ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2015

Decizia nr. 2787/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei O.R.D.A. nr. 158 din 28.09.2012.

La data de 30.04.2013, pârâtul O.R.D.A. a formulat cerere prin care a solicitat, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, dat fiind faptul că decizia nr. 158/2012 se referă la desemnarea CREDIDAM drept colector, până la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile, a remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.

La data de 30.04.2013, CREDIDAM a formulat, în temeiul art. 78 C. proc. civ., republicat, cerere prin care a solicitat instanței de judecată să verifice și să pună în discuția părților necesitatea introducerii CREDIDAM în cauză.

La data de 10.05.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a cererii de chemare, în sensul completării acțiunii, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicitând și suspendarea deciziei O.R.D.A. nr. 158 din 28 septembrie 2012.

La data de 13.05.2013, urmare a cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei O.R.D.A. nr. 158 din 28 septembrie 2012, raportat la dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

La termenul din data de 27.05.2013, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți și cererea de intervenție forțată a Uniunii Naționale a Artiștilor din România, formulată de către reclamantă. Tot la același termen de judecată Curtea a luat act de modificarea acțiunii în ceea ce privește obiectul acesteia, prin completarea cererii cu un nou capăt de cerere, având ca obiect cererea de suspendare a deciziei O.R.D.A. nr. 158 din 28 septembrie 2012.

La data de 29.05.2013, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17.06.2013, Curtea a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei O.R.D.A. nr. 158/2012, pentru motivele arătate în considerentele încheierii.

Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din 09.09.2013, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 24 martie 1997.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 30.10.2013, pârâtul O.R.D.A. a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4/1997, cu motivarea că la momentul emiterii acestui act administrativ cu caracter individual, Legea nr. 554/2004 nu era în vigoare și pe cale de consecință, art. 4, în temeiul căruia reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, nu-și găsește aplicarea în prezenta cauză. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3978 din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității și a respins excepția de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 24 martie 1997, ca inadmisibilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, și intervenienții Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, ca neîntemeiată, a obligat reclamanta la plata către pârâta CREDIDAM a cheltuirilor de judecată în sumă de 3. 100 RON.

II. Recursul

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a adus, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- cu privire la excepția de nelegalitate, instanța de fond a apreciat în mod greșit că prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se impun a fi cenzurate și, ca atare, înlăturate de la aplicare în prezenta speță, fundamentându-și soluția de respingere a excepției de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 24.03.1997, ca inadmisibilă, pe motive contradictorii.

- cu referire la fondul cauzei, s-a arătat că soluția primei instanțe este greșită pentru că: în mod eronat s-a reținut că prin decizia O.R.D.A. nr. 158 din 28.09.2012 s-a reglementat activitatea din domeniu, prin aplicarea disp. art. 138 lit. a) și art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe; prin actul administrativ contestat a fost favorizat CREDIDAM și discriminată ARAIEX, întrucât instanțele de judecată nu s-au pronunțat definitiv asupra litigiilor privind colectorul domeniului radiodifuzare, iar CREDIDAM nu a solicitat ORDA să fie desemnat colector al acestui domeniu, colectând remunerația de la utilizatorii din acest domeniu în baza unei uzanțe; nu prezintă relevanță în cauză hotărârea arbitrală din 22.09.2010, schimbată în parte prin decizia nr. 153/A din 12.05.2011 a Curții de Apel București; decizia atacată nu a fost motivată în concret; au fost produse grave prejudicii ARAIEX, cât și celor 800 de artiști membri; se impuneau a fi avute în vedere aspectele relevante cu privire la situația fiscală a CREDIDAM, astfel cum rezultă din decizia de impunere nr. 120 din 12.07.2013, pentru care acesta nu putea fi desemnat colector.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din 24.04.2015, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu a recursului din 4 iunie 2015, stabilind termen pentru judecata pe fond a recursului la 17.09.2015, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reține că acestea sunt nefondate întrucât, analizând sentința recurată se constată că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Soluția pronunțată este legală și temeinică atât în ceea ce privește excepția de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 24.03.1997 cât și pe fondul cauzei.

Criticile expuse de recurenta-reclamantă cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 24.03.1997 nu sunt întemeiate.

Necontestat este faptul că ARAIEX a invocat și a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv decizia O.R.D.A. nr. 4 din 24.03.1997, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, într-adevăr, confirmat ca fiind constituțional prin decizii ale Curții Constituționale (ex. Decizia nr. 425 din 10.04.2004).

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziei nr. 4/1997.

