Decizia nr. 4821/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 5991/2/2012 — recurs împotriva sentinței nr. 3608/2012 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin acțiunea formulată, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța în temeiul art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004, să se constate intervenită ori să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul ORDA, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea deciziei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată ORDA a "confiscat" dreptul CREDIDAM de colectare pentru sursa radio, atribuind-o ARAIEX și că la data de 11 mai 2012, reclamantul a depus la ORDA plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 12252 din 10 mai 2012, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând revocarea Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul ORDA a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării deciziei contestate, în același sens fiind și concluziile scrise depuse la dosar de pârâtul ARAIEX.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3608 din 29 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis cererea reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., formulată în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A. și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - A.R.A.I.E.X. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 57 emisă de pârâta O.R.D.A. la 7 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 313/10.05.2012, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei anterior menționată; - în temeiul art. 274 (3) C. proc. civ., a obligat pârâtul O.R.D.A. la plata către reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Astfel, instanța a reținut că, în speță, examinând aparența de legalitate a Deciziei nr. 57 din 7 mai 2012, din perspectiva motivării acesteia, condiție de legalitate externă a actului, instanța de fond a constatat că există o îndoială serioasă în privința respectării procedurii legale de desemnare a noului organism de gestiune colectivă, ARAIEX, atât timp cât elementele de fapt și de drept invocate de emitentul deciziei nu cuprind niciun fel de referiri la îndeplinirea condițiilor legale de către ARAIEX pentru a fi desemnată drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru domeniul ambiental-comunicare publică. În aceste condiții, a apreciat instanța, atât pentru destinatarii deciziei, cât și pentru instanța învestită cu exercitarea controlului de legalitate, există serioase semne de întrebare cu privire la rațiunea și scopul urmărit la emiterea deciziei de înlocuire a CREDIDAM, organism de gestiune colectivă, reprezentativ pe teritoriul României, în privința căruia, de la data înființării (1996) până la data pronunțării hotărârii, ORDA nu a emis nicio decizie de intrare în legalitate, cu ARAIEX, organism înființat la data de 14 iulie 2011 și care la data emiterii deciziei de desemnare nu avea cunoscută decât lista membrilor fondatori. Instanța a mai reținut că există indicii temeinice de nelegalitate și sub aspectul respectării prevederilor art. 133 alin. (2) și alin. (3) la emiterea deciziei, prevederi care stipulează cu claritate procedura ce trebuie urmată în cazul coexistenței mai multor organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație. Astfel, instanța de fond a constatat că Decizia nr. 5/2011 nu cuprinde niciun fel de referiri la respectarea procedurii prevăzute de art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, iar apărările pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, formulate prin întâmpinare, nu sunt pertinente, întrucât fac trimitere la dreptul de retransmitere prin cablu, drept ce face obiectul Deciziilor nr. 278/2011 și nr. 279/2011. Față de aceste circumstanțe, Curtea de apel a constatat că pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu a justificat existența în favoarea sa a aparenței dreptului de desemnare a noului organism de gestiune colectivă, ARAIEX, în detrimentul CREDIDAM, organism de gestiune colectivă reprezentativ pe teritoriul României, calitate necontestată în cauză. Referitor la cazul bine justificat, s-a reținut că pe această sursă de colectare, radiodifuziunea fonogramelor (muzică) de către posturile de radio, ORDA a emis 3 decizii prin care se confisca de la CREDIDAM colectarea, aceasta fiind atribuită ARAIEX. Pentru că această modalitate de a scoate CREDIDAM din piață nu a avut succes, deoarece primele două decizii emise au fost infirmate de instanțele de judecată care au dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 10/2012 și suspendarea de drept a Deciziei nr. 37/2012, ORDA continuă șirul emiterii deciziilor, ducând la prejudicierea gravă a artiștilor interpreți sau executanți care au mandatat CREDIDAM să le colecteze remunerațiile cuvenite. Instanța a apreciat că este evident efectul similar al celor trei decizii, respectiv desemnarea ARAIEX în locul CREDIDAM drept colector al remunerațiilor datorate pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial, ori al reproducerii acestora, că decizia atacată în prezenta cauză are practic același scop ca și primele două, acela ca banii să nu mai fie colectați de CREDIDAM și să ajungă să fie colectați de ARAIEX. