ÎCCJ, decizie (scj.ro #118604)

Revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen.,

art. 465

Cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 465 C. proc. pen., formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu s-a pronunțat, neexistând o hotărâre prin care instanța europeană să constate încălcarea unui drept al persoanei care solicită revizuirea, este inadmisibilă.

Persoana al cărei drept a fost încălcat, la care se referă dispozițiile art. 465 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., este persoana care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluționată prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în cauza soluționată prin hotărârea definitivă a instanței naționale.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3076 din 2 decembrie 2014

Prin sentința penală nr. 99 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Olt, între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - complicitate la evaziune fiscală în forma continuată; art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată și art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - fals intelectual în formă continuată.

Prin decizia nr. 371 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt și a fost desființată, în parte, sentința penală atacată, cu privire la inculpatul M.C. (condamnat în cauză).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Prin decizia nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei nr. 371 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost casată, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând, între altele:

A fost condamnat inculpatul B.M. la pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - art. 248

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.; 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 86

5

C. pen. anterior raportat la art. 85 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele componente.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele din cauză cu pedepsele menționate anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.

Împotriva deciziei nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, condamnatul B.M. a formulat cerere de revizuire, conform dispozițiilor art. 465 C. proc. pen.

Revizuentul B.M. a precizat că a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă nu a fost pronunțată încă o soluție în cauza sa și a invocat hotărârea în Cauza Mischie contra României în susținerea cererii de revizuire.

Totodată, a solicitat ca interpretarea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. să se facă raportat la prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. f) C. proc. pen.

Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cazul de revizuire analizat este dublu condiționat și presupune:

- existența unei hotărâri definitive a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori să se fi dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți;

- vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale Ia aceasta să continue să se producă și să nu poată fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Această cerere de revizuire poate fi formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat (art. 465 alin. 2 lit. a C. proc. pen.), care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluționată prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în cauza soluționată prin hotărârea instanței române.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cerere de revizuire nu este formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, neexistând o hotărâre prin care aceasta să constate o încălcare a unui drept al persoanei care solicită revizuirea.

Referitor la solicitarea revizuentului B.M. cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea, cale extraordinară de atac, este reglementată în Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 3-a din cadrul Părții speciale a Codului de procedură penală - art. 452 - art. 465.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452 - art. 464 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cererea de revizuire formulată în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului reprezintă o reglementare specială, fiind prevăzută în art. 465 C. proc. pen. Aceste dispoziții prevăd condițiile de exercitare, titularii cererii, instanța competentă, termenul de introducere, judecarea acesteia, soluțiile care pot fi dispuse și căile de atac.

Conform principiului

specialia generalibus derogant

, în cazul revizuirii hotărârilor în care s-a constatat, printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ori s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, se aplică dispozițiile art. 465 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivarea formulată de revizuent, în sensul reținerii dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, raportat la caracterul de normă specială al primei prevederi.

Având în vedere considerentele expuse, raportat la faptul că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care să se constate încălcarea unui drept al persoanei care solicită revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei nr. 1637 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.