ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 noiembrie 2006 contestatorul M.V. prin contestația la executare, în contradictoriu cu A.V.A.S. BUCUREȘTI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze executarea silită a convenției de credit nr. 249/2006 și a contractului de gaj nr. 249 din 31 iulie 2006 pentru suma de 135.588,40 dolari S.U.A. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 78 din 20 aprilie 2007, a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea executării silite înseși pornite de A.V.A.S. în baza convenției de credit nr. 249 din 31 iulie 2006 cesionată A.V.A.S. conform contractului de cesiune de creanță nr. 219029 din 21 iulie 1999. Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite contestate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că actele emise de către A.V.A.S. cu nr. 6848 din 13 martie 2006 și nr. 3859 din 15 februarie 2005 nu sunt acte de executare ale contractului nr. 249/1996 și nu pot întrerupe prescripția dreptului de a casa executarea silită în baza acestui titlu. Prescripția dreptului de a cere executarea silită a acestui titlu s-a împlinit, la 21 august 2006, iar actul de executare împotriva contestatorului M.V. s-a realizat la 25 octombrie 2006 în afara termenului de prescripție. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat intimatul-contestator A.V.A.S. București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea pronunța este lipsită de temei legal critica, vizând, în principal considerentele instanței referitoare la împlinirea termenului de prescripție al dreptului A.V.A.S.

de a casa executarea silită. În motivarea acestei critici recurenta susține că, în speță, au intervenit mai multe cauze de întrerupere a prescripției, printr-un act începător de executare, respectiv adresa nr. 5178 din 21 aprilie 2003 prin care a somat Asociația P.A.S. I. să achite creanța preluată prin contractul de cesiune de creanță nr. 219029 din 21 iulie 1999, adresa nr. 3859 din 15 februarie 2005 prin care a comunicat titlul executoriu și a somat la plată Asociația P.A.S. I. și prin Ordinul nr. 1479/2006 prin care A.V.A.S. a instituit poprirea asupra Asociației P.A.S. I. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței și pe cale de consecință, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de A.V.A.S. București. Criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate întrucât cum în mod judicios a reținut instanța de fond actele invocate, respectiv Ordinul 1479/2006 și adresele nr. 5178 din 21 aprilie 2003 și nr. 3859 din 15 februarie 2005 nu pot produce întreruperea prescripției, iar pe de altă parte, din aceste acte care se referă la SC I. SA nu la garantul M.V.

nu rezultă că se are în vedere creanța SC I. SA garantată de contestatorul M.V. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 78 din 20 aprilie 2077 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.