ÎCCJ, Decizia nr. 81/2005
ÎCCJ, Decizia nr. 81/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 18 ianuarie 1999, reclamanta SC P.E. SRL Constanța a chemat în
judecată pe pârâta SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, solicitând ca aceasta să
fie obligată să-i plătească suma de 193.003.057 lei, datorată ca urmare a
derulării contractului de asociere nr. 22 din 12 ianuarie 1996.
La rândul ei, pârâta SC S.R.
SRL, filiala Eforie Nord, a formulat cerere reconvențională, solicitând
obligarea reclamantei, la desocotirea privind îndeplinirea obligațiilor asumate
și lichidarea societății, stabilirea profitului sau pierderilor realizate și
împărțirea între asociați, constatarea dreptului pârâtei la creanța rezultată
din profit, precum și obligarea reclamantei la penalități și dobânzi
actualizate.
Tribunalul Constanța, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 1860 din 18 noiembrie 1999, a admis în
parte cererea principală, obligând pe pârâtă să plătească reclamantei, suma de
193.003.057 lei cu titlu de despăgubiri, precum și 1.170.000 lei, reprezentând
cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost anulată, ca
netimbrată, cererea reclamantei privind reactualizarea pretențiilor inițiale și
s-a dispus respingerea cererii reconvenționale formulată de SC S.R. SRL, filiala
Eforie Nord.
Împotriva sentinței au
declarat apel, atât reclamanta, cât și pârâta, ambele apeluri fiind admise prin
decizia civilă nr. 899 din 18 octombrie 2001, a Curții de Apel Constanța, secția
comercială.
Ca urmare s-a dispus:
- schimbarea în parte a
sentinței, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei, suma de
13.938.900 lei cheltuieli de judecată;
- admiterea în parte a
cererii reconvenționale și obligarea SC P.E. SRL să plătească pârâtei SC S.R.
SRL, filiala Eforie Nord, suma de 73.472.000lei reprezentând contravaloare
profit din contractul de asociere, actualizat cu rata inflației, precum și suma
de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1013 din 16 martie 2004, a
respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.E. SRL Constanța
împotriva deciziei menționate.
La data de 15 iunie 2004, SC
P.E. SRL Constanța a formulat contestație în anulare împotriva acestei ultime
decizii, invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 318 și urm. C. proc.
civ.
S-a susținut că, în
considerentele deciziei contestate, s-a reținut greșit că decizia instanței de
apel s-a referit la concluziile expertizei efectuate, când, în realitate,
această instanță a omis să se pronunțe asupra probei respective, care era
hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.
Conchizându-se, s-a arătat
că din considerentele deciziei instanței de recurs rezultă că această instanță
a comis o greșeală materială, care a influențat adoptarea soluției pronunțate.
Prin decizia nr. 4753 din 17
noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a
respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1013 din 16
martie 2004, ca nefondată.
În motivarea deciziei,
făcându-se referire la susținerea contestatoarei, că s-a comis o greșeală
materială, s-a subliniat că, în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., o
astfel de greșeală nu poate fi decât de ordin procedural și de o asemenea gravitate
încât să fi influențat însăși dezlegarea dată procesului.
S-a relevat că din
examinarea celor două decizii s-a constatat că nu s-a comis o astfel de
greșeală materială și că, de altfel, nici contestatoarea nu a pretins că s-a
produs așa ceva, ci a susținut doar că ar fi existat eventuale greșeli de
judecată la soluționarea recursului.
Împotriva acestei decizii,
contestatoarea SC P.E. SRL Constanța a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 320
alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași
căi de atac, ca și hotărârea atacată”.
Așa fiind și cum contestația
în anulare are un caracter accesoriu din punct de vedere procedural, în raport
cu acțiunea de fond, este evident că decizia pronunțată asupra acestei căi
extraordinare de atac, de către o instanță de recurs, nu mai poate fi atacată,
la rândul ei, cu recurs.
În consecință,
constatându-se că decizia prin care s-a soluționat contestația în anulare, s-a
referit la o decizie pronunțată în recurs, care nu mai este susceptibilă de a
fi atacată pe nici o cale, urmează ca recursul declarat de contestatoarea SC P.E.
SRL Constanța să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat contestatoarea SC P.E. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 4753
din 17 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 martie 2005.