ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3586/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 39 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată  de reclamanta

SC C. SA Dolj în contradictoriu cu pârâții M.F.P. (în prezent M.E.F.) – A.N.A.F.,

D.G.F.P. Dolj și D.G.A.F.M.C, a dispus anularea Deciziei nr. 81 din 29 aprilie

2005 și a Deciziei de impunere nr. 1042/2005 emise de pârâte și a exonerat-o pe

reclamantă de plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând T.V.A., dobândă și

penalități.

În motivarea sentinței pronunțate, Curtea de Apel Craiova a reținut, în

esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Decizia nr. 81 din 29 aprilie 2005 emisă de A.N.A.F. a fost

respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 1042 din 11

februarie 2005 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite la inspecția

fiscală, emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la 10 februarie

2005 de către organele de inspecție fiscală ale Serviciului de control fiscal

mari contribuabili, prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația de

plată a sumei de 9.527.230.305 lei, reprezentând: TVA - 6 069.846.015 lei,

dobânzi - 2.698.653.538 lei și penalități de întârziere - 758.730.752 lei.

Instanța de Fond a reținut că reclamanta a achiziționat instalații de irigat

prin acordarea unei alocații bugetare, în temeiul Ordinului M.A.A.P. nr. 117

din 15 martie 2002, în procent de 70 % din valoarea bunurilor, inclusiv TVA,

respectiv suma de 64.753.039.578 lei, iar restul de 30 % a fost achitat de

societate.

Urmare a achiziționării instalațiilor de irigat ce au făcut obiectul

cererilor de acordare a alocațiilor bugetare, societatea a înregistrat taxa pe

valoarea adăugată în sumă de 11.759.859.884 lei, din care suma de 7.298.989.547

lei era aferentă alocației bugetare corespunzătoare procentului de 70% din

prețul instalațiilor.

A mai reținut Curtea de Apel că, în perioada iunie - decembrie 2002, din

suma reprezentând TVA dedusă, societatea a efectuat plăți în sumă de

6.069.846.015 lei aferente aceluiași obiectiv de investiții, iar diferența în

sumă de 1.229.143.532 lei a fost virată la bugetul de stat cu O.P. din 31

ianuarie 2003.

Curtea

de Apel a respins ca neîntemeiate susținerile pârâtelor în sensul că TVA

(7.298.989.547 lei) înregistrată de societate ulterior achiziționării

instalațiilor ca taxă aferentă alocațiilor bugetare nu mai putea fi utilizată

pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, ci trebuia virată la

bugetul de stat la încheierea exercițiului financiar, reținând, în esență, că

pârâtele au recunoscut legalitatea operațiunii de deducere a TVA aferent

alocației bugetare, iar operațiunile efectuate de reclamantă sunt permise de

prevederile art. 4 din Decizia ministrului finanțelor publice nr. 7 din 19

decembrie 2002 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la aplicarea unor

prevederi privind taxa pe valoarea adăugată, în sensul că

sumele deduse puteau fi utilizate pentru plăți

aferente aceluiași obiectiv de

investiții.

Totodată,

Instanța de Fond a reținut că, la încheierea exercițiului financiar, reclamanta

a virat sumele deduse și neutilizate la bugetul de stat în cuantum de

1.229.143.532 lei cu O.P. nr. 85 din 31 ianuarie 2003, fiind respectate și în

această privință dispozițiile Deciziei nr. 7/2002.

În concluzie, Curtea de Apel a mai constatat că aceleași aspecte au fost

reținute și în expertiza contabilă întocmită în dosarul cauzei, expertiză

însușită și de părțile în litigiu, inclusiv de pârâtele care nu au formulat

nici un fel de obiecțiuni.

Împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții ce Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P.

a Județului Dolj în nume propriu și pentru A.N.A.F. și D.G.A.M.C., prin care

s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței Instanței de Fond

în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei și a menținerii

actelor administrative contestate.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea

pronunțată este dată cu aplicarea

greșită a legii, Instanța de Fond reținând în mod eronat că

organele de specialitate ar fi considerat că TVA - ul aferent sumei alocate de

către stat nu ar fi TVA - ul deductibil.

Dimpotrivă,

s-a arătat, deoarece alocațiile bugetare au inclus și TVA aferent, iar acestea

au fost utilizate în totalitate pentru achitarea furnizorilor de instalații

agricole, se ajunge la concluzia firească că societatea a utilizat deja TVA

aferent alocației primite pentru plăți aferente obiectivului de investiții

pentru care a fost primită aceasta alocație. În aceste condiții, TVA - ul este

deductibil, dar nu mai putea fi folosit la plata aceluiași obiectiv de

investiții.

