ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 39 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta SC C. SA Dolj în contradictoriu cu pârâții M.F.P. (în prezent M.E.F.) – A.N.A.F., D.G.F.P. Dolj și D.G.A.F.M.C, a dispus anularea Deciziei nr. 81 din 29 aprilie 2005 și a Deciziei de impunere nr. 1042/2005 emise de pârâte și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând T.V.A., dobândă și penalități. În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Decizia nr. 81 din 29 aprilie 2005 emisă de A.N.A.F. a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 1042 din 11 februarie 2005 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite la inspecția fiscală, emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la 10 februarie 2005 de către organele de inspecție fiscală ale Serviciului de control fiscal mari contribuabili, prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de 9.527.230.305 lei, reprezentând: TVA - 6 069.846.015 lei, dobânzi - 2.698.653.538 lei și penalități de întârziere - 758.730.752 lei. Instanța de Fond a reținut că reclamanta a achiziționat instalații de irigat prin acordarea unei alocații bugetare, în temeiul Ordinului M.A.A.P.

nr. 117 din 15 martie 2002, în procent de 70 % din valoarea bunurilor, inclusiv TVA, respectiv suma de 64.753.039.578 lei, iar restul de 30 % a fost achitat de societate. Urmare a achiziționării instalațiilor de irigat ce au făcut obiectul cererilor de acordare a alocațiilor bugetare, societatea a înregistrat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 11.759.859.884 lei, din care suma de 7.298.989.547 lei era aferentă alocației bugetare corespunzătoare procentului de 70% din prețul instalațiilor. A mai reținut Curtea de Apel că, în perioada iunie - decembrie 2002, din suma reprezentând TVA dedusă, societatea a efectuat plăți în sumă de 6.069.846.015 lei aferente aceluiași obiectiv de investiții, iar diferența în sumă de 1.229.143.532 lei a fost virată la bugetul de stat cu O.P.

din 31 ianuarie 2003. Curtea de Apel a respins ca neîntemeiate susținerile pârâtelor în sensul că TVA (7.298.989.547 lei) înregistrată de societate ulterior achiziționării instalațiilor ca taxă aferentă alocațiilor bugetare nu mai putea fi utilizată pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, ci trebuia virată la bugetul de stat la încheierea exercițiului financiar, reținând, în esență, că pârâtele au recunoscut legalitatea operațiunii de deducere a TVA aferent alocației bugetare, iar operațiunile efectuate de reclamantă sunt permise de prevederile art. 4 din Decizia ministrului finanțelor publice nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind taxa pe valoarea adăugată, în sensul că sumele deduse puteau fi utilizate pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții.

Totodată, Instanța de Fond a reținut că, la încheierea exercițiului financiar, reclamanta a virat sumele deduse și neutilizate la bugetul de stat în cuantum de 1.229.143.532 lei cu O.P. nr. 85 din 31 ianuarie 2003, fiind respectate și în această privință dispozițiile Deciziei nr. 7/2002. În concluzie, Curtea de Apel a mai constatat că aceleași aspecte au fost reținute și în expertiza contabilă întocmită în dosarul cauzei, expertiză însușită și de părțile în litigiu, inclusiv de pârâtele care nu au formulat nici un fel de obiecțiuni. Împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții ce Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P. a Județului Dolj în nume propriu și pentru A.N.A.F.

și D.G.A.M.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței Instanței de Fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei și a menținerii actelor administrative contestate. S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, Instanța de Fond reținând în mod eronat că organele de specialitate ar fi considerat că TVA - ul aferent sumei alocate de către stat nu ar fi TVA - ul deductibil. Dimpotrivă, s-a arătat, deoarece alocațiile bugetare au inclus și TVA aferent, iar acestea au fost utilizate în totalitate pentru achitarea furnizorilor de instalații agricole, se ajunge la concluzia firească că societatea a utilizat deja TVA aferent alocației primite pentru plăți aferente obiectivului de investiții pentru care a fost primită aceasta alocație.