A reținut, în esență, că procedura specială instituită de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, atât în forma inițială, cât și cea modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 privind excepția de nelegalitate, vizează doar acte administrative unilaterale cu caracter individual emise/ adoptate după intrarea în vigoare a acestei legi. Întrucât decizia nr. 4/1997 a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ulterior modificate prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. (2) teza finală din aceeași lege.

Atât soluția cât și considerentele sunt în consens cu jurisprudența constantă și unitară a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la această problemă de drept, urmare a soluțiilor de principiu adoptate la 20.02.2006, respectiv 16.03.2009, iar criticile formulate nu sunt în măsură să o infirme soluția jurisprudențială deja consacrată.

Este evident că în raport de obiectul cauzei/ cererii de chemare în judecată, în cadrul căreia s-a invocat excepția de nelegalitate menționată ce vizează acte ale autorității pârâte susceptibile de a crea, modifica sau stinge drepturi patrimoniale ca drepturi și obligații civile, dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., respectiv principiul securității raporturilor juridice sunt aplicabile și în speța de față, în cadrul căreia acestea sunt puse în discuție.

Dincolo de aceste aspecte, în cauză nu este dovedită/justificată analiza legalității deciziei nr. 4/1997, în cadrul acțiunii care vizează anularea deciziei nr. 158/2012.

Soluționarea litigiului pe fond nu depinde de această decizie, întrucât legalitatea deciziei nr. 158/2012 se analizează în raport de dispozițiile legale care au fost menționate ca temei al emiterii acesteia, decizia nr. 4/1997 nefiind indicată ca act în baza căruia a fost emisă decizia contestată.

În continuare, examinând criticile expuse atât la fond și reluate în recurs cu privire la legalitatea deciziei nr. 158/2012, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind corectă.

Prin decizia O.R.D.A. nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de Oficiul Român pentru drepturile de autor a fost desemnat Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți drept colector, pană la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile, al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial, ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.

Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, este cea cuprinsă în Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 5.07.2011 în baza deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011.

Conform art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, „Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii”, iar potrivit art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006, „în exercitarea atribuțiilor sale directorul general emite decizii”.

Decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă, așa cum rezultă din preambulul său, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune cuprinsă în decizia nr. 153/A din 12.05.2011 a Curții de Apel București, publicată în baza deciziei O.R.D.A. nr. 216/2011 în M. Of. al României, precum și a referatului Direcției registre și gestiune colectivă nr. RG/II/8.575 din 27.03.2012.

Din analiza referatului rezultă că deciziile O.R.D.A. nr. 10/03.02.2012, nr. 377/20.03.2012, nr. 57/07.05.2012, prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă ARAIEX să colecteze remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, au fost suspendate de instanțele judecătorești.

Astfel, nu există o decizie în vigoare prin care să fie desemnat de către O.R.D.A. un colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, ales dintre organismele beneficiare, fiind create premisele prejudicierii titularilor de drepturi și ale utilizatorilor.

S-a propus emiterea unei decizii prin care să fie desemnat colector temporar până la pronunțarea de către instanță a unei hotărâri definitive și irevocabile, pentru colectarea sumelor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, organismul de gestiune CREDIDAM - Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

Analizând înscrisurile dosarului, se reține că nu s-a dovedit că a fost încheiat un protocol prin care să fie desemnat un colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

În acest context, deveneau aplicabile dispozițiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 care prevăd că în situația nedepunerii protocolului menționat la alin. (2), O.R.D.A. desemnează dintre organismele de gestiune colectivă, colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general.

Prin decizia contestată de reclamantă, asociația CREDIDAM a fost desemnată drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea celor două tipuri de fonograme definite de Metodologia stabilită prin decizia nr. 153/A din 12.05.2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a, respectiv fonograme de comerț, în sensul art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/ 1996 și fonograme publicate în scop comercial, în sensul art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.

Pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este facultativă.

În raport de dispozițiile pct. 3 din Metodologia cuprinsă în decizia nr. 153/A/2011 a Curții de Apel București, publicată în baza deciziei O.R.D.A. nr. 216/2011 și de dispozițiile art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, în cazul în care gestiunea colectivă este facultativă [situația fonogramelor publicate în scop comercial, care intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996] dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acest domeniu, sunt reglementate două modalități de desemnare a organismului care va colecta sumele datorate de utilizatori, respectiv încheierea unui protocol de către organismele de gestiune colectivă prin care se stabilește organismul ce va fi numit colector, iar în lipsa unui protocol, organismul de gestiune colectivă colector se desemnează prin decizia directorului O.R.D.A. pe baza reprezentativității.

