ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4031/2011

Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta SC U. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta H.D.V., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună admiterea acțiunii în revendicare imobiliară prin comparare de titluri. Prin sentința civilă nr. 444 din 29 aprilie 2010, Tribunalul Bacău a respins acțiunea în revendicare prin comparare de titluri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pârâta este proprietara bunurilor revendicate în urma contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 55/2006, reclamanta, deși a solicitat anularea contractului, ulterior a renunțat. Prin sentința civilă nr. 711/2006, Tribunalul Bacău a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 55/2006 ca o consecință a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 246/2004.

Menționata sentință a fost desființată de instanța de apel. În rejudecare, instanța a fost învestită cu soluționarea constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 55/2006. Pârâta este cumpărătoare de bună-credință. Cu privire la solicitarea de repunere în situația anterioară a părților s-ar trece peste valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare care nu este desființat. Prin decizia nr. 19 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de apelanta-reclamantă SC U. SA, împotriva sentinței civile a Tribunalului Bacău nr. 444 din 29 aprilie 2010, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis cererea de revendicare a imobilului ce a făcut obiectul contractului notarial nr. 55/2006 încheiat la B.N.P.

D.G. între cumpărătoarea H.D.V. și vânzătoarea SC L. SRL a obligat intimata-pârâtă să lase imobilul în deplină și liniștită posesie apelantei-reclamante, a rectificat încheierea nr. 153 din 10 ianuarie 2006 a O.C.P.T.

Onești, în sensul radierii dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului revendicat și înscris prin această încheiere, a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat, ca prematur introdusă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că prin desființarea primei vânzări a dispărut retroactiv dreptul de proprietate al SC L. SRL, astfel că aceasta nu putea transmite un drept pe care nu-l avea în patrimoniu, pârâta-intimată fiind ținută de efectele desființării acestei dobândiri de către autorul său direct, titlul său de proprietate, contractul, chiar nedesființat, nu putea prevala redobândirii dreptului de proprietate de către apelanta-reclamantă ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și SC L. SRL; -chiar dacă nu s-a cerut și anularea contractului încheiat de cumpărător cu terțul subdobânditor, acesta poate cere oricând revendicarea imobilului, art. 1368 C. civ.

dând efect real acțiunii în rezoluțiune indiferent de faptul că acesta a cerut sau nu și anularea contractului încheiat de către cumpărător cu o terță persoană; instanța de apel a mai reținut caracterul real al acțiunii prevăzută de art. 1368 C. civ., intimata-reclamantă necerând repunerea părților în situația anterioară, ci revendicarea și compararea titlurilor părților pentru a redobândi posesia imobilului pentru care are titlu de proprietate din anul 1994, în cartea funciară fiind înscrisă din anul 2004 mențiunea obligației de plată a prețului de către cumpărătorul, autor al pârâtei. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs pârâta H.D.V., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ, arătând, în esență, ca: - instanța de apel a admis cererea de revendicare rară ca reclamanta să fi făcut dovada proprietății bunurilor revendicate, prin extinderea nejustificată a efectelor actului de proprietate M03 asupra tuturor bunurilor revendicate și prin neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte; - cheltuielile de judecată acordate nu sunt particularizate și nu sunt justificate; - există contradicție între considerentele hotărârii atacate și soluția de respingere a cererii reclamantei de întabulare a dreptului de proprietate ca prematur introdusă, aceasta din urmă contrazicând argumentația instanței de apel în baza căreia a fost admis capătul de cerere privind revendicarea, în opinia recurentei-pârâte, prin admiterea acțiunii în revendicare legitimându-se reintrarea bunurilor în litigiu în proprietatea reclamantei.