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că nu se poate emite alt act administrativ similar, după ce instanța de judecată a infirmat de două ori deciziile emise de ORDA, dispunând suspendarea de drept a acestora, că și referatele care au stat la baza emiterii Deciziilor nr. 10 din 3 februarie 2012, nr. 37 din 20 martie 2012 și nr. 57 din 7 mai 2012 sunt identice, diferența constând doar în numărul dat referatului și data la care a fost emis de ORDA. Instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, se impune suspendarea Deciziei nr. 57/2012, că în speță s-au încălcat în mod vădit dispozițiile art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, având în vedere că ORDA nu a ținut cont în mod repetat, la stabilirea colectorului, de criteriul reprezentativității și a confiscat colectarea de la CREDIDAM, în beneficiul ARAIEX, un organism înființat la data de 14 iulie 2011 și care la momentul desemnării drept colector avea doar trei membri fondatori. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că decizia ORDA atacată nu este motivată, pentru a se stabili împrejurările care au determinat adoptarea ei a treia oară, că evocarea unui referat intern, individualizat prin număr și dată, nu echivalează cu motivarea actului, câtă vreme actul intern nu este supus procedurii comunicării. S-a apreciat de către instanță că prejudiciul iminent constă în perturbarea gravă a activității CREDIDAM ca mandatar, prin deposedare totală de cota de administrare, imperios necesară funcționării (plată chirie, lumina, telefoane, poșta, salarii, etc.), deoarece intempestiv toate investițiile făcute pentru exercitarea atribuțiilor de colector sunt lipsite de suport material de susținere și, prin urmare, artiștii care au mandatat CREDIDAM, deși au drepturi conferite de lege, nu pot beneficia de ele, nu le pot valorifica, fiind excluși de la negocieri/arbitraj, ceea ce în cazul de față este un prejudiciu iminent de ordin patrimonial, ce poate fi prevenit prin suspendarea de drept a Deciziei ORDA. Astfel, s-a reținut de către instanță că prin aplicarea Deciziei ORDA nr. 57/2012, în litigiu sunt prejudiciați artiștii reprezentați de CREDIDAM, respectiv peste 11.000 de membri direcți și circa 1.000.000 de artiști reprezentați prin acorduri bilaterale, precum și CREDIDAM, datorită specificității mecanismului de colectare care a implicat investiții adecvate colectării și resurse materiale și umane care, pe termen scurt, sunt inutile, ceea ce se poate traduce în pagubă iminentă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că actul contestat generează o îndoială serioasă în privința legalității din perspectiva motivării acesteia, fără a analiza toate actele depuse la dosarul cauzei. Decizia ORDA nr. 57/2012 a fost emisă în baza și cu respectarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, în limitele atribuțiilor exprese ale ORDA de reglementare a activității din domeniu prin decizii ale directorului general, precum și de supraveghere, control și stabilire a măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancțiunilor asupra organismelor de gestiune colectivă. S-a ținut seama de dispozițiile pct. 3 din Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune stabilită prin Decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală. Referatul Direcției de specialitate nr. 4195 din 5 mai 2012 este un înscris pe care actul administrativ în cauză se fundamentează și pe care îl înglobează, fiind îndeplinită condiția motivării deciziei atacate. 3.1.2. Instanța de fond face referire în tot cuprinsul celor reținute în mod exclusiv la domeniul ambiental - comunicare publică, domeniu care nu este incident în cauză. 3.1.3. Instanța de fond a reținut în mod eronat că există semne de întrebare cu privire la rațiunea și scopul urmărit la emiterea deciziei de înlocuire a CREDIDAM. Prin Decizia ORDA nr. 57/2012 nu a fost înlocuit organismul de gestiune colectivă CREDIDAM întrucât acesta nu a fost niciodată desemnat a fi colector pe domeniul în cauză. Situația în domeniul artiștilor interpreți sau executanți a rămas neschimbată încă de la prima solicitare ORDA de a se ajunge la un acord prin încheierea unui protocol pentru gestionarea drepturilor aparținând membrilor lor, prin care să fie evidențiate clar, fără echivoc, criteriile aplicabile pentru repartizarea remunerației între organisme, colectivul numit de către ORDA ales dintre organismele beneficiare, precum și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. Scopul ORDA la emiterea Deciziei nr. 57/2012 este de a nu permite prejudicierea titularilor de drepturi, în condițiile în care în lipsa unui colector desemnat pentru domeniul în cauză, aceștia nu își vor primi remunerațiile ce li se cuvin, întrucât utilizatorii nu pot plăti sumele datorate. 3.1.

