ÎCCJ, decizie (scj.ro #123207)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #123207) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Instanța competentă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen.,

art. 465

„Instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere”, prevăzută în dispozițiile art. 465 alin. (3) C. proc. pen. ca instanță căreia îi aparține competența de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, este instanța în fața căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, chiar dacă hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire pronunțată de această instanță a fost supusă controlului judiciar exercitat de instanța ierarhic superioară. În consecință, dacă sub imperiul Codului de procedură penală anterior instanța de apel reprezintă instanța în fața căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, competența de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului îi aparține acestei instanțe, indiferent dacă în cauză instanța de recurs s-a pronunțat în ultimă instanță.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3077 din 2 decembrie 2014

Prin sentința nr. 438 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în dauna părții vătămate Ș.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 8 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 prin decizia penală nr. 220 din 16 martie 2005 a Tribunalului Prahova și s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat executată pedeapsa.

Prin decizia nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, de inculpații A.I., R.R., N.R., B.M., A.G., D.N., A.T., G.N., P.S., precum și de partea civilă Z.G. împotriva sentinței nr. 438 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, a fost desființată în parte sentința apelată și, rejudecând în fond, printre altele:

În baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 8 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 și s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, în dauna părții vătămate Ș.M., de la 9 luni la 3 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, art. 33 C. pen. anterior și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost înlăturată mențiunea privind constatarea ca executată a pedepsei.

Prin decizia nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, inculpații A.G., A.T., A.C., B.M., B.A., C.M., D.A., D.F., D.N., G.I., I.E., M.G., N.R., P.S., R.R., C.S., D.B., I.L., S.C., T.C., T.Z., V.M., S.D. și A.I. împotriva deciziei nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a fost casată în parte decizia menționată și, rejudecând, printre altele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.M. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior și art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții vătămate Ș.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu restul de 157 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 8 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 și s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

Împotriva deciziei nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, condamnatul V.M. a formulat o cerere de revizuire, susținând că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional, respectiv art. 6 paragraful 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În alin. (3) al art. 465 C. proc. pen. se prevede că cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Se observă că prin sentința nr. 438 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, s-a dispus achitarea revizuentului V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Ulterior, prin decizia nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Prin decizia nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții vătămate Ș.M.

Critica formulată de revizuentul condamnat privește faptul că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional, respectiv art. 6 paragraful 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că instanța nu a dispus audierea martorilor invocați în susținerea acuzării, reapreciind materialul probator fără o analiză directă, nemijlocită a acestuia.

Astfel, se constată că încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., raportat Ia dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, decurge din hotărârea Curții de Apel București, care a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, infracțiune pentru care prima instanță dispusese achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior.

Totodată, se observă că instanța supremă a constatat doar intervenția prescripției speciale a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de șantaj prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior.

Având în vedere considerentele expuse, raportat la faptul că în fața instanței de prim control judiciar s-a produs încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., față de prevederile art. 465 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cererea de revizuire formulată de condamnatul V.M. Curții de Apel București, Secția a II-a penală, spre competentă soluționare.

§ Cauze similare