ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2902/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 686/ Com de la 06 martie 2009, Tribunalul Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea introductivă, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 12 aprilie 2006 de B.N.P. N.I., M.M.C. și a obligat pârâta SC B. SRL la plata către reclamantă a sumei de 132.022,08 lei reprezentând contravaloarea avansului achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând cu data pronunțării respectivei hotărâri și până la data plății efective.

Prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 132.022,08 lei reprezentând daune-interese, a sumei de 1270,65 lei reprezentând costurile antecontractului, precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată. În motivare, instanța de fond a reținut că reclamanta are legitimitate procesuală de a acționa în judecată, aceasta fiind conferită prin transmiterea drepturilor ce reveneau promitentei - vânzătoare conform contractului de cesiune de drepturi litigioase; pe fondul cauzei, tribunalul a constatat imposibilitatea transferării dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei întrucât pârâta a vândut deja imobilul unei alte persoane, neputând fi invocat nici un argument legal sau contractual de către pârâtă pentru păstrarea avansului de 36.000 euro.

Întrucât debitele comerciale atrag și plata de dobânzi de la momentul exigibilității lor, instanța de fond a dispus obligarea la plata dobânzii legale aferentă debitului calculată de la pronunțarea hotărârii și până la momentul plății efective. Daunele - interese pretinse în baza art. 5.1.1 din antecontract nu se pot acorda, deoarece culpa exclusivă în neexecutarea antecontractului nu aparține pârâtei.

Prin Decizia nr. 108 de la 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială a admis apelul declarat de SC B. SRL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.908 lei cheltuieli de judecată și a păstrat restul dispozițiilor hotărârii apelate, cu motivarea că reclamanta avea posibilitatea de a cere fie executarea contractului, fie rezolutiunea acestuia, cu atât mai mult cu cât imobilul ce a format obiectul antecontractului a fost vândut, aceasta justificând calitate procesuală activă în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase. În ceea ce privește cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta, s-a apreciat că admiterea în parte a acțiunii impune acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cheltuielile admise în conformitate cu dispozițiile art. 274 și 276 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 686 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, iar, pe fond, respingerea acțiunii, reținând, în principal, lipsa calității procesuale active, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că, în mod nelegal, a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, deoarece cesiunea de drepturi litigioase a avut ca obiect pretenții, pe când prezenta cauză are drept obiect rezolutiunea antecontractului; prin decizia recurată s-a încălcat principiul „non reformatio in pejus" și art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. și s-au interpretat greșit dispozițiile legale incidente în materia rezoluțiunii judiciare, respectiv art. 1020 - 1021 C. civ. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 1.Motivul de recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei este nefondat, după cum urmează: Potrivit contractului de cesiune de drepturi litigioase cu titlu oneros autentificat din 2007 de B.N.P. N.I. ( filele 111 - 113 dosar apel ), cedenta SC E.H. SRL a cesionat, pe lângă drepturile litigioase deținute în baza Dosarului nr. 23826/245/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Iași referitoare la imobilul situat în intravilanul Municipiului Iași, județ Iași, intabulat în C.F.

a Municipiului Iași, toate drepturile litigioase, prezente și viitoare legate de acest imobil și, ca urmare a acestei cesiuni, cesionara SC T.B. SRL a dobândit dreptul de a putea introduce orice acțiune pe care o va considera potrivită în scopul obținerii oricăror drepturi pecuniare sau de orice altă natură în legătură cu imobilul anterior menționat ( parag. 5 pag. 2 din Contract). În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că reclamanta justifică calitate procesuală activă, în cauză operând o transmitere convențională a drepturilor dobândite de cedentă către cesionară, cu toate drepturile și obligațiile derivate din aceasta. Acordul de voință al pârtilor a fost acela de a cesiona drepturile litigioase care dau dreptul reclamantei T.B.

de a introduce orice acțiune pe care o va considera potrivită în scopul obținerii oricăror drepturi referitoare la imobilul în cauză; o interpretare contrară ar contraveni principiului de drept instituit de art. 982 C. civ. potrivit căruia „toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg." 2. Motivul de recurs privind încălcarea principiului „ non reformatio in pejus", precum și a încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuție problemele de fapt și de drept soluționate în primă instanță, permite intimatei - reclamante să invoce în apel apărările propuse la prima instanță, precum și noi apărări, în limitele stabilite de apelant prin cererea de apel și de art. 294 C. proc.

civ. potrivit căruia : „ în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi". Așadar, în cazul în care reclamantul și-a sprijinit acțiunea pe mai multe motive și prima instanță, admițând acțiunea pe baza unui singur motiv, a lăsat necercetate celelalte motive, în apelul introdus de pârât și care vizează singurul motiv cercetat, pe baza căruia s-a admis acțiunea, intimatei - reclamante i se recunoaște posibilitatea de a invoca în apărare motivele rămase neexaminate, iar instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra lor, deoarece reclamanta, având câștig de cauză, nu poate face apel pentru a remedia omisiunea primei instanțe.

În cazul dedus judecății, instanța de apel nu a agravat situația pârâtei B. în propria-i cale de atac, ci, dimpotrivă, a îmbunătățit-o, în sensul că s-a menținut hotărârea primei instanțe pe fondul cauzei și s-a dispus micșorarea cheltuielilor de judecată la a căror plată B. fusese obligată de către prima instanță. Completarea hotărârii din apel cu noi argumente nu reprezintă o încălcare a prevederilor ar. 296 teza a II- a C. proc. civ., deoarece partea care a câștigat în fața primei instanțe, neputând face apel, are dreptul să combată, în apelul celeilalte părți, constatările cuprinse în hotărârea primei instanțe și în motivele de apel, sub condiția invocării acestora în fata instanței de fond, ceea ce în cauză s-a întâmplat.

Conform art. 129 alin. final C. proc. civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății; cum în speță, prin acțiunea principală astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat rezoluțiunea antecontractului și obligarea pârâtei la plata avansului și a daunelor - interese, în mod corect instanța de apel s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra îndeplinirii condițiilor cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare.

3. Motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în materia rezoluțiunii judiciare este, de asemenea, nefondat, deoarece încheierea actului în formă autentică cu promitenta-cumpărătoare nu era posibilă nici la data stipulată în contract, nici ulterior, atâta timp cât recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a trece terenul din circuitul agricol în categoria „ curți, construcții" și, mai mult decât atât, păstrând avansul plătit de autoarea reclamantei, recurenta a decis să înstrăineze imobilul către o altă societate comercială.

Potrivit dispozițiilor art. 1021 C. civ., dacă într-un contract sinalagmatic unul dintre contractanți nu își execută obligația, celălalt va putea fie să urmărească executarea ei, fie să ceară instanței rezolutiunea antecontractului, posibilitatea de a alege reprezentând o favoare recunoscută de legiuitor părții care a executat sau declară că este gata să își execute obligațiile; instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile art. 1020 - 1021 C. civ., reclamanta optând, după apariția faptului neexecutării obligației asumate de către pârâtă, pentru introducerea unei acțiuni în rezolutiunea antecontractului de vânzare - cumpărare. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Pașcani ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Pașcani împotriva Deciziei nr. 108 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2010.