Instanța de fond a reținut, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, faptul că există indicii temeinice de nelegalitate sub aspectul respectării prevederilor art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996. În speță, nu este incidentă procedura prevăzută de textul legal sus-menționat. Instanța sesizată cu o cerere de suspendare a analizat actul administrativ dedus judecății, pe fond, ceea ce este inadmisibil. 3.1.

Prejudiciul material viitor și previzibil nu există, ARAIEX va reține sumele de bani cuvenite propriilor membri și va vira diferența în contul CREDIDAM care va repartiza banii membrilor acestuia și va reține și cota de administrare ce i se cuvine în mod legal. 3.2. Recursul formulat de pârâta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX) Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Instanța de fond a reținut în mod eronat că în speță, raportat la dispozițiile art. 14 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/ 2004, sunt argumente aparent valabile, de natură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură Decizia ORDA nr. 57/2012, motivat de aceea că elementele de fapt și de drept invocate de ORDA în acest act nu cuprind referiri la îndeplinirea condițiilor legale de către ARAIEX pentru a putea fi desemnat colector în domeniul ambiental-comunicare publică (magazine, hoteluri, restaurante, etc.), în condițiile în care actul contestat privește desemnarea drept colector al remunerației datorată artiștilor interpreți din domeniul radiodifuziunii (posturi de radio). Singura condiție legală obligatorie a fi cenzurată de ORDA pentru desemnarea colectorului în domeniu este cea prevăzută de art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, conform căreia între OGC-urile existente într-un domeniu, trebuie încheiat un protocol prin care acestea trebuie să convină la desemnarea colectorului. CREDIDAM s-a opus acestui demers, astfel încât, în 30 de zile de la data la care trebuie să fie depus protocolul, în lipsa acestuia, ORDA a desemnat pârâta ARAIEX, colector în domeniu. Până la data apariției Deciziei ORDA nr. 57/2012, CREDIDAM colecta remunerația în baza unei uzanțe, deoarece până în luna iunie 2011 era singurul OGC care administra drepturile artiștilor interpreți. Instanța a analizat pe fond acțiunea, deoarece face referiri cu privire la numărul de membri ai ARAIEX, capacitatea de desfășurare a activității și oportunitatea emiterii de către ORDA a actului contestat. Nu se poate reține că actul nu este motivat în fapt, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, stabilind că este îndeplinită condiția motivării și în situația în care "în conținutul acestuia nu sunt reluate in extenso toate temeiurile de fapt și de drept care au fost reținute într-un alt înscris pe care actul administrativ s-a fundamentat și pe care îl înglobează". Instanța de fond face un istoric al altor acte administrative emise de ORDA, fără nicio legătură cu prezenta cauză, iar singurul aparent prejudiciu al CREDIDAM este acela că este obligată să împartă cota de administrare cu ARAIEX și UNART. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ARAIEX ca nefondat, arătând în esență următoarele: 4.1. Cu privire la existența cazului bine justificat Instanța de fond nu a confundat domeniile de colectare, la pagina 9 din sentință, existând o eroare materială, dar care nu afectează legalitatea sentinței pronunțate. Susținerile recurentei-pârâte referitoare la necesitatea încheierii unui protocol sunt neîntemeiate, CREDIDAM a încercat pe cât posibil desfășurarea negocierilor impuse de ORDA, însă ARAIEX a refuzat să participe, astfel cum rezultă din paginile 4 - 5 din întâmpinare. Mai mult, ORDA nu a dat posibilitatea organismelor de gestiune colectivă (OGC) să stabilească printr-un protocol criteriile de repartizare a remunerațiilor pentru radiodifuzare și, deși a pus în discuție necesitatea încheierii unui astfel de protocol, a trecut peste dispoziția părților de a se întâlni, impunând condițiile. În cazul gestiunii colective facultative, ORDA a făcut aplicarea art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, fără a respecta dispozițiile acestui articol cu privire la termenul de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiei și cu privire la condiția reprezentativității. Referitor la numărul membrilor ARAIEX, instanța de fond a reținut că aceasta are 542 membri. Instanța de fond a apreciat în mod corect că există indicii temeinice de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 57/2012, pentru nemotivare și pentru imposibilitatea stabilirii împrejurărilor care au determinat adoptarea ei a treia oară. Neregulile constatate în activitatea CREDIDAM nu au legătură cu activitatea desfășurată pe sursa radio, toate deciziile emise sunt fie nefondate, fie anulate de instanțele de judecată. 