Instanța de apel a ignorat contractul de vânzare-cumpărare rămas în vigoare, deoarece în acțiunea prin care aceeași reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului s-a renunțat la judecată; - instanța de apel analizează contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-pârâtă, deși nu a fost învestită cu o asemenea cerere. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele: Excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare urmează a fi respinsă, având în vedere că, din cenzurarea criticilor formulate prin cererea de recurs, unele dintre acestea pot fi reținute ca motive de nelegalitate circumscrise art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., iar dezvoltarea acestora respectă cerințele art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ. La data de 31 octombrie 2011, prin petiția înregistrată sub nr. 35748, recurenta-pârâtă a invocat excepția necompetenței materiale atât a primei instanțe, cât și a instanței de apel. Recurenta-pârâtă a arătat că, potrivit art. l pct. l C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, iar, în baza art. 2 pct. l lit. b) C. proc.

civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția celor enumerate în lege, în consecință, în funcție de valoare, litigiul este de competența tribunalului, valoarea imobilului fiind potrivit contractului de vânzare-cumpărare de 635.000 lei; cu privire la natura litigiului s-a reținut greșit că acesta ar fi de natură comercială și nu civilă, reclamanta promovând o acțiune reală imobiliară de natură civilă, instituție specifică dreptului civil, pe cale de consecință, competența aparținând Secției civile a Tribunalului Bacău. Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția necompetenței materiale atât a primei instanțe, cât și a instanței de apel, este de observat că nu se poate reține incidența prevederilor invocate de recurenta-pârâtă în susținerea menționatului motiv de ordine publică, având în vedere, pe de o parte, că acțiunea introductivă de instanță a fost soluționată de tribunal, respectiv, Tribunalul Bacău. Pe de altă parte, cum intimata-reclamantă SC U. SA este societate comercială, persoană juridică ce înfăptuiește acte și fapte de comerț, în calitatea sa de comerciant, pe cale de consecință, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (l) pct. l lit. a) C. proc. civ., nu poate fi admis motivul de ordine publică. Pe fondul recursului, este prioritar de relevat că pct.8 al art. 304 C. proc.

civ., a fost indicat strict formal fără a fi dezvoltat conform cerințelor art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., spre a permite cercetarea deciziei atacate prin prisma acestuia. Criticile ce vizează lipsa dovezii proprietății bunurilor revendicate, neanalizarea apărărilor apelantei-pârâte și lipsa particularizării cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel nu mai pot constitui motive de nelegalitate, în sensul dispozițiilor art. 304 alin. (l) pct.1-9 C. proc. civ., având în vedere că acestea țin de netemeinicia hotărârii atacate, trimiterea la probele administrate și la apărările formulate nemaiputând permite examinarea deciziei recurate prin prisma acestora, întrucât au fost expres abrogate prin O.U.G.

nr. 138/2000. Critica cu privire la eventuala contradicție între considerentele hotărârii și soluția pronunțată nu poate fi primită, constatându-se că motivele ce au condus instanța de apel la dezlegarea dată nu contravin acesteia din urmă. Soluția de respingere ca prematur introdusă a cererii reclamantei de întabulare a dreptului de proprietate a imobilului revendicat ar fi putut constitui un eventual motiv de recurs pentru partea potrivnică, nicidecum pentru recurenta-pârâtă căreia această soluție îi este favorabilă.

Critica potrivit căreia instanța de apel a analizat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-pârâtă, tară a fi învestită cu o asemenea cerere, nu poate conduce la admiterea recursului, câtă vreme, prin acțiunea introductivă de instanță ce a fost admisă prin admiterea apelului s-a cerut compararea titlurilor, evocatul contract constituind unul dintre titlurile supuse solicitatei comparări, fiind tară relevanță faptul că nu a fost anulat titlul. Chiar dacă nu s-a cerut și anularea contractului de vânzare- cumpărare se poate cere oricând revendicarea imobilului, art. 1368 C. civ., dând efect real acțiunii în rezoluțiune indiferent dacă s-a cerut sau nu și anularea contractului. Reclamanta a solicitat exclusiv revendicarea și compararea titlurilor părților pentru a redobândi posesia imobilului pentru care are titlu de proprietate încă din anul 1994. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc.

civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă SC U. SA. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta H. D.V., împotriva deciziei Curții de Apel Bacău nr. 19 din 24 februarie 2011. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.