ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererile formulate la 22 decembrie 2006 și 4

ianuarie 2007 ce au format obiectul dosarelor 10943/2/2006 și 92/2/2007 aflate

pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, examinate ca un

tot unitar unitar, urmare a admiterii excepției de litispendență parțială

conform încheierii din 28 februarie 2007 pronunțată în dosarul 95/2006,

contestatorii C.I. și C.P. au contestat executarea silită silită pornită de

către A.V.A.S. împotriva lor în temeiul titlurilor executorii constând în

contractul de credit din 8 august 1994 și a constractului de garanție

imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994 de notar de stat S.I.,

solicitându-se achitarea în termen de 5 zile a sumei de 446.269,43 dolari S.U.A.,

în caz contrar urmând să treacă la executarea silită a imobilului prin contract

de vânzare - cumărare din 25 noiembrie 1997 autentificat de BNP G.D., în fața

căreia vânzătorii T.N. și T.M. au declarat că nu este grevat de sarcini, astfel

că nu au avut cunoștință că acesta este ipotecat.

Contestatorii au invocat

excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Prin încheierea de ședință

din 28 februarie 2007 instanța a respins excepția invocată de intimata A.V.A.S.

de tardivitate a formulării contestației în anulare conform considerentelor

expuse în evocata încheiere.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 87 din 2 mai 2007 a respins contestația la

executare formulată de contestatori instanța de fond reținând, în esență,

următoarele:

- conform art. 13 din O.U.G.

nr. 51/1998 termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a

creanțelor preluate de A.V.A.S. constatate prin acte care constituie titlu

executoriu este de 7 ani;

- pentru executarea silită a

ratelor de credit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea

silită începe să curgă distinct pentru fiecare rată de credit, de la data

scadenței;

- pentru ratele de credit IV

– VIII nu era prescrisă executarea silită la data cesiunii de creanță, astfel

că, în privința acestor creanțe, dreptul la acțiune nu era prescris;

- în cauză nu a operat

întreruperea prescripției – fapt susținut de intimata A.V.A.S. întrucât

scrisoarea trimisă de contestatoarea C.I. către A.V.A.S. nu întrunește

condițiile unei recunoașteri de datorii, nefiind indicată suma cu privire la

care s-ar fi făcut o asemenea recunoaștere, astfel că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 4052 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs contestatorii C.I. și C.P. criticând-o pentru nelegalitate,

sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului de a cere executarea

silită.

În drept contestatorii

invocă dispozițiile art. 3041, art. 405 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Dispozițiile cuprinse în art.

13, art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 converg în sensul stabilirii faptului că

termenul de prescripție de 7 ani aplicabil dreptului A.V.A.S. de a cere

executarea silită a titlurilor executorii începe să curgă de la data încheierii

contractului de cesiune de creanță, în speță de la 17 decembrie 1999.

În mod legal instanța de

fond a reținut că pentru primele trei rate dreptul A.V.A.S. de a cere

executarea era prescris – acest fapt reieșind din chiar anexa la contractul de

cesiune de creanță din care rezultă că aceste rate au fost scoase din activ ele

fiind prescrise la data cesiunii.

Așadar, în discuție au rămas

ratele IV-VIII pentru care dreptul la executare silită nu era prescrisă la data

cesiunii de creanță.

Instanța de fond a făcut un

calcul corect în aplicarea art. 101 alin. (5) C. proc. civ. conform conform

căruia termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală (în speță 17

decembrie 2006 – zi de duminică) se va prelungi până la sfârșitul primei zile

de lucru următoare.

Recurenții contestatori au

invocat în ședința din 30 ianuarie 2008 și excepția perimării executării

silite, motivând prin aceea că executarea silită începută de A.V.A.S. prin

somația din 7 decembrie 2006 a rămas în nelucrare mai bine de 11 luni până la

următorul act de executare ce a constat într-o a doua somație din 8 noiembrie

C. proc. civ.

Această excepție este

neîntemeiată și va fi respinsă întrucât conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998

„executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut

la art. 39 alin. (1) cu mențiunea că neachitarea de bunăvoie a creanței în

termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze

la executarea silită fără nicio altă somație”.

Rezultă așadar că – în

raport de aceste dispoziții speciale – nu sunt incidente art. 387 și art. 389 C.

proc. civ. întrucât art. 390 C. proc. civ. prevede expres că dispozițiile art. 387

și art. 3891 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile când legea încuviințează

executarea fără somație, astfel că perimarea nu își poate produce efectele în

cauză.

În considerarea celor ce

precede, Înalta Curte, constatând legalitatea sentinței recurate sub aspectul

criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatorii C.I., C.P. împotriva sentinței comerciale nr. 87 din 2 mai 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2008.