Având în vedere că în cauză nu a fost încheiat un protocol de către organismele de gestiune colectivă din domeniul fonogramelor publicate în scop comercial, desemnarea organismului colector se putea face doar prin decizia directorului general al O.R.D.A., cu respectarea criteriului reprezentativității organismului de gestiune desemnat.

Acest criteriu a fost respectat de autoritatea pârâtă care a desemnat organismul colector în persoana CREDIDAM.

Este real că nu este definită noțiunea de reprezentativitate. Însă, în mod corect instanța de fond a apreciat că reprezentativitatea este conferită de cel mai mare număr de membri, de capacitatea economică de a colecta și repartiza sumele de bani colectate de la utilizatori, de experiența în domeniu, etc., CREDIDAM fiind organismul de gestiune care întrunește aceste elemente, situație ce nu a fost infirmată.

În cazul fonogramelor de comerț, ori a reproducerilor acestora, gestiunea colectivă este obligatorie potrivit art. 123

1

lit. f) din Legea nr. 8/1996, iar în situația existenței mai mult organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de titluri de drepturi, Legea nr. 8/1996 nu prevede obligativitatea aplicării criteriului reprezentativității.

Însă, în această situație, în care Legea nr. 8/1996 nu prevede obligativitatea aplicării acestui criteriu, este implicită concluzia că și în acest din urmă caz desemnarea se putea face prin raportare la criteriul reprezentativității, atâta timp cât dispozițiile art. 129

1

din Legea nr. 8/1996 prevăd că în cazul gestiunii colective obligatorii dacă un titular nu este asociat la nici un organism, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri, în cauză, acest organism fiind CREDIDAM, fapt necontestat.

În acest context, Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul constatării legalității actului administrativ atacat.

Față de această concluzie, criticile privind discriminarea ARAIEX sunt, de asemenea, nefondate.

Mai mult, în prezent, decizia nr. 10/2012, menționată de recurentă, a fost anulată prin sentința nr. 655 din 12.02.2013, irevocabilă prin decizia nr. 3060 din 26.06.2014 a Înaltei Curți, astfel că nu mai poate susține că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra legalității acestei decizii prin care ARAIEX a fost desemnată organism colector.

În altă ordine, decizia atacată a fost emisă până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabilă, fapt de altfel împlinit, iar ulterior au fost emise decizia O.R.D.A. nr. 80/2015 prin care CREDIDAM a fost desemnat/reconfirmat colector unic pentru gestiune colectivă obligatorie a radiodifuzării de către organismele de radio a fonogramelor de comerț și decizia nr. 81/2005 prin care CREDIDAM, ARAIEX și UNART au fost desemnate organisme colective pentru gestiunea colectivă facultativă a fonogramelor publicate în scop comercial, în funcție de repertoriul gestionat de fiecare în parte, depuse la dosarul cauzei.

În raport și de această situație prezentată și de faptul că s-a confirmat legalitatea deciziei atacate, pretinsul prejudiciu invocat de recurentă nu are nici un temei.

Criticile privind impedimentele invocate pentru care CREDIDAM nu putea fi desemnat colector în mod corect nu au fost reținute de instanța de fond, întrucât nu au legătură cu prezenta cauză.

Instanța a analizat legalitatea desemnării colectorului prin decizia atacată în raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996, menționate, acestea nefăcând în vreun fel trimitere la situația fiscală sau de altă natură a organismului de gestiune colectivă ce va fi desemnat colector.

În altă ordine, criticile legate de nemotivarea deciziei atacate în mod corect au fost înlăturate de prima instanță.

În cuprinsul actului atacat au fost menționate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii deciziei nr. 158/2012, făcându-se trimitere și la referatul Direcției registre și gestiune colectivă nr. RG/II/8.575 din 27.03.2012, în care sunt prezentate motivele concrete care au justificat propunerea privind desemnarea colectorului temporar în persoana CREDIDAM.

Prin urmare, instanțele de judecată - fond și recurs - au putut exercita un control efectiv al raționamentului/considerentelor care au justificat această alegere transpusă în decizia nr. 158/2012, contestată în cauză.

În consecință, față de toate considerentele expuse anterior, având în vedere disp. art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Dosarul în recurs a fost soluționat la primul termen de judecată, astfel că, în temeiul art. 451 alin. (1), (2) C. proc. civ., va fi obligată recurenta ARAIEX la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă CREDIDAM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți împotriva sentinței nr. 3978 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă CREDIDAM.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.