Eroarea apăruta în folosirea acestor subvenții de la stat i se datorează

în totalitate reclamantei care, în momentul în care a solicitat subvenția

trebuia să aibă în vedere faptul ca aceasta suma nu trebuia să cuprindă și TVA

- ul. S-a precizat că din adresa din 21 ianuarie 2005 rezultă foarte clar ca în

alocația bugetară virată la cei doi furnizori de utilaje este inclus si TVA - ul,

astfel că era evident ca TVA - ul fusese odată folosit la plata obiectivului

respectiv de investiții si în consecință nu mai putea fi folosit și a doua

oară.

Intimata SC C. SA Dolj, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității

recursului, pe motivul nerespectării prevederilor art. 302 indice 1 lit. a) C.

proc. civ. și a dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. b) din același act

normativ, precizându-se că deși recurenta a formulat recurs împotriva „sentinței

nr. 39 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 10909/54/2005,

în realitate, în dosarul indicat de recurentă a fost pronunțată o altă sentință,

respectiv sentința nr. 39 din 08 februarie 2007, și nicidecum din data indicată

de D.G.F.P., respectiv, 21 noiembrie 2006.

De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, cu motivarea că

probele administrate în cauză (expertiza, înscrisuri) au

confirmat că reclamanta a respectat prevederile legii, reutilizând suma dedusă

pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții, astfel că în mod corect

prin sentința atacată s-a admis contestația și s-a anulat Decizia nr. 81 din 29

aprilie 2005, emisă de A.N.A.F., precum si Decizia de impunere nr. 1042 din 11

februarie 2005.

În cauză, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată

excepția nulității recursului, invocată

de intimata SC C. SA Dolj, și ca nefondat recursul

declarat de Direcția

generală a finanțelor

publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru A.N.

A.F. și D.G.A.M.C.

împotriva sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Împrejurarea că recurenta nu a indicat în cererea

de recurs, în condițiile art. 302

indice 1 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., elementele referitoare la numărul de

înmatriculare

în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice,

codul

unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc. și contul

bancar, nu atrage sancțiunea

nulității recursului, întrucât aceste

elemente nu au un caracter esențial, se află la dosarul

Instanței de Fond,

iar lipsa lor din cererea de recurs nu a pricinuit intimatei o vătămare ce nu

se

poate înlătura decât prin anularea cererii de declarare a căii de atac.

De asemenea, nu se poate dispune nici anularea

recursului pe

temeiul nerespectării

prevederilor art.

302 indice 1 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind indicate prin

cererea

de recurs elementele esențiale de identificare a hotărârii ce

se

atacă, respectiv

numărul sentinței și dosarul în care a fost pronunțată,

astfel că indicarea eronată a datei

pronunțării nu este relevantă.

Sub aspectul fondului recursului, se reține că în mod

corect

Instanța de Fond, pe

temeiul Deciziei

nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluțiilor referitoare la

aplicarea unor prevederi privind TVA emisă de M.F.P. pentru

aplicarea

unitară a prevederilor unor articole din O.U.G. nr. 17/2000, modificată prin

Legea

nr. 547/2001 și nr. 345/2002 privind TVA, a dispus

anularea actelor administrative atacate

și exonerarea reclamantei de

plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând

TVA, dobândă și

penalități, întrucât TVA în sumă de 7.298.989.547 lei înregistrată de societate

ulterior

achiziției de instalații de irigat prin acordarea unei

alocații bugetare în procent de 70% din

valoarea bunurilor a fost legal

utilizată pentru plăți aferente aceluiași

obiectiv de

investiții

pentru

care s-au primit alocațiile.

Reclamanta, la încheierea exercițiului financiar, cu

respectarea

prevederilor legale, a

virat sumele deduse

și neutilizate, în cuantum de 1.229.143.532 lei, la bugetul de stat, cu

O.P. din 31 ianuarie 2003.

În raport de cele mai sus arătate, apreciind că

este neîntemeiată

excepția nulității

recursului, invocată

de intimată și că sunt neîntemeiate și motivele de recurs formulate în cauză, urmează

a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea

excepției nulității recursului și, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat

a recursului declarat de D.G.F.P. a județului Dolj, în nume

propriu

și pentru A.N.A.F. și D.G.

A.M.C. împotriva sentinței civile nr. 39

din 8 februarie 2007

a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimată.

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Dolj în nume propriu și pentru A.N.A.F. și D.G.A.M.C. împotriva

sentinței civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2007.