ÎCCJ, Decizia nr. 81/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 ianuarie 1999, reclamanta SC P.E. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 193.003.057 lei, datorată ca urmare a derulării contractului de asociere nr. 22 din 12 ianuarie 1996. La rândul ei, pârâta SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei, la desocotirea privind îndeplinirea obligațiilor asumate și lichidarea societății, stabilirea profitului sau pierderilor realizate și împărțirea între asociați, constatarea dreptului pârâtei la creanța rezultată din profit, precum și obligarea reclamantei la penalități și dobânzi actualizate.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1860 din 18 noiembrie 1999, a admis în parte cererea principală, obligând pe pârâtă să plătească reclamantei, suma de 193.003.057 lei cu titlu de despăgubiri, precum și 1.170.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, a fost anulată, ca netimbrată, cererea reclamantei privind reactualizarea pretențiilor inițiale și s-a dispus respingerea cererii reconvenționale formulată de SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord. Împotriva sentinței au declarat apel, atât reclamanta, cât și pârâta, ambele apeluri fiind admise prin decizia civilă nr. 899 din 18 octombrie 2001, a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Ca urmare s-a dispus: - schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei, suma de 13.938.900 lei cheltuieli de judecată; - admiterea în parte a cererii reconvenționale și obligarea SC P.E.

SRL să plătească pârâtei SC S.R. SRL, filiala Eforie Nord, suma de 73.472.000lei reprezentând contravaloare profit din contractul de asociere, actualizat cu rata inflației, precum și suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1013 din 16 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.E. SRL Constanța împotriva deciziei menționate. La data de 15 iunie 2004, SC P.E. SRL Constanța a formulat contestație în anulare împotriva acestei ultime decizii, invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 318 și urm. C. proc. civ. S-a susținut că, în considerentele deciziei contestate, s-a reținut greșit că decizia instanței de apel s-a referit la concluziile expertizei efectuate, când, în realitate, această instanță a omis să se pronunțe asupra probei respective, care era hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.

Conchizându-se, s-a arătat că din considerentele deciziei instanței de recurs rezultă că această instanță a comis o greșeală materială, care a influențat adoptarea soluției pronunțate. Prin decizia nr. 4753 din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1013 din 16 martie 2004, ca nefondată. În motivarea deciziei, făcându-se referire la susținerea contestatoarei, că s-a comis o greșeală materială, s-a subliniat că, în accepțiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., o astfel de greșeală nu poate fi decât de ordin procedural și de o asemenea gravitate încât să fi influențat însăși dezlegarea dată procesului.

S-a relevat că din examinarea celor două decizii s-a constatat că nu s-a comis o astfel de greșeală materială și că, de altfel, nici contestatoarea nu a pretins că s-a produs așa ceva, ci a susținut doar că ar fi existat eventuale greșeli de judecată la soluționarea recursului. Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC P.E. SRL Constanța a declarat recurs. Recursul nu este admisibil. În adevăr, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”. Așa fiind și cum contestația în anulare are un caracter accesoriu din punct de vedere procedural, în raport cu acțiunea de fond, este evident că decizia pronunțată asupra acestei căi extraordinare de atac, de către o instanță de recurs, nu mai poate fi atacată, la rândul ei, cu recurs.

În consecință, constatându-se că decizia prin care s-a soluționat contestația în anulare, s-a referit la o decizie pronunțată în recurs, care nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe nici o cale, urmează ca recursul declarat de contestatoarea SC P.E. SRL Constanța să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat contestatoarea SC P.E. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 4753 din 17 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2005.