ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4533/2012

HOTĂRÂRE
15.11.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4533/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1420

pronunțată la 23 martie 3011, în dosarul nr. 1272/116/2011 (număr vechi

1442/C/2011), Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins acțiunea formulată

de reclamanta SC V. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință

comercială tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 948 și 969 C. civ., care reglementează condițiile esențiale

ce trebuie îndeplinite pentru valabilitatea unei convenții și forța obligatorie

a convenției; au mai fost indicate dispozițiile art. 1021 C. civ., care se

referă la condiția rezolutorie în contractele sinalagmatice și dispozițiile

art. 1294 C. civ. și art. 1295 C. civ., care se referă la vânzarea și modul de

transmitere a dreptului de proprietate; că prin acțiunea formulată reclamanta a

solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare, fiind incidente dispozițiile art. 1073, art. 1077 C. civ. și

art. 5 din Titlul

X

din Legea nr. 247/2005,

instanța având posibilitatea să facă încadrarea în drept a cererii de chemare

în judecată. Din interpretarea art. 1073 C. civ. și art. 5 din Titlul X din

Legea nr. 247/2005 rezultă că pentru a se putea pronunța o hotărâre

judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie în

primul rând să existe un refuz al unei părți de a încheia contractul, iar în al

doilea rând partea care solicită pronunțarea hotărârii să își fi îndeplinit

obligațiile asumate; în situația de față nici una din aceste condiții nu este

îndeplinită, având în vedere că pârâta SC P.I. SRL Fundulea care are calitatea

de promitent vânzător s-a prezentat în instanță și a declarat că este de acord

cu acțiunea formulată, deci cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare, ceea ce înseamnă că este de acord cu

încheierea contractului, nefiind în situația unui refuz din partea pârâtei de

a-și executa obligația, în al doilea rând, pentru ca reclamanta să poată sesiza

instanța cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract trebuie ca

ea însăși să își fi executat obligațiile asumate; analizându-se antecontractul

de vânzare-cumpărare s-a constat că reclamanta și-a asumat obligația ca pe

propria cheltuială să întocmească documentația cadastrală, să plătească taxele

ocazionate de intabularea terenurilor în cartea funciară, obligație pe care

însă nu a făcut dovada că și-a îndeplinit-o; la termenul din 23 martie 2011,

reclamanta, prin reprezentant, a recunoscut că nu s-a întocmit documentația

cadastrală, astfel că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 247/2005 (Titlul

X).

Împotriva acestei sentințe comerciale

reclamanta SC V.I.E. SRL a declarat apel, în termen legal, solicitând

schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în

judecată și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic. In

cursul judecării apelului, constatând că față de apelanta SC V.I.E. SRL, precum

și față de intimata SC P.I. SRL s-a deschis procedura insolvenței prevăzute de

Legea nr. 85/2006, Curtea a dispus citarea acestora prin administratorul

judiciar.

Prin sentința civilă nr. 556 din 8

decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelanta SC V.I.E. SRL prin administrator judiciar

A.C.E.I. SPRL în contradictoriu cu intimata SC P.I. SRL prin administrator

judiciar C.C.I. IPURL - Filiala Călărași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că apelanta susține în mod eronat că tribunalul ar fi

considerat, față de acordul exprimat în instanță de către pârâtă, că poate fi

încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică. În realitate,

astfel cum rezultă din considerentele reținute de tribunal, acesta a constatat

că nu se poate aprecia situația unui refuz al pârâtei de a-și executa

obligația, astfel că nu se poate reține îndeplinită una dintre condițiile

necesare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare, aceea referitoare la existența unui refuz al

uneia dintre părți de a încheia contractul. Apelanta nu a probat că intimata a

refuzat să se prezinte de mai multe ori pentru semnarea contractului de

vânzare-cumpărare. Prin antecontract părțile au stabilit încheierea

contractului la 12 februarie 2011, cu mențiunea că în cazul în care până la

acest termen nu este întocmită documentația cadastrală părțile pot conveni

prelungirea în mod corespunzător a termenului de perfectare a contractului, iar

în cauză nu s-a dovedit că părțile ar fi convenit asupra unui nou termen.

