ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2902/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 686/ Com de la

06 martie 2009, Tribunalul Iași a respins excepția lipsei calității procesuale

active invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea introductivă, a dispus

rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 12

aprilie 2006 de B.N.P. N.I., M.M.C. și a obligat pârâta SC B. SRL la plata

către reclamantă a sumei de 132.022,08 lei reprezentând contravaloarea

avansului achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare anterior

menționat, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând

cu data pronunțării respectivei hotărâri și până la data plății efective. Prin

aceeași hotărâre, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la

plata sumei de 132.022,08 lei reprezentând daune-interese, a sumei de 1270,65

lei reprezentând costurile antecontractului, precum și a dobânzii legale

aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivare,

instanța de fond a reținut că reclamanta are legitimitate procesuală de a

acționa în judecată, aceasta fiind conferită prin transmiterea drepturilor ce

reveneau promitentei - vânzătoare conform contractului de cesiune de drepturi

litigioase; pe fondul cauzei, tribunalul a constatat imposibilitatea

transferării dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei întrucât

pârâta a vândut deja imobilul unei alte persoane, neputând fi invocat nici un

argument legal sau contractual de către pârâtă pentru păstrarea avansului de

36.000 euro.

Întrucât

debitele comerciale atrag și plata de dobânzi de la momentul exigibilității

lor, instanța de fond a dispus obligarea la plata dobânzii legale aferentă

debitului calculată de la pronunțarea hotărârii și până la momentul plății

efective. Daunele - interese pretinse în baza art. 5.1.1 din antecontract nu se

pot acorda, deoarece culpa exclusivă în neexecutarea antecontractului nu

aparține pârâtei.

Prin Decizia nr.

108 de la 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială a admis

apelul declarat de SC B. SRL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că

a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.908 lei cheltuieli de

judecată și a păstrat restul dispozițiilor hotărârii apelate, cu motivarea că

reclamanta avea posibilitatea de a cere fie executarea contractului, fie

rezolutiunea acestuia, cu atât mai mult cu cât imobilul ce a format obiectul

antecontractului a fost vândut, aceasta justificând calitate procesuală activă

în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase.

În ceea ce

privește cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta, s-a

apreciat că admiterea în parte a acțiunii impune acordarea cheltuielilor de

judecată proporțional cu cheltuielile admise în conformitate cu dispozițiile art.

274 și 276 C. proc. civ.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC B. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului,

schimbarea în tot a sentinței civile nr. 686 din 6 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Iași, iar, pe fond, respingerea acțiunii, reținând, în principal,

lipsa calității procesuale active, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca

nefondată, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, pârâta a arătat că, în mod nelegal, a fost soluționată

excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, deoarece cesiunea de

drepturi litigioase a avut ca obiect pretenții, pe când prezenta cauză are

drept obiect rezolutiunea antecontractului; prin decizia recurată s-a încălcat

principiul „non reformatio in pejus" și art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

și s-au interpretat greșit dispozițiile legale incidente în materia

rezoluțiunii judiciare, respectiv art. 1020 - 1021 C. civ.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

1.Motivul de

recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale

active a intimatei este nefondat, după cum urmează:

Potrivit

contractului de cesiune de drepturi litigioase cu titlu oneros autentificat din

2007 de B.N.P. N.I. ( filele 111 - 113 dosar apel ), cedenta SC E.H. SRL a

cesionat, pe lângă drepturile litigioase deținute în baza Dosarului nr. 23826/245/2006

aflat pe rolul Judecătoriei Iași referitoare la imobilul situat în intravilanul

Municipiului Iași, județ Iași, intabulat în C.F. a Municipiului Iași, toate

drepturile litigioase, prezente și viitoare legate de acest imobil și, ca

urmare a acestei cesiuni, cesionara SC T.B. SRL a dobândit dreptul de a putea

introduce orice acțiune pe care o va considera potrivită în scopul obținerii oricăror

drepturi pecuniare sau de orice altă natură în legătură cu imobilul anterior

menționat ( parag. 5 pag. 2 din Contract).