În aceste condiții, TVA - ul este deductibil, dar nu mai putea fi folosit la plata aceluiași obiectiv de investiții. Eroarea apăruta în folosirea acestor subvenții de la stat i se datorează în totalitate reclamantei care, în momentul în care a solicitat subvenția trebuia să aibă în vedere faptul ca aceasta suma nu trebuia să cuprindă și TVA - ul. S-a precizat că din adresa din 21 ianuarie 2005 rezultă foarte clar ca în alocația bugetară virată la cei doi furnizori de utilaje este inclus si TVA - ul, astfel că era evident ca TVA - ul fusese odată folosit la plata obiectivului respectiv de investiții si în consecință nu mai putea fi folosit și a doua oară. Intimata SC C. SA Dolj, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului, pe motivul nerespectării prevederilor art. 302 indice 1 lit. a) C. proc.

civ.

și a dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. b) din același act normativ, precizându-se că deși recurenta a formulat recurs împotriva „sentinței nr. 39 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 10909/54/2005, în realitate, în dosarul indicat de recurentă a fost pronunțată o altă sentință, respectiv sentința nr. 39 din 08 februarie 2007, și nicidecum din data indicată de D.G.F.P., respectiv, 21 noiembrie 2006. De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că probele administrate în cauză (expertiza, înscrisuri) au confirmat că reclamanta a respectat prevederile legii, reutilizând suma dedusă pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, astfel că în mod corect prin sentința atacată s-a admis contestația și s-a anulat Decizia nr. 81 din 29 aprilie 2005, emisă de A.N.A.F., precum si Decizia de impunere nr. 1042 din 11 februarie 2005. În cauză, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata SC C. SA Dolj, și ca nefondat recursul declarat de Direcția generală a finanțelor publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru A.N.

A.F. și D.G.A.M.C. împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează. Împrejurarea că recurenta nu a indicat în cererea de recurs, în condițiile art. 302 indice 1 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., elementele referitoare la numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc. și contul bancar, nu atrage sancțiunea nulității recursului, întrucât aceste elemente nu au un caracter esențial, se află la dosarul Instanței de Fond, iar lipsa lor din cererea de recurs nu a pricinuit intimatei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea cererii de declarare a căii de atac.

De asemenea, nu se poate dispune nici anularea recursului pe temeiul nerespectării prevederilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind indicate prin cererea de recurs elementele esențiale de identificare a hotărârii ce se atacă, respectiv numărul sentinței și dosarul în care a fost pronunțată, astfel că indicarea eronată a datei pronunțării nu este relevantă. Sub aspectul fondului recursului, se reține că în mod corect Instanța de Fond, pe temeiul Deciziei nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind TVA emisă de M.F.P. pentru aplicarea unitară a prevederilor unor articole din O.U.G.

nr. 17/2000, modificată prin Legea nr. 547/2001 și nr. 345/2002 privind TVA, a dispus anularea actelor administrative atacate și exonerarea reclamantei de plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând TVA, dobândă și penalități, întrucât TVA în sumă de 7.298.989.547 lei înregistrată de societate ulterior achiziției de instalații de irigat prin acordarea unei alocații bugetare în procent de 70% din valoarea bunurilor a fost legal utilizată pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile. Reclamanta, la încheierea exercițiului financiar, cu respectarea prevederilor legale, a virat sumele deduse și neutilizate, în cuantum de 1.229.143.532 lei, la bugetul de stat, cu O.P.

din 31 ianuarie 2003. În raport de cele mai sus arătate, apreciind că este neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimată și că sunt neîntemeiate și motivele de recurs formulate în cauză, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea excepției nulității recursului și, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. a județului Dolj, în nume propriu și pentru A.N.A.F. și D.G. A.M.C. împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată. Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Dolj în nume propriu și pentru A.N.A.F. și D.G.A.M.C. împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.