ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile formulate la 22 decembrie 2006 și 4 ianuarie 2007 ce au format obiectul dosarelor 10943/2/2006 și 92/2/2007 aflate pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, examinate ca un tot unitar unitar, urmare a admiterii excepției de litispendență parțială conform încheierii din 28 februarie 2007 pronunțată în dosarul 95/2006, contestatorii C.I. și C.P. au contestat executarea silită silită pornită de către A.V.A.S.

împotriva lor în temeiul titlurilor executorii constând în contractul de credit din 8 august 1994 și a constractului de garanție imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994 de notar de stat S.I., solicitându-se achitarea în termen de 5 zile a sumei de 446.269,43 dolari S.U.A., în caz contrar urmând să treacă la executarea silită a imobilului prin contract de vânzare - cumărare din 25 noiembrie 1997 autentificat de BNP G.D., în fața căreia vânzătorii T.N. și T.M. au declarat că nu este grevat de sarcini, astfel că nu au avut cunoștință că acesta este ipotecat. Contestatorii au invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Prin încheierea de ședință din 28 februarie 2007 instanța a respins excepția invocată de intimata A.V.A.S.

de tardivitate a formulării contestației în anulare conform considerentelor expuse în evocata încheiere. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 87 din 2 mai 2007 a respins contestația la executare formulată de contestatori instanța de fond reținând, în esență, următoarele: - conform art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S. constatate prin acte care constituie titlu executoriu este de 7 ani; - pentru executarea silită a ratelor de credit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă distinct pentru fiecare rată de credit, de la data scadenței; - pentru ratele de credit IV – VIII nu era prescrisă executarea silită la data cesiunii de creanță, astfel că, în privința acestor creanțe, dreptul la acțiune nu era prescris; - în cauză nu a operat întreruperea prescripției – fapt susținut de intimata A.V.A.S.

întrucât scrisoarea trimisă de contestatoarea C.I. către A.V.A.S. nu întrunește condițiile unei recunoașteri de datorii, nefiind indicată suma cu privire la care s-ar fi făcut o asemenea recunoaștere, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4052 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii C.I. și C.P. criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită. În drept contestatorii invocă dispozițiile art. 3041, art. 405 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Dispozițiile cuprinse în art. 13, art. 44 din O.U.G.

nr. 51/1998 converg în sensul stabilirii faptului că termenul de prescripție de 7 ani aplicabil dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită a titlurilor executorii începe să curgă de la data încheierii contractului de cesiune de creanță, în speță de la 17 decembrie 1999. În mod legal instanța de fond a reținut că pentru primele trei rate dreptul A.V.A.S. de a cere executarea era prescris – acest fapt reieșind din chiar anexa la contractul de cesiune de creanță din care rezultă că aceste rate au fost scoase din activ ele fiind prescrise la data cesiunii. Așadar, în discuție au rămas ratele IV-VIII pentru care dreptul la executare silită nu era prescrisă la data cesiunii de creanță. Instanța de fond a făcut un calcul corect în aplicarea art. 101 alin. (5) C. proc.

civ. conform conform căruia termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală (în speță 17 decembrie 2006 – zi de duminică) se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Recurenții contestatori au invocat în ședința din 30 ianuarie 2008 și excepția perimării executării silite, motivând prin aceea că executarea silită începută de A.V.A.S. prin somația din 7 decembrie 2006 a rămas în nelucrare mai bine de 11 luni până la următorul act de executare ce a constat într-o a doua somație din 8 noiembrie 2007. Recurenții invocă în susținerea excepției dispozițiile art. 387 și art. 389 C. proc. civ. Această excepție este neîntemeiată și va fi respinsă întrucât conform art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 „executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin. (1) cu mențiunea că neachitarea de bunăvoie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somație”. Rezultă așadar că – în raport de aceste dispoziții speciale – nu sunt incidente art. 387 și art. 389 C. proc. civ. întrucât art. 390 C. proc. civ. prevede expres că dispozițiile art. 387 și art. 3891 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, astfel că perimarea nu își poate produce efectele în cauză. În considerarea celor ce precede, Înalta Curte, constatând legalitatea sentinței recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorii C.I., C.P. împotriva sentinței comerciale nr. 87 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.