4.2. Cu privire la prevenirea unei pagube iminente Instanța de fond a reținut în mod corect atât prejudicierea artiștilor reprezentați de CREDIDAM cât și a organului de gestiune colectivă. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ORDA, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se va dispune anularea acestuia ca netimbrat. Deși recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 RON (dosar de recurs), nu s-a conformat dispoziției instanței, fiind sancționată conform dispozițiilor legale. 2. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă ARAIEX, urmează a se respinge ca nefondat. 2.1. Prima instanță a constatat îndeplinite prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și a dispus suspendarea Deciziei ORDA nr. 57/2012. În mod corect s-a reținut că pârâta ORDA a emis trei decizii cu conținut identic. Decizia nr. 10 din 3 februarie 2013 a fost suspendată la data de 9 martie 2012. Decizia nr. 37 din 20 martie 2012 a fost suspendată de drept la 25 aprilie 2012. În prezent, deciziile sunt anulate de instanța de fond. A treia, Decizia nr. 57 din 7 mai 2012, ce face obiectul prezentului litigiu, este identică cu primele două decizii. Mai mult, referatele care au stat la baza emiterii celor trei decizii sunt identice, diferența constând doar în numărul dat referatului și data la care a fost emis. Cu privire la această situație de fapt și de drept, recurenta-pârâtă nu aduce niciun argument. 2.2. În privința îndeplinirii condiției cazului bine justificat, Înalta Curte apreciază că actul administrativ atacat nu a fost motivat, ceea ce afectează aparent legalitatea emiterii. Este adevărat că, potrivit jurisprudenței instanței supreme, obligația autorității de a motiva actul administrativ este îndeplinită și în situația în care, în conținutul său se reiau temeiurile de fapt și de drept reținute într-un înscris ce stă la baza emiterii actului administrativ. În cauza dedusă judecății, referirea la conținutul Referatului Direcției registre și gestiune colectivă nr. RG II/ 4.195 din 5 mai 2012 nu îndeplinește exigența motivării actului administrativ. Cum deja s-a afirmat la pct. II.2.2.1., referatul este identic cu cel avut în vedere la emiterea Deciziilor ORDA nr. 10/2012 și nr. 37/2012, suspendate deja de instanța de contencios administrativ. Nu au fost explicate motivele pentru care s-a considerat că este necesar a se emite al treilea act administrativ, cu același conținut. De asemenea, invocarea Deciziei civile nr. 153A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, nu a fost motivată, avându-se în vedere că aceeași hotărâre judecătorească a fost menționată și în cuprinsul Deciziilor ORDA nr. 10/2012 și nr. 37/2012. Lipsa motivării reprezintă o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Procedând astfel, nu se poate afirma că prima instanță a intrat în cercetarea fondului pricinii, deoarece lipsa motivării a putut fi apreciată fără o analiză a motivelor ce pot conduce ulterior la anularea actului. Nu se poate vorbi despre o confuzie între domeniile de colectare, ci cel mult de o eroare materială, ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de C. proc. civ. Imposibilitatea încheierii unui protocol între organismele de gestiune colectivă nu justifică emiterea Deciziei nr. 57/2012, mai ales că deciziile anterioare, cu același conținut au fost suspendate și anulate de instanță, iar intimata CREDIDAM colecta remunerațiile în discuție, astfel încât nu se poate afirma că artiștii interpreți sunt păgubiți. Mai mult, în prezent, Decizia ORDA nr. 57/2012 a fost anulată în prima instanță prin Sentința civilă nr. 822 din 25 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5991/2/2012, această împrejurare conducând la existența unei aparențe de nelegalitate evidente a actului administrativ. 2.3. În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, judecătorul fondului a reținut în mod corect prejudiciul adus CREDIDAM. Se reține și emiterea Deciziei ORDA nr. 5 din 16 ianuarie 2013, prin care ARAIEX a fost somată să intre în legalitate cu privire la comisioanele reținute și pentru nerespectarea art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 referitoare la întinderea mandatului. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.