ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4031/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4031/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Bacău, reclamanta SC U. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu
pârâta H.D.V., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună admiterea
acțiunii în revendicare imobiliară prin comparare de titluri.
Prin sentința civilă nr. 444 din 29
aprilie 2010, Tribunalul Bacău a respins acțiunea în revendicare prin comparare
de titluri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut, în esență, că pârâta este proprietara bunurilor revendicate în urma
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 55/2006, reclamanta,
deși a solicitat anularea contractului, ulterior a renunțat. Prin sentința
civilă nr. 711/2006, Tribunalul Bacău a constatat nulitatea contractului de
vânzare-cumpărare nr. 55/2006 ca o consecință a rezoluțiunii contractului de
vânzare-cumpărare nr. 246/2004.
Menționata sentință a fost desființată
de instanța de apel.
În rejudecare, instanța a fost
învestită cu soluționarea constatării nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 55/2006.
Pârâta este cumpărătoare de
bună-credință.
Cu privire la solicitarea de repunere
în situația anterioară a părților s-ar trece peste valabilitatea contractului
de vânzare-cumpărare care nu este desființat.
Prin decizia nr. 19 din 24 februarie
2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de apelanta-reclamantă SC U.
SA, împotriva sentinței civile a Tribunalului Bacău nr. 444 din 29 aprilie
2010, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis cererea de
revendicare a imobilului ce a făcut obiectul contractului notarial nr. 55/2006
încheiat la B.N.P. D.G. între cumpărătoarea H.D.V. și vânzătoarea SC L. SRL a
obligat intimata-pârâtă să lase imobilul în deplină și liniștită posesie
apelantei-reclamante, a rectificat încheierea nr. 153 din 10 ianuarie 2006 a
O.C.P.T. Onești, în sensul radierii dreptul de proprietate al pârâtei asupra
imobilului revendicat și înscris prin această încheiere, a respins cererea de
întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului
revendicat, ca prematur introdusă și a obligat pârâta să plătească reclamantei
suma de 9.825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că
prin desființarea primei vânzări a dispărut retroactiv dreptul de proprietate
al SC L. SRL, astfel că aceasta nu putea transmite un drept pe care nu-l avea
în patrimoniu, pârâta-intimată fiind ținută de efectele desființării acestei
dobândiri de către autorul său direct, titlul său de proprietate, contractul,
chiar nedesființat, nu putea prevala redobândirii dreptului de proprietate de
către apelanta-reclamantă ca urmare a rezoluțiunii contractului de
vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și SC L. SRL; -chiar dacă nu s-a cerut
și anularea contractului încheiat de cumpărător cu terțul subdobânditor, acesta
poate cere oricând revendicarea imobilului, art. 1368 C. civ. dând efect real
acțiunii în rezoluțiune indiferent de faptul că acesta a cerut sau nu și
anularea contractului încheiat de către cumpărător cu o terță persoană;
instanța de apel a mai reținut caracterul real al acțiunii prevăzută de art.
1368 C. civ., intimata-reclamantă necerând repunerea părților în situația
anterioară, ci revendicarea și compararea titlurilor părților pentru a redobândi
posesia imobilului pentru care are titlu de proprietate din anul 1994, în
cartea funciară fiind înscrisă din anul 2004 mențiunea obligației de plată a prețului
de către cumpărătorul, autor al pârâtei.
Împotriva deciziei pronunțate în apel
a formulat recurs pârâta H.D.V., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de
pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ, arătând, în esență, ca:
-
instanța
de apel a admis cererea de revendicare rară ca reclamanta să fi făcut dovada
proprietății bunurilor revendicate, prin extinderea nejustificată a efectelor
actului de proprietate M03 asupra tuturor bunurilor revendicate și prin
neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte;
- cheltuielile de judecată acordate nu
sunt particularizate și nu sunt justificate;
- există contradicție între
considerentele hotărârii atacate și soluția de respingere a cererii reclamantei
de întabulare a dreptului de proprietate ca prematur introdusă, aceasta din
urmă contrazicând argumentația instanței de apel în baza căreia a fost admis
capătul de cerere privind revendicarea, în opinia recurentei-pârâte, prin
admiterea acțiunii în revendicare legitimându-se reintrarea bunurilor în
litigiu în proprietatea reclamantei. Instanța de apel a ignorat contractul de
vânzare-cumpărare rămas în vigoare, deoarece în acțiunea prin care aceeași
reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului s-a
renunțat la judecată;
- instanța de apel analizează
contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-pârâtă, deși nu a fost
învestită cu o asemenea cerere.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului se constată următoarele:
Excepția nulității cererii de recurs
invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare urmează a fi respinsă, având
în vedere că, din cenzurarea criticilor formulate prin cererea de recurs, unele
dintre acestea pot fi reținute ca motive de nelegalitate circumscrise art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar dezvoltarea acestora respectă cerințele art. 302
1
alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
La data de 31 octombrie 2011, prin
petiția înregistrată sub nr. 35748, recurenta-pârâtă a invocat excepția
necompetenței materiale atât a primei instanțe, cât și a instanței de apel.