În aceste

condiții, Înalta Curte apreciază că reclamanta justifică calitate procesuală

activă, în cauză operând o transmitere convențională a drepturilor dobândite de

cedentă către cesionară, cu toate drepturile și obligațiile derivate din

aceasta.

Acordul de

voință al pârtilor a fost acela de a cesiona drepturile litigioase care dau

dreptul reclamantei T.B. de a introduce orice acțiune pe care o va considera

potrivită în scopul obținerii oricăror drepturi referitoare la imobilul în

cauză; o interpretare contrară ar contraveni principiului de drept instituit de

art. 982 C. civ. potrivit căruia „toate clauzele convențiilor se interpretează

unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul

întreg."

recurs privind încălcarea principiului „ non reformatio in pejus", precum

și a încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. este nefondat,

având în vedere următoarele considerente:

Apelul, prin

efectul său devolutiv, repunând în discuție problemele de fapt și de drept

soluționate în primă instanță, permite intimatei - reclamante să invoce în apel

apărările propuse la prima instanță, precum și noi apărări, în limitele

stabilite de apelant prin cererea de apel și de art. 294 C. proc. civ. potrivit

căruia : „ în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt

considerate cereri noi".

Așadar, în

cazul în care reclamantul și-a sprijinit acțiunea pe mai multe motive și prima

instanță, admițând acțiunea pe baza unui singur motiv, a lăsat necercetate

celelalte motive, în apelul introdus de pârât și care vizează singurul motiv

cercetat, pe baza căruia s-a admis acțiunea, intimatei - reclamante i se

recunoaște posibilitatea de a invoca în apărare motivele rămase neexaminate,

iar instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra lor, deoarece

reclamanta, având câștig de cauză, nu poate face apel pentru a remedia

omisiunea primei instanțe.

În cazul dedus

judecății, instanța de apel nu a agravat situația pârâtei B. în propria-i cale

de atac, ci, dimpotrivă, a îmbunătățit-o, în sensul că s-a menținut hotărârea

primei instanțe pe fondul cauzei și s-a dispus micșorarea cheltuielilor de

judecată la a căror plată B. fusese obligată de către prima instanță.

Completarea

hotărârii din apel cu noi argumente nu reprezintă o încălcare a prevederilor

ar. 296 teza a II- a C. proc. civ., deoarece partea care a câștigat în fața

primei instanțe, neputând face apel, are dreptul să combată, în apelul

celeilalte părți, constatările cuprinse în hotărârea primei instanțe și în

motivele de apel, sub condiția invocării acestora în fata instanței de fond,

ceea ce în cauză s-a întâmplat.

Conform art. 129

alin. final C. proc. civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale

determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât

asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății; cum în speță, prin

acțiunea principală astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat

rezoluțiunea antecontractului și obligarea pârâtei la plata avansului și a

daunelor - interese, în mod corect instanța de apel s-a pronunțat în limitele

în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra îndeplinirii

condițiilor cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare.

recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în materia

rezoluțiunii judiciare este, de asemenea, nefondat, deoarece încheierea actului

în formă autentică cu promitenta-cumpărătoare nu era posibilă nici la data

stipulată în contract, nici ulterior, atâta timp cât recurenta nu și-a

îndeplinit obligația de a trece terenul din circuitul agricol în categoria „

curți, construcții" și, mai mult decât atât, păstrând avansul plătit de autoarea

reclamantei, recurenta a decis să înstrăineze imobilul către o altă societate

comercială.

Potrivit

dispozițiilor art. 1021 C. civ., dacă într-un contract sinalagmatic unul dintre

contractanți nu își execută obligația, celălalt va putea fie să urmărească

executarea ei, fie să ceară instanței rezolutiunea antecontractului,

posibilitatea de a alege reprezentând o favoare recunoscută de legiuitor părții

care a executat sau declară că este gata să își execute obligațiile; instanța

de apel a interpretat în mod corect dispozițiile art. 1020 - 1021 C. civ.,

reclamanta optând, după apariția faptului neexecutării obligației asumate de

către pârâtă, pentru introducerea unei acțiuni în rezolutiunea antecontractului

de vânzare - cumpărare.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Pașcani ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC B. SRL Pașcani împotriva Deciziei nr. 108 din 19

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2010.