Conform antecontractului, reclamanta apelantă și-a asumat obligația întocmirii

documentației cadastrale, inclusiv plata taxelor pentru intabularea în cartea

funciară și nu a fost în măsură să probeze ce acte trebuiau să îi fie predate

de intimata-pârâtă și nici pretinsul refuz al acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta SC V.I.E. SRL prin lichidator judiciar A.C.E.I. SPRL,

invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire

la loturile de teren ce fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 259 din 2 februarie 2011 de către B.N.P. Ț.D.C.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut, în esență că instanța nu a avut în vedere aspectele reale

ale situației de fapt și anume:

- aprobarea dată în fața instanței de

către promitentul vânzător SC P.I. SRL a avut un caracter pur formal tară

intenția reală a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în formă

autentică,

- îndeplinirea obligației de a întocmi

pe propria cheltuială documentația cadastrală și formalitățile de intabulare în

cartea funciară de către promitentul cumpărător, respectiv asumarea acestei

obligații prin antecontractul de vânzare-cumpărare a avut la bază prezumția

bunei credințe a promitentului vânzător în sensul că va pune la dispoziția sa

documentația necesară, în original, contractele în baza cărora SC P.I. SRL a

devenit proprietarul acestor terenuri,

În fața Curții apelanta a făcut dovada

notificării intimatei pentru a i se pune la dispoziție aceste documente, însă

instanța a considerat proba irelevantă, intenția reală a vânzătorului a fost

confirmată și de atitudinea ulterioară a administratorului judiciar al SC P.I. SRL

care prin întâmpinări și note scrise s-a opus încheierii actului autentic

invocând motive care au legătură cu procedura insolvenței și nu cu obiectul

cauzei, astfel că reaua credință a promitentului vânzător a fost dovedită în

cauză.

Intimata C.C.I. IPURL - Filiala

Călărași, lichidator judiciar al SC P.I. SRL a formulat întâmpinare invocând

excepția nulității recursului raportat la prevederile art. 302 alin. (l) lit.

c) C. proc. civ. și pe fond respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate în raport cu

prevederile art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de

intimata-pârâtă, Înalta Curte reține că excepția este nefondată și se va

respinge întrucât dezvoltarea în fapt face posibilă încadrarea în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat în drept și

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a

fost dezvoltat potrivit cerințelor textului legal invocat încât nu poate face

obiect de analiză în recurs.

Înalta Curte, verificând în cadrul

controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate,

constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel interpretând

convenția părților, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 259 din 2 februarie 2011 în raport cu prevederile art. 1073 C. civ.,

art. 1077 C. civ. și art. 5 din Titlul

X

din

Legea nr. 247/2005 nu a trecut peste termenii conveniți de părți în legătură cu

executarea antecontractului.

Din interpretarea textelor legale

evocate rezultă că pentru a se putea pronunța o hotărâre judecătorească care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie îndeplinite anumite

condiții: în primul rând să existe un refuz al părții de a încheia contractul,

iar în al doilea rând partea care solicită pronunțarea hotărârii să își fi

îndeplinit obligațiile asumate. Menționarea în antecontract a unei clauze

despre posibilitatea părților de a se adresa instanței pentru pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de contract nu duce automat la admiterea acțiunii, în

situația în care nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor legale mai sus

evocate.

Instanța de apel, raportat la starea

de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, în mod judicios a reținut că nu sunt

îndeplinite condițiile mai sus menționate, prevăzute de art. 1073, 1077 C. civ.

și art. 5 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, pentru pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Criticile ce țin de aprecierea stării

de fapt, de reaua credință a vânzătorului promitent nu pot fi analizate în

recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de legalitate al

deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei deciziei din

perspectiva probatorului administrat.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta SC V.I.E. SRL prin administrator judiciar A.C.E.I. SPRL.

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat de

reclamata SC V.I.E. SRL prin administrator judiciar A.C.E.I. SPRL București

împotriva sentinței civile nr. 556 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

15 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2012
cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, telegrame, registrele părților, cu martori - chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ., prin orice alte mijloace admisă de legea civilă. Prin urmare, da
ÎCCJ 2011-05-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2011
dobânditor, întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, recurenta – cumpărătoare nu cunoștea altă obligație de plată a vânzătorului decât aceea rezultând din sechestrul asigurător instituit de Direcția Regională Vamală. Î
ÎCCJ 2011-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2011
ținut corect calitatea de proprietar a SC R.C.I. SRL la momentul încheierii contractului a cărei nulitate se solicită, interpretând și aplicând corect legea în raport de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., de dispozițiile art. 948 pct. 4 p
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă
ul încheierii contractului se justifică pe acest impediment, refuzul încheierii contractului de vânzare este justificat, iar acțiunea în justiție cu acest obiect nu poate fi admisă. În acest context, este logic a se considera că nu se poate
ÎCCJ 2012-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4423/2012
t că, contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat a se constata nu are ca obiect un bun imobil preluat tară titlu valabil, ci are ca obiect acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al societății int
Sursă