Recurenta-pârâtă a arătat că, potrivit
art. l pct. l C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele
și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, iar, în
baza art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță
procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste
500.000 lei, cu excepția celor enumerate în lege, în consecință, în funcție de
valoare, litigiul este de competența tribunalului, valoarea imobilului fiind
potrivit contractului de vânzare-cumpărare de 635.000 lei; cu privire la natura
litigiului s-a reținut greșit că acesta ar fi de natură comercială și nu
civilă, reclamanta promovând o acțiune reală imobiliară de natură civilă,
instituție specifică dreptului civil, pe cale de consecință, competența
aparținând Secției civile a Tribunalului Bacău.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepția necompetenței
materiale atât a primei instanțe, cât și a instanței de apel, este de observat
că nu se poate reține incidența prevederilor invocate de recurenta-pârâtă în
susținerea menționatului motiv de ordine publică, având în vedere, pe de o
parte, că acțiunea introductivă de instanță a fost soluționată de tribunal,
respectiv, Tribunalul Bacău. Pe de altă parte, cum intimata-reclamantă SC U. SA
este societate comercială, persoană juridică ce înfăptuiește acte și fapte de
comerț, în calitatea sa de comerciant, pe cale de consecință, fiind incidente
prevederile art. 2 alin. (l) pct. l lit. a) C. proc. civ., nu poate fi admis
motivul de ordine publică.
Pe fondul recursului, este prioritar
de relevat că pct.8 al art. 304 C. proc. civ., a fost indicat strict formal
fără a fi dezvoltat conform cerințelor art. 302
1
alin. (l) lit. c)
C. proc. civ., spre a permite cercetarea deciziei atacate prin prisma acestuia.
Criticile ce vizează lipsa dovezii
proprietății bunurilor revendicate, neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte și
lipsa particularizării cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel
nu mai pot constitui motive de nelegalitate, în sensul dispozițiilor art. 304
alin. (l) pct.1-9 C. proc. civ., având în vedere că acestea țin de netemeinicia
hotărârii atacate, trimiterea la probele administrate și la apărările formulate
nemaiputând permite examinarea deciziei recurate prin prisma acestora, întrucât
au fost expres abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Critica cu privire la eventuala
contradicție între considerentele hotărârii și soluția pronunțată nu poate fi
primită, constatându-se că motivele ce au condus instanța de apel la dezlegarea
dată nu contravin acesteia din urmă.
Soluția de respingere ca prematur
introdusă a cererii
reclamantei de
întabulare a dreptului de proprietate a imobilului
revendicat ar fi putut constitui un eventual
motiv de recurs pentru
partea potrivnică, nicidecum pentru
recurenta-pârâtă căreia această
soluție
îi este favorabilă.
Critica potrivit
căreia instanța de apel a analizat contractul de
vânzare-cumpărare încheiat de
recurenta-pârâtă, tară a fi învestită
cu o asemenea cerere, nu poate conduce la admiterea
recursului,
câtă vreme, prin acțiunea introductivă de instanță ce a fost admisă
prin admiterea
apelului s-a cerut compararea titlurilor, evocatul
contract constituind unul dintre
titlurile supuse solicitatei
comparări,
fiind tară relevanță faptul că nu a fost anulat titlul.
Chiar dacă nu s-a
cerut și anularea contractului de vânzare-
cumpărare se poate cere oricând revendicarea imobilului,
art. 1368
C. civ., dând efect real acțiunii în rezoluțiune indiferent dacă s-a
cerut sau nu și anularea contractului.
Reclamanta a solicitat
exclusiv revendicarea
și compararea titlurilor părților pentru a
redobândi posesia imobilului
pentru care are titlu de proprietate încă din anul 1994.
În consecință, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ.,
urmează să respingă, ca nefondat,
recursul
formulat în cauză.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE
MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge excepția
nulității cererii de recurs invocată de
intimata-reclamantă
SC U. SA.
Respinge, ca
nefondat, recursul formulat de pârâta H.
D.V., împotriva deciziei Curții de Apel Bacău nr. 19
din 24 februarie 2011.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 8 decembrie 2011.