007, ceea ce a presupus, de asemenea, că nu

s-a depus contestație împotriva acesteia în termen legal.

Cu Adresa nr. 5217

din 9 noiembrie 2007, unitatea notificată a revenit și a arătat că ar dori

restituirea în natură întrucât, în urma demersurilor făcute, construcția

respectivă a fost scoasă din circuitul civil.

Astfel, contestatorul

urma a se prezenta pentru delimitarea celor 1000 m.p. aferenți construcției și

emiterea deciziei.

La data de 7 august

2008 a revenit cu altă notificare, nr. 72 din 4 august 2008, prin care a

solicitat ca bunurile demolate să primească în echivalență alte bunuri.

Această acțiune a

fost formulată la data de 18 noiembrie 2008 și a avut ca obiect restituirea în

natură a 3 ha de teren curte cu pomi, 1 ha de baltă, o casă de 172 m.p., un

grajd, o magazie de cereale și remiză mașini agricole situate în perimetrul

Stațiunii de Cercetări dezvoltare Agricolă Secuieni, fosta Fermă C.

Textul legal al art.

22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că "Nerespectarea termenului de

6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent",

termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G.

nr. 145/2001.

În fine, dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 arată că "decizia sau după caz

dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare

sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de

30 zile de la comunicare.

Așa cum corect a

reținut instanța de fond contestația formulată a fost tardivă în raport de

momentul Notificării nr. 72 din 4 august 2008 și a Deciziei nr. 43 din 29

septembrie 2004.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a respins

apelul.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs contestatorul A.G., criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală, deoarece:

- Instanța de apel,

în mod greșit, a reținut că prin nerespectarea termenului de 6 luni pentru

trimiterea notificării s-a pierdut dreptul de a solicita măsuri reparatorii.

- În mod greșit,

instanța de apel a reținut că prin Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002, S.C.D.A.

Secuieni i-a respins pretențiile.

Recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată pe rolul tribunalului Neamț sub nr. 977/103/2009, contestatorul

A.G. a formulat, în contradictoriu cu intimata Stațiunea de Cercetare și

dezvoltare Agricolă Secuieni, plângere împotriva Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie

2009 prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură

a unei magazii de 30 m.p. din beton și lemn, acoperită cu tablă.

În motivarea cererii,

se arată că autoarea sa, A.V., a avut în proprietate mai multe bunuri imobile,

care, odată cu instalarea regimului comunist, au fost trecute abuziv în

proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949. În procesul-verbal întocmit cu

ocazia preluării, se menționează casa de locuit, magazie cereale, remiză mașini

agricole, fântână din piatră, iaz, curte cu 3 pomi răzleți 3 ha, grajd animale.

Aceste imobile se află în administrarea intimatei și au constituit sediul unei

ferme vegetale (Ferma C.), însă de la 1 ianuarie 2008 aceasta a fost

desființată.

Contestatorul A.G.

și-a motivat contestația pe încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și

(3), art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și ale art. V, alin. (1) și (2) din

Titlul I al Legii nr. 247/2005, constând în aceea că imobilele nu i-au fost

retrocedate în natură, el este singurul moștenitor care a depus în termen

cererea de restituire, iar notificarea, nefiind soluționată până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, și având ca obiect construcții

existente situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor

agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, trebuia înaintată în

vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiei comunale constituită potrivit

Legii fondului funciar.

Prin Decizia nr. 4

din 23 ianuarie 2009 emisă de Stațiunea de Cercetare Agricolă Secuieni,

petentului A.G. i-a fost restituită în natură magazia de cereale ce a aparținut

bunicii sale, V.A., și care a fost expropriată în 1949, cu respectarea

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Faptul că intimata nu

s-a pronunțat, prin decizia mai sus menționată, și în privința celorlalte

bunuri notificate, nu poate constitui motiv de desființare a acesteia, o

eventuală vătămare pretinsă putând fi stabilită prin alte mijloace juridice.

În ce privește

Decizia nr. 64 din 3 februarie 2009 pronunțată de instanța de fond prin care

s-a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul A.G. și s-a dispus

anularea parțială a Deciziei nr. 43 din 29 septembrie 2004 a intimatei cu

privire la restituirea în natură a suprafeței de 1.000 m.p. și a construcției

amplasate pe aceasta, s-a constatat tardiv formulată contestația pentru

celelalte imobile.

Prin Notificarea nr.

382 din 8 octombrie 2001, contestatorul a solicitat restituirea imobilelor

situate în comuna Secuieni.

Actele doveditoare

depuse la dosarul cauzei fac dovada deplină a legalității cererii sub aspectul

proprietății și a descendenței contestatorului.

Având în vedere data

formulării acțiunii de către reclamantul A.G., respectiv 18 noiembrie 2008, și

ținând seama de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, instanța

de apel în mod corect a reținut că reclamantul a pierdut dreptul de a solicita

în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Așadar, față de cele

reținute, se va respinge recursul declarat de reclamantul A.G., împotriva

Deciziei civile nr. 50 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a III-a

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul A.G. împotriva Deciziei civile nr. 50 din 24 mai 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL