ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanța, a solicitat obligarea pârâtei, SC S.I.N.D.R. SRL, la plata sumei de 193.003.057 lei, datorată prin derularea contractului de asociere nr. 22 din 12 ianuarie 1996. Prin contractul menționat, pârâta s-a obligat să pună la dispoziție inventarul necesar administrării și exploatării în comun a 150 de căsuțe confort III, iar reclamanta să asigure reparația capitală a celor 150 căsuțe și, întrucât pârâta nu și-a executat obligația, reclamanta a investit în plus, față de suma de 28 milioane la care s-a obligat, suma de 32 milioane lei în inventarul lipsă. Reclamanta a mai susținut că, prin blocarea de către pârâtă a căsuțelor și neperfectarea unui contract cu Slovacia, profitul nerealizat este de 1,9 miliarde lei.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece, deși ea și-a executat obligația de aport, constând în cele 150 de căsuțe, reclamanta nu și-a executat obligația de efectuare a reparațiilor capitale și a unor amenajări, situație în care, la 31 martie 1998, contractul de asociere a fost reziliat, potrivit art. 6, 8, 14 și 21, iar, potrivit art. 254 C. com., asociații nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune. Pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la darea socotelilor cu privire la modul în care și-a îndeplinit obligațiile asumate și la lichidarea societății, stabilirea profitului și pierderilor și împărțirea lui între asociați, conform art. 6 și 26 din contract; constatarea dreptului său de creanță și obligarea reclamantei la plata acestuia plus penalități și dobânzi actualizate.

Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 1860 din 18 noiembrie 1999, a admis în parte acțiunea principală și a obligat pârâta la plata sumei de 193.003.057 lei, cu titlu de despăgubiri, anulând, ca netimbrată, cererea privind reactualizarea pretențiilor inițiale, cererea reconvențională fiind respinsă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, executarea de către reclamantă a obligației asumate, constând în efectuarea reparațiilor capitale și neexecutarea de către pârâtă a obligației sale de punere la dispoziție a celor 150 de căsuțe, iar în ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că aceasta nu a fost dovedită și că pârâta nu a precizat întinderea dreptului său de creanță.

Sentința a fost atacată cu apel atât de reclamantă, care o critică pentru neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată și respingerea cererii de reactualizare, ce nu putea fi discutată în lipsa raportului de expertiză, cât și de către pârâta care o critică pentru interpretarea greșită a probelor și prevederilor contractului, conform art. 19 lit. a) și art. 254 C. com. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 899 din 18 octombrie 2001, a admis ambele apeluri, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei e 13.938.900 lei cheltuieli de judecată, a admis cererea reconvențională și reclamanta a fost obligată către pârâtă la plata sumei de 73.472.000 lei, reprezentând contravaloare profit din contractul de asociere, actualizat cu rata inflației.

S-a apreciat că cererea reclamantei de reactualizare nu poate fi primită nici din perspectiva art. 254 C. com., care, în cazul încetării asociației, dă dreptul numai la restituirea aportului cu care s-a contribuit, iar nu la daune-interese și nici din perspectiva art. 294 alin. (2) C. proc. civ., cererea nefăcând obiectul judecății instanței de fond, ea fiind anulată ca netimbrată. Cu privire la cererea reconvențională, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, conform art. 9, 12 și 13 din contract, situație în care, pe baza suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat în faza apelului, a rezultat că profitul net realizat din asociație pe anii 1996 și 1997, cumulat și actualizat cu rata inflației, datorat de reclamantă, este de 73.472.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanța, solicitând modificarea acesteia și obligarea intimatei la plata sumei de 1.293.190.120 lei cu titlu de despăgubiri, dezvoltarea motivelor de recurs fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar criticile formulate vizând următoarele aspecte: 1. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: - interpretarea eronată a prevederilor art. 294 alin. (29 C. proc.

civ., cererea de reactualizare nefiind o cerere nouă, întrucât privește o „despăgubire” care s-a ivit după darea hotărârii primei instanțe și pe care, din motive independente, nu a putut să o susțină în fața primei instanțe; - decizia nu se referă la capătul principal al acțiunii, la restul valoric de 193.003.057 lei și, omițând obligarea pârâtei la aceasta, a permis îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei, cu încălcarea art. 254 alin. (2) C. com.; - deși cererea reconvențională a fost admisă în parte, recurenta a fost obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată, de 20.000.000 lei. 2) Art. 304 pct. 10 C. proc.

civ.: - deși, în cauză, s-a administrat proba cu expertiză tehnică, concluziile acesteia, cu privire la valoarea investițiilor, nu au fost luate în considerare; - daunele pretinse de pârâtă prin cererea reconvențională au fost acordate în dezacord cu probele administrate și, oricum, instanța, în baza art. 1143 C. civ., trebuia să constate compensarea de drept a datoriilor reciproce. Recursul nu este fondat. 1.Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Criticile subsumate acestui motiv de recurs nu pot fi primite, deoarece: - instanța de apel, în condițiile date, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc.

civ., reținând că neanalizarea pe fond a cererii de despăgubiri de către prima instanță nu permite acordarea de despăgubiri ivite după darea hotărârii, deoarece lipsesc criteriile de determinare ale acestora. De altfel, anularea ca netimbrată de către prima instanță a cererii cu acest obiect nici nu a format, pentru reclamantă, motiv de apel, iar „motivele independente”, care au împiedicat-o să o susțină în fața primei instanțe, reprezintă o referire generică, ele nefiind în nici un fel concretizate; - decizia nu s-a referit la cererea principală, de obligare a pârâtei la plata sumei de 193.003.057 lei, pentru bunul motiv că sentința tribunalului a fost schimbată în parte, urmare admiterii apelului, fiind, astfel, menținută dispoziția ei cu privire la admiterea cererii principale; - instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc.

civ., deoarece suma de 20.000.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă în apel, iar apelul acesteia a fost admis în totalitate, deși, pe fond, cererea sa reconvențională a fost admisă în parte. 2. Potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se mai poate cere și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Nici criticile subsumate acestui motiv de recurs nu pot fi primite: - din cele ce preced, rezultă că instanța de apel, în pronunțarea soluției, s-a raportat la concluziile expertizei efectuată în cauză, așa încât admiterea în parte a cererii reconvenționale, sub aspectul cuantumului, s-a bazat pe această probă, iar, în ce privește compensația legală, ea nu a fost solicitată în apel.

De altfel, în concluziile scrise și depuse la dosar, recurenta nu mai critică decizia sub aspectul admiterii cererii reconvenționale. 3. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC P.E.D. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 899/COM din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 martie 2004.